Articol de GSP - Publicat vineri, 31 decembrie 2021 09:17
Jocul de tenis a fost pentru Florența Mihai o distracție, un loc unde să-și demonstreze măiestria. O caracterizare emoționantă a jurnalistului Peter Clement, care a văzut-o jucînd pe cea care în 1977 a ajuns în finală la Roland Garros
Florența provenea dintr-o familie cu trei copii, doi băieți și o fată, iar Cristi, fratele mai mare, gimnast la Dinamo, o lua cu el la antrenamente, în speranța că-i va deschide gustul pentru acest sport.
Lîngă sala de gimnastică erau însă terenurile de tenis ale clubului din Ștefan cel Mare, iar micuța familiei a fost mult mai atrasă de albul echipamentului de tenis, a făcut primii pași pe zgură.
A început tenisul cu Radu Zmeureanu, dar cel care a lansat-o în lume a fost antrenorul Aurel Segărceanu.
Ca toți adolescenții din acei ani și în special cei care practicau tenisul, Florența era și ea fermecată de jocul încîntător al lui Ilie Năstase, cel care la începutul anilor ’70 era în culmea gloriei. La antrenamente, dar și la concursuri, încerca să-l imite, să-i copieze faimoasele loburi liftate sau scurtele fără răspuns din partea adversarului.
Florența Mihai, un fel de Nasty feminin
Făcea totul cu o dezinvoltură nemaipomenită, cu o uşurință nativă, executa pe oricine cu zîmbetul pe buze și era pusă tot timpul pe șotii…inclusiv la meciuri importante, lucru care avea să o coste, dar ea nu avea cum să fie altfel, ea era Nasty feminin în tenisul mondial!
Era cea mai talentată nu numai la noi, unde avea colege și prietene, jucătoare foarte valoroase ca Ruzici și Mariana Simionescu, dar și afară, unde erau foarte puține cele care încercau loviturile sale de mare efect, lovituri care dacă ar fi fost dublate de o mai mare putere de concentrare și de o mai mare seriozitate, ar fi făcut din micuţa noastră campioană una dintre cele mai bune din lume, pentru foarte mulți ani!
4 luni „a uitat” să se mai întoarcă din Statele Unite ale Americii
Ei îi plăcea joaca și tot în joacă lua şi viața, nu prea se gîndea ea la consecințe și făcea asta de foarte tînără, cînd la 18 ani calcă pentru prima dată pe pămînt american și hotărăște ca vreo 4 luni să „uite” să se mai întoarcă.
Plecase din țară cu doar 100 de dolari la ea, fără să aibă nimic asigurat, nimic din confortul și facilitățile de care au parte azi jucătorii circuitelor profesioniste.
Pentru a participa la diferite turnee face autostopul pe şoselele americane sau împrumută bani de la partenere de întrecere ca să-și plătească bilete de avion. Înțelege ce e tenisul american, întelege că acolo se joacă cu adevărat.
Experienţa americană i-a prins bine, dar exprimarea ei pe „dur” nu era precum cea de pe zgură, unde se simțea în largul ei, acolo își etala tehnicitatea, creativitatea și…joaca!
Joacă pentru public, dar în jurul vîrstei de 20 de ani, vrea să dea impresia că s-a maturizat și dublează joaca. Primele succese vin, cîștigînd, în maniera ei de divertisment, turneele de la Baastad, Boise Idaho si Winchester.
Prima performanță a Florenței Mihai: semifinală la Roland Garros
În 1976 e finalistă la Hilton Head și mai ales semifinalistă la Foro Italico din Roma, turnee ce prefigurează parcursul de excepție din acel an de la Roland Garros. La doar 20 de ani ajunge în semifinale, unde este învinsă de nemțoaica Helga Masoff. A fost prima ei mare performanță la un turneu de Grand Slam și prima pentru tenisul nostru feminin…semifinală la RG!
Din acel moment, specialiștii, presa și adversarele o priveau altfel, nu mai stîrnea doar zîmbete de înțelegere, era efectiv luată în seama, iar pentru concursurile care urmau era întotdeauna între primele 10 favorite. Mai ales pe zgură.
1977, anul cel mai dulce
1977 avea să fie pentru ea cel mai bun an, era deja cunoscută ca o mare specialistă a zgurii, așa că turneul de la Roland Garros era așteptat cu nerăbdare de toată lumea.
Abordează meciurile din primele tururi cu aceeași nonșalanță, spectaculoasă și agreată de spectatori, dar de multe ori păguboasă. Îi merg toate bine pînă în finală, nu era chiar o surpriză prezența ei în ultimul act, trebuie să ne reamintim că doar cu 12 luni înainte jucase în semifinale.
În ’77 trece de penultimul act, învingînd-o pe cehoaica Renata Tomanova și cu această victorie își depășește propriul record, va juca finala în compania Mimei Jausovec, iugoslavă la acea vreme, slovenă azi!
