Articol de Luminiţa Paul - Publicat marti, 06 august 2019 12:45
Aliona Bolsova ocupă locul 103 WTA, dar după ce a jucat în optimi de finală la Roland Garros a ajuns până pe 88. Are 21 de ani, s-a născut la Chișinău, având părinţii atleţi cu participări la JO, dar reprezintă Spania.
Cariera sa a cunoscut multe episoade dure. La 17 ani a suferit o accidentare la piciorul stâng care a necesitat o intervenţie chirurgicală. Recuperarea anevoioasă, anii adunaţi în spate au făcut-o să renunţe la tenis și să plece în SUA pentru a-și completa studiile. În plus, tatăl său punea o presiunea imensă pentru a reuși. „În acel moment eram terminată, uram tenisul”, a spus ea.
După doi ani însă și-a mai dat o șansă și acum încearcă o împăcare. Una care pare că merge de minune, iar în acest drum, ea a oprit și în halta BRD Bucharest Open. Din păcate, a trebuit să abandoneze din cauza unei accidentări la gleznă în turul al doilea. Povestea ei rămâne una impresionantă.
- Aliona, întâi și întâi, cum a fost pentru tine să joci la București? Dincolo de faptul că te-ai accidentat la gleznă și ai fost nevoită să abandonezi... A fost prima ta vizită în România?
- Mi-a plăcut mult să joc la București. Clubul, terenurile... și m-am simţit bine, am savurat până în momentul în care, cum spui, m-am accidentat. Mai fusesem o singură dată în România, dar doar pentru a lua trenul spre Moldova, când eram foarte mică, iar atunci nu am văzut nimic din oraș.
- Cum ţi s-au părut turneul, clubul, oamenii?
- Clubul e foarte frumos, cu multă vegetaţie, a fost foarte plăcut să joc acolo, turneul foarte bine organizat, am avut transport tot timpul la dispoziţia noastră, mâncare foarte bună, toată lumea mereu dispusă să ajute. Foarte bine pus la punct. Iar oamenii m-au susţinut, ceea ce m-a surprins puţin, credeau că vorbesc româna și de aceea m-am simţit ca și cum aș fi fost acasă.Inspirată de Sharapova
- Te-ai născut în Moldova, ţara vecină, dar mare parte din viaţa ta ai stat în Spania. Crezi că acest lucru te-a ajutat să începi să joci tenis?
- Într-adevăr, de mică am mers în Spania, abia aveam doi ani. M-a ajutat să-mi dezvolt cariera de tenis pentru că acolo este un sport foarte cunoscut, sunt multe academii, multe cluburi, multe activităţi. Federaţia te ajută mai mult decât în Moldova și, în cele din urmă, ai la dispoziţie mai multe resurse pentru a putea fi un jucător competitiv.
- Ce te-a făcut să alegi tenisul și nu alt sport?
- A fost ceva un pic întâmplător că am ales tenisul. La început, părinţii mei m-au îndreptat spre el, dar eu nu voiam. Până într-o zi, când am văzut-o la televizor pe Sharapova câștigând la Wimbledon, după care le-am spus că vreau să încerc din nou. Am pornit ca un hobby, o dată pe săptămână, dar mă simţeam bine și până la urmă m-a prins, îmi place.
- Care este prima ta amintire legată de tenis, vreo imagine văzută la televizor sau altceva?
- Prima dată, da, am văzut la televizor, dar eu nu ţin minte. Mi-au spus părinţii mei. Îmi amintesc însă că eram la clubul unde am început să joc, se numește Club Tennis Llafranc, împreună cu ceilalţi copii... și cam atât.
- Vii dintr-o familie de sportivi, a fost un noroc sau o povară pentru tine?
- Întotdeauna sunt două laturi. Cea pozitivă este că am gene bune și că familia mea înţelege cât de dificil este să faci sport zi după zi. Pe de altă parte, e adevărat că am avut și presiune, presiunea de a avea rezultate, de a fi mereu foarte bună. Cred că acesta a și fost motivul pentru care am renunţat doi ani, când am fost în Statele Unite, dar până la urmă totul se întâmplă cu un sens. Acum joc din nou, cei apropiaţi mă susţin, sunt un mare sprijin pentru mine.
Preocupată de studii
- Povestește puţin despre anii petrecuţi în Statele Unite.
- Am plecat acolo cam la un an după ce mă lăsasem de tenis, făcusem și o operaţie la picior... În acea perioadă nu mă simţeam deloc bine, profesional vorbind, de aceea am decis să mă opresc. Voiam să studiez și până la urmă am profitat de ocazia de a merge cu o bursă de tenis. În primul an am fost la Oklahoma State, apoi în al doilea m-am transferat la Florida State. Atunci am reînceput să joc, mi-am recăpătat ranking-ul profesionist.
- A fost o experienţă.
- Per total, cred că mi-a prins foarte bine că am fost acolo, m-a ajutat să văd totul dintr-o perspectivă foarte diferită, de undeva din afara tenisului. Uneori, când ești acolo, în interior, atât de sufocat, jucând cu presiune, nu vezi lucrurile așa cum sunt în realitate. Odată ce am plecat departe și nu mai aveam nimic de-a face cu tenisul profesionist, am înţeles totul altfel, m-am maturizat, am crescut ca persoană. Acolo m-am simţit pregătită să revin și să joc în circuit, așa cum o fac acum.
