Articol de Luminița Paul - Publicat vineri, 08 martie 2024 10:30 / Actualizat vineri, 08 martie 2024 11:09
Gabriel Balea, om de știință, specializat pe analiza medicamentelor, argumentează cu detalii tehnice precise de ce verdictele TAS, respectiv Sport Resolutions sunt atât de diferite. Profesorul de chimie arată că ITIA și-a construit cazul pe o metodă care ia în calcul cifre, deși nu este validată în această direcție.
Gabriel Balea este expert în analiza medicamentelor, stabilit în Canada de mai bine de două decenii, după ce a fost 7 ani profesor asistent de chimie anorganică și analitică la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș" din Timișoara.
După anunțarea verdictului din partea Tribunalului de Arbitraj Sportiv în cazul Simonei Halep, reducându-i pedeapsa dictată de Sport Resolutions de la 4 ani la 9 luni, omul de știință a făcut o analiză tehnică minuțioasă cu ajutorul căreia oferă un răspuns argumentat la întrebarea de ce există o diferență atât de mare între cele două sentințe.
„Toată cariera mea din industrie este legată de analiza medicamentelor", a scris Gabriel Balea într-un mesaj trimis Gazetei Sporturilor/GSP. „De-a lungul anilor, am dezvoltat, validat și aplicat sute de metode de analiză într-o industrie cu foarte multe reguli stricte", adaugă el.
Apoi spune că „sunt multe aspecte legate de partea de analiză chimică din decizia Sport Resolutions în cazul Simonei Halep care nu se legau și cred că acestea au dus la decizia complet diferită a TAS".
În rezumat, Gabriel Balea arată că, în primul rând, ITIA și-a construit cazul de dopaj cu roxadustat pe baza unei metode de analiză, cea a lui Daniel Eichner, președinte al laboratorului WADA din Salt Lake City (Utah), expert din partea ITIA în cazul de la Sport Resolutions, care este una calitativă, nu cantitativă.
Adică această metodă poate doar confirma prezența/absența unei substanțe, fără să fie validată pentru a genera rezultate cantitative. Totuși, Eichner a prezentat două valori diferite, 0.289 ng/mL si 0.529 ng/mL, venite dinspre laboratorul din Montreal pentru probele A și B, pe care s-a bazat concluzia Sport Resolutions că a existat o a doua sursă de roxadustat ingerat de Simona Halep.
„Rezultatele din cele două probe trebuiau corectate pentru diferența de densitate a urinei față de valoarea normala, vezi punctele 226 și 227 din justificarea Sport Resolution. Diferența este semnificativă, vezi punctul 168 (0.186 ng/mL și 0.341 ng/mL), dar Eichner nu face nicio corecție în calculele sale menționate de mine, deși cred că era perfect conștient de necesitatea lor”, mai spune profesorul Balea.
Acesta remarcă și formularea lui Eichner din paragraful 213, în care acesta folosește termenul de „estimări exacte", ceea ce este incorect, estimare însemnând exact acest lucru, o apreciere.
Pe baza acelor cifre s-a bazat afirmația lui Eichner că Halep ar fi trebuit să înghită o anumită cantitate de roxadustat, mult mai mare, argument pe care Gabriel Balea îl consideră unul „emoțional", un calcul exact nefiind posibil în cazul unei analize cantitative.
„Să construiești un întreg caz pe ele, așa cum a făcut ITIA, mi s-a parut fundamental greșit", a notat expertul în analiza medicamentelor.
El face precizări și în legătură cu posibila sursă a contaminării: „Sursa numărul unu de contaminare este personalul din jurul liniilor de producție. De aceea, în fabricile de medicamente nu ai voie sa duci cu tine în zonele de producție niciun medicament de uz personal, bijuterii sau orice altceva considerat ca potențial contaminant. Nu cred ca aceleași reguli stricte sunt aplicate în fabricile de ingrediente sau de suplimente alimentare. Contaminarea cu ceea ce s-a produs anterior pe linie nu este atât de frecventa și nu este sursa predominantă”.
Mai jos se află întreaga sa argumentație, una care conține referințe și termeni tehnici specifici cazului și domeniului.
