Portret „nefardat” al lui Mutu în Gazzetta dello Sport: „Cocaină, dopaj și sfatul lui Lippi pe care nu l-a ascultat. Așa am pierdut un campion”

Cotidianul roz și-a început povestea despre Mutu astfel: „Dacă cineva care-i cunoaște calitățile tehnice și creativitatea parcurge lista echipelor la care a jucat Mutu, își dă seama imediat că trebuie să fie o greșeală.

Cum se poate ca un talent incredibil să fi îmbrăcat tricourile unor cluburi europene importante doar pentru trei sezoane? Inter, la începutul carierei în 2000, Chelsea, în 2003-2004, și Juventus, în 2005-2006 (Fiorentina, unde Mutu a evoluat între 2006 și 2011, nu era la nivelul cluburilor mari continentale).

„Mutu avea clasă, mișcările sale erau elegante. Poseda armonia unui campion, dar n-avea mentalitatea potrivită”

Așadar, cum se explică misterul? Cel mai simplu răspuns e acesta: avea clasă, mișcările sale erau elegante, poseda armonia unui campion, dar n-avea mentalitatea necesară pentru a ajunge la linia de sosire a gloriei”.

Italinii au pus degetul pe rană când i-au scos în evidență slăbiciunile: „Era incomplet și, mai presus de toate, era convins că se afla deja în vârful muntelui, când mai avea de abordat câteva curbe în ac de păr. Ca un ciclist care crede că a câștigat deja etapa, dar în schimb, se trezește la poalele lui Mortirolo și trebuie să-l urce pe tot înainte de a obține succesul final.

Misterul acestui talentat fotbalist irosit se reduce la un singur cuvânt: trufia. Da, Adrian Mutu era mândru, la granița cu aroganța. Era mândru și pe teren când se duela cu apărătorii adverși. Și, mai grav, era trufaș în relațiile cu managerii, antrenorii și coechipierii.

Avea o stimă de sine imensă și îi lipsea abilitatea de a înțelege că această atitudine era o capcană care i-a creat multe probleme. Este o greșeală în care cad mulți tineri tineri talentați”.

Mutu: „Nu l-am ascultat pe Lippi și am dat Inter pe Verona”

Gazzetta dello Sport recunoaște că „Mutu a fost un copil minune și a demonstrat-o în primul sezon la Dinamo, cu titlul de campioană și Cupa României. Contribuția sa a fost decisivă. E firesc ca atenția celor mai importanți scouteri din Europa să se concentreze asupra lui.

Inter l-a transferat în ianuarie 2000, dar nu i-a fost ușor la Milano. În vestiarul nerazzurro erau mari fotbaliști. „În prima zi în care am ajuns, stăteam lângă Vieri. Apoi au fost Baggio, Ronaldo, Zamorano, Blanc, Zanetti, Panucci. Credeam că nu voi juca niciodată. Nu aveam răbdare, voiam să intru imediat!

Odată, la antrenament, Lippi m-a tras de ureche și mi-a spus: «Puștiule, ești tânăr, nu te grăbi pentru că o să-ți vină rândul!». Mai erau 14 meciuri din sezon și am fost titular în șase dintre ele, dar era multă presiune. M-am chinuit pentru că Inter, la vârsta pe care o aveam, era puțin prea mult pentru mine.

Lippi prefera jucători mai experimentați și mi-am dat seama că trebuie să învăț cum stau lucrurile înainte să-mi fac un nume. Eram tânăr, dar mă grăbeam. I-am spus lui Lippi că vreau să merg la Verona ca să joc constant, iar el mi-a răspuns că pot rămâne și să mă lupt cu ceilalți trei atacanți din lot, să-mi joc șansa. Nu l-am ascultat
Adrian Mutu, fost atacant al lui Inter, în Gazzetta dello Sport

Mutu: „Am fost prost și naiv. Păcatele tinereții la Londra”

Mutu a ars destul de repede etapele și cariera sa a luat-o pe o traiectorie ascendentă: „Îndrăzneț și încăpățânat, s-a descurcat bine la Verona. A fost chemat la Parma și prestațiile extraordinare sub comanda lui Prandelli au atras atenția lui Chelsea. Mutu nu a stat pe gânduri când a venit oferta!