- Ai avut întotdeauna această aplecare pentru studiu? Ce te-a atras spre ceea ce înveţi acum, istorie, geografie și istoria artei?
- Da, mereu mi-a plăcut să învăţ. În primul an în care m-am lăsat de tenis am studiat design vestimentar, care îmi plăcea mult, dar după ce m-am decis să revin și încet-încet am început să mă antrenez tot mai dur, am schimbat cu istoria, încă eram în State. Ca să îmi fie mai ușor, să călătoresc și să îmi fac temele în același timp. Acum, că m-am întors în Spania, am luat-o de la capăt cumva și am adăugat geografia și istoria artei. Era opţiunea pe care mi-o permitea această universitate online. Merg ușor-ușor, fac două cursuri pe semestru, destul de lent, dar măcar avansez. Cred că e important pentru toţi, să avem și altceva dincolo de tenis, ceva care să te dezvolte ca persoană și să te ajute să știi mai multe.
Zgura strălucitoare
- Care a fost momentul cel mai frumos din cariera ta de până acum și care cel mai dificil?
- Cred că unul dintre momentele cele mai dificile a apărut anul trecut, când am revenit din Statele Unite, la final de aprilie, început de mai. Nu aveam prea mulţi bani fiindcă în State fusesem studentă, în plus, am avut unele probleme personale care m-au afectat mult. A fost greu să concurez din nou, să merg la turnee săptămână după săptămână în loc de a fi la universitate. Am avut noroc că a început să-mi meargă bine, să câștig partide și că s-a întâmplat destul de repede. Dar până acolo a fost greu să revin la stilul de viaţă profesionistă. Iar cel mai frumos moment, fără niciun dubiu, Roland Garros! A fost fructul întregii munci pe care am depus-o, s-a văzut în rezultat, în meciurile pe care le-am câștigat, să intru iar în Top 100 atunci a fost foarte frumos.
- Ce ai învăţat din amândouă?
- Din momentul dificil am învăţat că totul trece, că timpul vindecă și că trebuie să continui cu atitudine faţă de ceea ce ţi se întâmplă. Că binele sosește. Iar din Roland Garros am învăţat sau, mai degrabă, mi-am dat seama că am nivelul pentru a juca în acele tururi, cu acele jucătoare puternice, iar asta m-a ajutat mult în ceea ce privește încrederea.
- Ce te face puternică atunci când joci un meci și ce te poate strivi?
- Mă face puternică faptul că am personalitate și că sunt competitivă, că lupt până la final și dau ce am mai bun din mine, e ceva care mă ajută. Mă pot deraia gândurile negative, toţi le avem și ne pot întinde o capcană. Acum însă cred că sunt mult mai pozitivă și că sunt pe drumul cel bun.
„Nu mă preocupă ceea ce crede lumea”
- Sunt vremuri foarte competitive în circuitul WTA, se poate întâmpla orice de la un turneu la altul – care este cel mai mare obiectiv al tău?
- Într-adevăr, sunt timpuri competitive, nivelul e mult egalizat și orice jucătoare din Top 100, chiar și Top 200 poate câștiga un turneu, poate produce o surpriză sau poate să aibă constanţă pe durata întregului sezon. Toate jucătoarele sunt superprofesioniste și au multă dorinţă de a câștiga, așa că marele meu obiectiv nu este un număr, un loc în clasament. Vreau doar să fiu cât de bună pot, să dau maximum din mine și atât. Peste toate însă, îmi doresc să fiu sănătoasă și, dacă fizicul mi-o permite, să joc la sută la sută.
- Ești foarte tânără, dar arăţi multă personalitate, cu tatuajele tale, cu părerile pe care le ai despre o situaţie sau alta. Te simţi diferită din acest motiv într-o lume care uneori e un pic ipocrită?
- Îmi place să fiu fidelă personalităţii mele, am gusturile mele, am tatuajele și un stil poate un pic diferit de ceea ce se vede în circuitul de tenis. Nu mă preocupă însă ceea ce crede lumea despre mine, important e să mă arăt așa cum sunt și cum mă simt, asta e.
- Unde te vezi peste 5 sau 10 ani?
- Jucând în continuare în circuitul profesionist, dar cu studiile terminate.
22-15 este raportul dintre victorii și înfrângeri în 2019 pentru Aliona Bolsova
88este cea mai bună clasare a Alionei Bolsova, în săptămâna 15-22 iunie 2019
Fiecare tatuaj cu povestea lui
Aliona este una dintre jucătoarele care au vorbit deschis despre tatuajele pe care le au. Primul a venit la 16 ani și e pe umărul drept, unde scrie „Limitele există doar dacă tu le permiţi”.
Anul următor, ea și-a tatuat pe coapsă o cheie cu flori. „Îmi doream să închei o etapă din viaţa mea, de aceea cheia. Am trecut prin episoade de bulimie, discuţii în familie, atunci am hotărât să las tenisul deoparte și să plec în SUA”, a explicat Aliona.
Al treilea a venit sub forma unei leoaice pe umărul stâng, continuat cu trandafiri și cuvinte. Unul dintre ele este Autenticitate. Florile alcătuiesc un scorpion. Aliona mai are tatuaje pe piept, care semnifică rezistenţă, și unul pe coaste în formă de palmier, pentru a-i aminti de perioada în care a studiat în Florida.
