Articol de Costi Prună - Publicat vineri, 04 iulie 2025 08:52 / Actualizat vineri, 04 iulie 2025 08:52
Măsurile fiscale anunțate miercuri de premierul Ilie Bolojan vor afecta direct și indirect sportul românesc și, bineînțeles, handbalul. Acesta este doar începutul unei perioade delicate pentru sporturile de echipă din România, unde statul este principalul „sponsor-acționar”.
Cu un buget care a scăzut anual, ajungând la 0,0003% din PIB-ul României, sportul românesc a reușit totuși să obțină rezultate onorabile comparativ cu alte națiuni, care, fiind mai dezvoltate și mai bogate, și-au permis să investească în mod constant în sport, având infrastructuri și strategii bine puse la punct.
După 1989, România a reușit în special prin excepțiile individuale și rareori prin sporturile de echipă să obțină medalii și să creeze acea emoție la nivel național, prin care suporterii se simțeau mândrii că sunt români.
„Vom culege din sport ce am semănat!”
Nu putem uita marile victorii de la Jocurile Olimpice, care măcar o dată la 4 ani unesc milioane de români. Iar ce s-a întâmplat la ediția de la Sydney 2000, când „toată țara” a ieșit în stradă pentru a fi alături de gimnasta Andreea Răducan, căreia din cauza unei pastile de nurofen i-a fost retrasă medalia de aur câștigată la individual compus, rămâne ca un punct de inflexiune în istoria frumoasă și uneori dificilă a sportului românesc.
A fost un moment unic pentru solidaritatea dintre suporteri și campioni, la o ediție a Jocurilor Olimpice în care România a obținut un maxim istoric după 1989, din punct de vedere al performanței. România a cucerit la Sydney 2000 26 de medalii, dintre care 11 de aur.
Ion Țiriac declara în acea perioadă că într-un viitor nu prea îndepărtat „vom culege din sport, ce am semănat (investit)”.
Imoralitatea din sportul românesc!
Timpul a trecut, victoriile sportivilor români s-au împuținat, a venit și criza economică din 2008-2009, dar sportul românesc s-a încăpățânat să reziste prin sportivii săi de excepție, care au fost susținuți de stat, acesta fiind sponsorul lor numărul 1.
Pe plan local, fiecare primărie sau Consiliu Județean a încercat să țină sportul la un nivel decent, iar la nivel național, ANS și COSR au grijă de federații și de loturile olimpice.
Dacă ANS și COSR sunt două structuri care ajută financiar entitățile sportive pe baza unor programe clare și în urma rezultatelor obținute, pe plan local lucrurile nu au fost tot timpul în regulă.
Unii primari sau președinți de Consilii Județene, numiți de presa politică „baroni locali”, au jonglat cu banii publici, fiind acoperiți de lege, dar cum spunea premierul Ilie Bolojan, „unele lucruri chiar dacă sunt legale, sunt imorale”.
Bani cheltuiți greșit. Cine plătește?
Punctual, în handbalul românesc echipele din ligile naționale au avut la dispoziție în sezonul 2024-2025 aproximativ 40 milioane de euro, bani publici.
Așa au ajuns sportivi români mediocri să fie plătiți cu 4-5000 de euro lunar, la fel și antrenorii lor. Sunt și handbaliști români de echipă națională cu contracte de 6-10.000 euro, care evoluează în cupele europene și sunt la alt nivel.
Dar cel mai bun exemplu de administrare proastă a banului public în handbal a fost la CSA Steaua.
Echipa fanion a clubului militar, cu 28 de titluri în palmares și două Cupe ale Campionilor, a avut un buget de 1,5 milioane de euro și a retrogradat! Steaua a avut în lot jucători cu contracte de 6-8000 de euro, iar aceștia au „reușit” să ducă echipa în „B”.
Cine plătește pentru această contra performanță? Nimeni, trecem la pierderi și mărim deficitul...
Putem extrapola și să ne gândim, că dacă la Clubul Armatei, unde disciplina și corectitudinea ar trebuie să fie implicite, oare ce se întâmplă în alte societăți?
Sinecuriștii din handbal
O altă problemă la echipele de handbal și nu numai, sunt oamenii numiți politic la conducerea acestora, niște sinecuriști care decid destinele sportivilor, dar care deseori sunt pe lângă subiect. Sunt conexiuni solide, de partid, între șefii din cluburi și oamenii care împart banii pe „local” și din acest motiv au apărut zvonuri că mulți bani se întorc la „bază”.
Tot din cauza schimbărilor politice din administrația locală, spun oamenii din handbal, au fost probleme la CSM Bacău, CSM Constanța, CSM Focșani și CSM Odorhei. Constanța este probabil singura dintre cele 4 care va juca sezonul viitor în Liga Zimbrilor, și din acest motiv campionatul masculin va fi format doar din 11 echipe.
Bani mulți pentru rezultate minore
Handbalul feminin din Liga Florilor, comparativ cu cât produce și raportat la PIB-ul României, este cea mai bine plătită disciplină sportivă din UE. În orice firmă, ești plătit în funcție de cât și ce produci, dar nu și la stat.
La privat este foarte important să faci economie la buget, nu doar să te încadrezi în el. Dacă nu te încadrezi în buget, ești „la revedere”, adică dat afară ca manager, deoarece „la patron” nu există „mai primim la rectificarea bugetară”.
La multe echipe, managerii au făcut cheltuieli anapoda, dar spuneau că se încadrează în buget. Ei au „spart piața”, cum spunea antrenorul Herbert Muller, oferind contracte neconforme cu valoarea sportivelor, dar se lăudau că nu au depășit bugetul.
Premierul Ilie Bolojan a declarat miercuri că rectificarea bugetară va fi în mare parte negativă și nu se vor mai da bani, ci se vor mai tăia.
Echipele din Liga Națională Feminină au bugete cuprinse între 1-4 milioane de euro, majoritatea banilor fiind publici. Echipele care livrează spectacol și vor performanță au reușit să atragă și sponsori, dar în continuare finanțarea de la stat este majoră.
Solidaritate și bun simț!
Din acest motiv „Compania Națională a Sportul Românesc” prin subsidiara sa, „Handbalul Sport Național”, tinde să rămână doar o firmă care nu produce profit cuantificabil în bani. Dintre cele peste 300 de Companii Naționale ale României, 99% dintre acestea nu produc profit, spunea un parlamentar PNL la Antena 3 CNN.
„Compania Națională a Sportului Românesc” nu poate produce bani, dar emoțiile, trăirile și lacrimile create de sportul românesc, de marii campioni români, pot face uitate, chiar și pe moment, zilele grele pe care le trăim, din cauza datoriile imense făcute de conducătorii „necalificați” pe care i-a avut România.
Este nevoie de solidaritate și de bun simț peste tot, chiar și la „Compania Națională a Sportului Românesc”!