Londra era un vis devenit realitate, în sfârșit un punct de cotitură în carieră! Se simțea pregătit pentru marele salt în fotbalul european, dar nu era. Proprietarul Roman Abramovici, al cărui fiu era un fan înfocat al lui Mutu, îl dorise la Chelsea.

Dar Londra s-a dovedit a fi un iad. Un oraș minunat și vast, care pentru un tânăr de puțin peste 20 de ani era un parc de distracții pe care Mutu nu voia niciodată să-l părăsească.

„Mutu era ca un avion care, fix în clipa decolării, a primit ordin să oprească pe pistă! Lovitură teribil de îndurat”

A început să se frecventeze anturajul nepotrivit, nu s-a comportat ca un profesionist serios, a pierdut multe nopți și de prea multe ori a ajuns în paginile tabloidelor. nu la rubrica de fotbal.

Păcatele tinereții. Și apoi, cocaina. Nu a fost o capcană întinsă de Chelsea ca să mă dea afară. Greșeai ușor. Eram faimos, mergeam peste tot în Londra și mă tratau ca pe un rege. Am fost un naiv, un prost!
Adrian Mutu, fost atacant al lui Chelsea, în Gazzetta dello Sport

În primele patru meciuri pentru Chelsea, Mutu a marcat trei goluri, inclusiv două în deplasare împotriva lui Tottenham. Dar reușitele sale au scăzut treptat: au fost doar șase goluri la sfârșitul sezonului în 27 de meciuri plus 1 în Liga Campionilor cu Lazio. Și apoi, în septembrie 2004, a izbucnit scandalul.

Mutu a ieșit pozitiv la cocaină la controlul antidoping. Pe 29 octombrie, a fost concediat de clubul londonez, primind o suspendare de 7 luni (până pe 18 mai 2005) și o amendă de 20.000 de lire sterline din partea Federației Engleze de Fotbal.

„Era ca un avion care, chiar în momentul decolării, a primit ordin să oprească pe pistă! O lovitură teribilă pe care, la 25 de ani, a suportat-o cu greu”, remarcă Andrea Schianchi în cotidianul roz.

„Cochetând mereu cu pericolul, Mutu a recidivat în dopaj”

Șansa revenirii oferită de Juventus în sezonul 2005-'06 s-a suprapus însă cu scandalul Calciopoli. Dar Mutu a mai primit o șansă: transferul la Fiorentina în 2006. A purtat tricoul violet cinci ani, probabil cea mai bună perioadă a carierei. „Cu toate acestea, au existat probleme și la Florența, fiindcă îi plăcea să cocheteze mereu cu pericolul, căzând adesea de la înălțime”, notează Gazzetta dello Sport.

Pe 10 ianuarie 2010, probele biologice prelevate lui Mutu de Comisia Antidoping CONI după meciul cu Bari au relevat prezența metaboliților sibutraminei, un stimulent care elimină efectele foamei. A fost suspendat preventiv, dar ulterior a ieșit pozitiv la aceeași substanță în testele făcute după întâlnirea din 20 ianuarie cu Lazio, în Cupa Italiei.

Pe 19 aprilie 2010, Comitetul Național Antidoping l-a suspendat 9 luni. Iar pe 7 ianuarie 2011, Mutu era exclus de Fiorentina pentru încălcarea obligațiilor contractuale,

„Restul vieții sale a fost o continuă alunecare. După Fiorentina, au urmat Cesena și Ajaccio. Apoi, Petrolul Ploiești, Pune City și ASA Târgu Mureș. În 2016, aventura s-a încheiat.

Ceea ce a rămas e senzația unui talent risipit în vânt din cauza orgoliului și aroganței. Mutu avea picioare fantastice, dar în fotbal, diferența o face, aproape mereu, creierul”, și-a încheiat cotidianul roz povestea celui supranumit de fanii viola „Il Fenomeno”, dar ajuns la rubrica „Blestemații”.