Vinovat sau victimă?

Notez însă că brusca îndepărtare a lui Săpunaru, împins să plece pe ușa din dos, i-a surprins pe fanii giuleșteni, dar și pe toți iubitorii fotbalului. Deoarece se zvonise că jucătorul respectiv, ajuns la 41 de ani, va rămâne director sportiv, el fiind perceput ca simbol al Rapidului, emblematic, după ce va fi îmbrăcat tricoul vișiniu în peste 200 de partide oficiale.

Mai mult decât un component al echipei, el întruchipa ambiția și încrâncenarea Rapidului, spiritul și devotamentul unor suporteri ce s-au considerat întotdeauna singuri împotriva tuturor. Pe drept ori nu.

Acum, dacă mi-e permis, poate că funcția de director sportiv ar fi însemnat o căciulă prea mare pentru un tip lipsit de experiență precum Cristi Săpunaru. Cum pe postul în discuție Dan Șucu l-a adus recent pe italianul Mauro Pederzoli, profesionist luat de la Parma, dar cu stagii și în China, SUA, Paraguay etc, Săpunaru ar fi avut de la cine învăța meserie. Merita încercat, nu?

S-a preferat însă declararea lui persona non grata. Totodată, scoaterea sa din peisaj (ca și a altora din „vechea gardă"), în care scop i s-a găsit vină în „Scandalul alcoolului".

I s-a imputat, deși mai degrabă voalat, că la cererea lui, ori măcar cu aprobarea sa în calitate de lider, s-ar fi adus și băut bere în vestiar la finalul antrenamentelor și al meciurilor. Nu o sticlă, două, ci navete întregi, bere cu roaba, cât încăpea!

Săpunaru a negat și a susținut, poate nu suficient de ferm, că totul e o înscenare. A arătat cu degetul spre Daniel Carciug, director comercial și organizator de partide, omul care i-ar fi vrut răul din proprie inițiativă, în dușmănie, sau îndemnat de altcineva.

Pe el a spus Săpunaru că-l va chema în judecată. Împotriva lui Carciug, galeria vișinie, simpatizanta lui Săpunaru, n-a încetat să scandeze „Demisia, demisia!", ceea ce s-a auzit și la debutul Rapidului în noua stagiune, la 2-0 cu FC Argeș de la Mioveni.

Pronunțându-se și ei pe marginea tevaturii, atât Marius Șumudică, antrenorul din campionatul precedent, cât și Dani Coman, ex-rapidistul actualmente președinte la FC Argeș, i-au ținut partea lui Săpunaru.

Cel dintâi a recunoscut că el le-a îngăduit jucătorilor să bea câte o bere, două în cabină, chiar și un pahar de vin, pe când celălalt a afirmat: „Conducătorii de la Rapid beau bere și fumau cu Săpunaru în vestiar!". Care conducători n-a precizat.

Dar nu mi-l imaginez pe Dan Șucu amestecându-se printre jucători cu sticla la gură! Și nici pe Victor Angelescu, care a mărturisit că s-a înțeles bine cu Săpunaru și regretă sincer cele întâmplate.

Nu pretind, Doamne ferește!, că Săpunaru a fost ușă de biserică, exemplu în toate. În situația de față însă, pare să fi căzut la mijloc, să fie sacrificat pentru ceea ce se dorește, fără să se știe prea bine în ce fel, modernizarea Rapidului.

În măsura în care chiar se urmărește acest scop, e de datoria clubului să nu lase povestea lui Săpunaru în coadă de pește. În ceață. Trebuie să facă urgent lumină, să ancheteze cazul și să informeze publicul larg cum au decurs lucrurile.

Săpunaru trebuie socotit vinovat ori victimă?, iată întrebarea la care Rapid e obligat să răspundă. În interesul clubului, al imaginii lui, pentru transparență.