„În primul rand, legat de metoda de analiză a roxadustatului în pulberea de Keto MCT folosită de Eichner în laboratorul WADA din Utah. La punctul 161 și 162 din decizia Sport Resolutions, Eichner susține că metoda sa de analiză a roxadustatului este suficient de sensibilă pentru a depista eventualele urme de substanță activă din Keto MCT (rezultatele sale au fost negative) pentru că a reușit asta în probele de control care conțineau cantități foarte mici din acest medicament.
De fapt, acesta este singurul argument pe care s-a bazat Sport Resolutions în justificarea lor că nu pot spune care dintre cele două metode generează rezultate corecte. Acest argument poate fi demontat dacă se ia în considerare cum sunt preparate probele de control, i.e., prin amestecarea pulberii de Keto MCT cu cantități știute de roxadustat.
Cantitatea de roxadustat care se introduce în proba de control este foarte mică (concentrațiile finale sunt de ordinul ng/mL) și de aceea adaosul este sub forma unei soluții foarte diluate a acestui compus.
Diferența între soluție și pulbere
Introducerea sub forma dizolvată (soluție) a roxadustatului este foarte diferită de situația unei pulberi care conține urme de roxadustat solid. De aceea pasul ulterior, în care se face extracția, este foarte important; în situația în care roxadustatul este deja dizolvat în proba analizată, șansele de a-l detecta sunt substanțial mai mari comparate cu cealaltă situație, în care roxadustatul trebuie extras și dizolvat dintre componentele solide ale pulberii.
Metoda de analiză pentru roxadustat folosită de WADA este specifică pentru sânge și urină, medii în care acest analit este deja dizolvat (în soluție), situație foarte diferită de aceea a unei pulberi. De aceea, metoda lui Alvarez pare superioară în acest caz, pentru că este capabilă să extragă roxadustat din pulberi, deși are aceeași problema ca și metoda WADA când vine vorba de prepararea și analiza probelor de control.
Metoda de analiză folosită de laboratorul WADA din Montreal a fost dezvoltată de Eichner. Ea urmează regulile din WADA Technical Document, care prevede ca Limita de Detecție (LOD) a analitului să fie mai mică de 50% din nivelul raportat minimum (Minimum Reporting Levels - MRL) pentru testarea inițială (Initial Testing Procedure - ITP).
MRL pentru roxadustat este 2 ng/mL (vezi Tabelul 1 din acelasi document), iar metoda lui Eichner are limita de detecție de 1 ng/mL. Pentru partea confirmatorie a testului (Confirmation Procedure - CP), limita de detecție raportată în articolul citat mai sus este de 0.1 ng/mL.
Metodă calitativă, nu cantitativă
Ceea ce este foarte important de subliniat este ca această metodă este una calitativă și nu cantitativă, adică poate detecta și identifica roxadustatul, dar nu a fost validată să genereze rezultate cantitative, exacte.
De altfel, pentru clasa de substanțe în care este inclus roxadustatul (Non-Threshold Substances), determinarea cantitativă, exactă, nu este necesară; nici chiar o determinare estimativă nu este cerută, adică metoda trebuie doar să fie capabilă să răspundă la întrebarea dacă există roxadustat în probă sau nu, nu și la ce concentrație.
Ceea ce ne aduce la rezultatele raportate de laboratorul WADA din Montreal: 0.289 ng/mL si 0.529 ng/mL, pe care se bazează concluzia Sport Resolutions că a existat o a doua sursă de roxadustat ingerat de d-ra Halep.
Dacă metoda este acurată, cele două rezultate ar trebui să fie apropiate, iar Eichner explică diferența pe baza fotoizomerizării care convertește roxadustatul într-un izomer al său. Decizia discută despre formarea fotoizomerului (paragrafele 218, 219) și îl numește imaginea moleculei roxadustatului în oglindă.
Diferența e mică, dar esențială: produsul prin fotodegradare a roxadustatului este un izomer al său, dar nu este un enantiomer (imagine în oglindă). Poate că acest amănunt nu modifică concluzia finală a explicației pentru diferența dintre rezultate, care ar trebui să considere acuratețea metodei de analiză, cinetica reacției de conversie, timpul de expunere a probei la lumină etc.
Deciza Sport Resolutions, „cel puțin bizară”
Este însă o indicație a nivelului celor care au scris decizia în înțelegerea altor aspecte foarte tehnice, asa cum este diferența dintre o metodă calitativă și una cantitativă: rezultatele obținute prin metode calitative sunt de tipul ABSENT/PREZENT și nu sunt raportate niciodată ca numere în certificatele de analiză.