Finala RG: „A fost o prostie, dar a fost felul meu de a înțelege tenisul”
Începe meciul cu artificiile sale și pînă să-și dea seama pierde primul set cu 2-6. Nu era deloc conectată la importanța evenimentului, lăsa impresia că se distrează, că vrea doar spectacol și nu neapărat rezultat, implicit bani. Atîția cîți erau ei atunci! Să te distrezi la Roland Garros era ceva!
Mai tîrziu avea să declare: „Eram simpatia spectatorilor, simțeam suflul și dorinţa lor ca victoria să fie a mea, n-am dat prea multă atenție finalei, m-a interesat mai degrabă spectacolul decît rezultatul. A fost o prostie, dar a fost felul meu de a înțelege tenisul. Îmi plăcea să fac show pe teren!”.
Setul doi a fost o gură de aer, un licăr de speranțe mai mult pentru noi, cei de acasă, cred că noi eram mult mai conectați la desfășurarea meciului și sufeream pentru fiecare out sau passing greșit.
Ea cîștiga cu 7-6 și spectatorii sînt încîntați să mai vadă încă un set de spectacol. Manșa decisivă oferă deziluzie pentru toată lumea, mai puțin pentru Mima și Florența!
În timp ce a noastră încerca toate loviturile posibile și spectaculoase din tenis, Mima juca tot ce-i normal în tenis. Mihai venea cu loburi liftate învățate de la Maestrul Ilie, cu mingi amortizate și iar loburi.
Jausovec răspundea cu serviciu în forță și cu o deplasare continuă în teren, agăța orice minge și avea să cîștige setul cu 6-1, devenind campioană la French Open.
Recompensă de cinci mii de dolari
Întrebată de ce a jucat așa de fantezist în ultimul set, Florența a mărturisit că nu se aștepta ca vîntul să bată atît de tare și să influențeze traiectoriile loburilor lansate de ea!
Chiar vorbea serios și nu era deloc afectată, mai ales că la Paris ea era foarte iubită și cîștiga șapte mii de dolari, dar pleacă acasă doar cu vreo cinci mii, pentru că statul francez oprea impozit 33%.
Nu realizase atunci ce mare ocazie pierduse, de a cîştiga unul dintre cele patru mari turnee ale lumii, cel mai important pe zgură, Roland Garros. Va realiza totuși acest lucru după doar cîteva ore, cînd va disputa o a doua finală a turneului.
Două finale din trei, or fi astea performanțe?! Da, sînt mari performanțe și Florența a fost mai aproape de a cîștiga atunci, în iunie 1977, chiar un titlu la RG. A jucat și în finala de dublu mixt alături de columbianul Ivan Molina, împotriva dublului John McEnroe-Mary Carillo, dar a pierdut-o și pe aceasta.
Teama de a o scăpa
Florența a înțeles atunci:
„Îmi plăcuseră aplauzele, mă distrasem, eram fericită că disputasem două dintre cele trei finale ale celui mai important turneu pe zgură. Am jucat pentru public și am pierdut, firește! Jucam bine, știam toate loviturile, puteam să am o carieră mult mai spectaculoasă, dar luam totul în joacă și din punctul meu de vedere era o joacă serioasă!”
Acele două finale au fost maximul carierei pentru Florența. Anii care vor urma vor fi marcați de absența ei timp de 2 ani de la turnee. În ţară i se ridicase pașaportul și nu mai putea ieși. Motivul?
Bineînțeles, unul aberant pentru acele vremuri, autorităților le era teamă ca nu cumva să se mărite în Occident! Luau această măsură după ce prietena ei, Mariana Simionescu, se căsătorise cu Bjorn Borg!
După 2 ani, la revenire, i-a fost greu să mai atingă forma de la Roland Garros. Risipa de talent nu mai era suficientă!
3 jucătoaredin România au reușit să joace într-o finală de Mare Șlem la simplu: Florența Mihai în 1977, Virginia Ruzici în 1978 și 1980 și Simona Halep în 2014, 2017 și 2018
"Am jucat pentru public și am pierdut, firește! Jucam bine, știam toate loviturile, puteam să am o carieră mult mai spectaculoasă, dar luam totul în joacă și din punctul meu de vedere era o joacă serioasă!"
Florența Mihai
CV Florența Mihai (2 septembrie 1955 - 14 octombrie 2015)
Performanțe în turneele de Mare Șlem :
- finalistă la simplu la Roland Garros în 1977
- semifinalistă la simplu la Roland Garros în 1976
- finalistă la dublu mixt la Roland Garros în 1977
- 18 partide în Cupa Fed, dintre care 9 au fost victorii
- prezentă cu echipa României de 4 ori în sferturile de finală ale Cupei FED