Decizia Sport Resolutions de a accepta rezultate numerice provenite din analize calitative este cel puțin bizară, mai ales că au construit tot cazul pe aceste două valori numerice. De remarcat aici că, în general, metodele cantitative trec prin studii de validare mult mai riguroase decât cele calitative, inclusiv metodele folosite de laboratoarele anti-doping (ca referință puteti citi WADA Technical Document – TD2019DL v.2.0).
Argumentul lui Eichner (paragraful 223) că valorile numerice provenite din analiza probelor A și B de către laboratorul din Montreal trebuie luate în considerare pentru că sunt estimari exacte (accurate estimation) sună puțin a oximoron: o estimare nu este exactă niciodată, de aceea este numită estimare.
Mai mult, în același paragraf, Eichner susține că eroarea metodei lui nu trece de 4% (500 vs. 520), ceea ce este din nou e bizar considerând datele publicate chiar de el, în care arată că pentru nivelul de 1 ng/mL, în probele de urină, deviația standard relativă este de 12-14%, ceea ce indică o variație a valorilor individuale de la medie de cel puțin 25-30% pentru acest nivel.
În general, erorile se amplifică din ce în ce mai mult spre niveluri de concentrație din ce în ce mai scăzute (vezi, de exemplu AMC Technical Brief No.17 July 2004, Royal Society of Chemistry 2004), și este de așteptat ca ele să fie și mai mari în jurul nivelului de 0.1 - 0.5 ng/mL (echivalent cu 0.5 ppb – părți per miliard).
În același articol, Eichner raportează că metoda lui este capabilă să extragă doar 36% din roxadustatul adăugat (raportat ca %Recovery) în probele de control de urină, ceea ce încă o dată aduce în discuție fezabilitatea acestei metode când vine vorba de probe formate din pulberi.
O alta valoare care este de asemenea raportată în articol este efectul de matrice (matrix effect) pentru testul de confirmare (CT), estimata la +70%, ceea ce indică un bias pozitiv foarte mare al acestei metode, cu alte cuvinte, rezultatele pe care le genereaza sunt semnificativ mai mari decât valorile reale.
Încercarea de estimare cantitativă pe care o face Eichner în fața tribunalului Sport Resolutions se bazează probabil pe ipoteza că răspunsul metodei este linear la concentrații sub 1 ng/mL. În articolul legat de metodă, Eichner raportează că a făcut un studiu de liniaritate cu soluții care conțin 0.1, 0.5, 1.0, 10, 50, 100, 250, 500 ng/mL roxadustat, dar nu publică rezultatele și nu pot face o analiză completă.
„Tactică de impact emoțional”
Este foarte interesant de văzut care este eroarea la nivelurile joase (0.1, 0.5 ng/mL) față de curba de calibrare. Probabil foarte mare pentru că în cazurile în care domeniul de liniaritate se extinde pe trei ordine de mărime (0.1 la 500), de obicei metoda este declarată liniară pentru ca nivelurile înalte (100, 250, 500) au o greutate mult mai mare în calculul statistic care se face, în comparație cu nivelurile foarte joase (0.1, 0.5), și dictează concluzia finală.
Toate aceste observații pe tema metodei de analiză folosită de WADA nu fac decât să ridice semne de întrebare foarte mari în legătură cu decizia ITIA de a construi un caz pe baza a două valori numerice absolute în care de fapt nu poți avea încredere din punct de vedere al măsurării lor.
Vă reamintesc că toate calculele făcute de d-nul Eichner prin care arată ca d-ra Halep ar fi trebuit să înghita kilograme de supliment, o tactică foarte eficientă când vine vorba de impact emoțional, s-au bazat pe aceste două numere.
Închei subliniind încă o dată că în industria farmaceutică, legal, nu poți raporta rezultate numerice (mai ales cu trei zecimale!) provenite dintr-o analiză calitativă (prezent/absent). Să construiești un întreg caz pe ele, așa cum a făcut ITIA, mi s-a părut fundamental greșit.
În opinia mea, cazul ITIA a fost doar un sofism bazat pe o «estimare exactă»".
VIDEO. Simona Halep despre Patrick Mouratoglou și responsabilitate: „A fost o greșeală”
Citește și:
