Campioană capturată și condamnată la 19 ani pentru că a sabotat Rusia » Acuzată că ar fi asasin plătit de Kiev: „Eu am ales o parte”

Lemeshchenko a fost campioană a Ucrainei în 2021 la Campionatul de Powerlifting Clasic, unde a obținut trei medalii de aur. Potrivit sursei citate, a fost condamnată la 19 ani de închisoare pentru sabotaj și spionaj! Ultimele cuvinte pe care le-a avut în fața judecătorilor sunt răscolitoare: „Iubesc Ucraina, iubesc Harkovul la nesfârșit”.

Conform dosarului întocmit de FSB (n.r. serviciul secret al Federației Ruse), sportiva în vârstă de 41 de ani deținea un pașaport rusesc, care i-ar fi fost înmânat de serviciile de informații ucrainene pentru a putea fi trimisă în spatele liniilor inamice cu misiunea de a elimina ofițeri militari de rang înalt și de a ataca obiective industriale.

+4 FOTO

„Am fost recrutată de serviciile de securitate ucrainene și instruită la Kiev”

Într-o înregistrare video publicată de FSB, ea este surprinsă declarând: „În 2023, am fost recrutată de serviciile de securitate ucrainene.

„Am fost instruită la Kiev și am dobândit abilități în mânuirea armelor de calibru mic, operarea dronelor, evitarea supravegherii și fabricarea de dispozitive explozive”

Conform site-ului menționat, sentința s-a pronunțat la Tribunalul Militar Districtual 2 Vest din Moscova, sportiva fiind condamnată la 19 ani de colonie penitenciară pentru trădare, instruire în scopuri teroriste, diversiune și pregătirea unui act terorist.

În 2014, Yulia Lemeshchenko s-a mutat din Voronej în Harkov împreună cu soțul și fiul ei. Acolo, s-a dedicat powerliftingului, iar în 2021 a câștigat titlul de campioană a Ucrainei la categoria de greutate de sub 57 kg.

Conform rechizitoriului, sportiva a urmat, în primăvara lui 2024, la Kiev cursuri de tragere, pilotaj de drone și fabricare de explozibili. Ulterior, a călătorit în Rusia prin țări terțe. În luna octombrie a anului trecut, Lemeshchenko a aruncat în aer stâlpi de înaltă tensiune în apropiere de Sankt Petersburg, după care l-a urmărit în Voronej pe colonelul Alexei Loboda, comandantul unei baze aeriene.

Ea a fost reținută în ianuarie 2025. Lemeshchenko nu a negat faptele, dar a declarat că „din punct de vedere moral” nu se consideră vinovată. Procurorul a cerut, în primă fază, o pedepsă de 23 de ani de închisoare.

„Am decis să lupt împotriva agresiunii militare ruse”

Înainte să-și primeasă sentința, Yulia Lemeshchenko a rostit un ultim discurs în fața organelor de anchetă:

„După cum vedeți, nu am nicio foaie, nu m-am pregătit în mod special, dar cred că voi improviza. Probabil voi repeta unele lucruri pe care le-am spus deja în timpul ședințelor”, și-a început Lemeshchenko discursul.

„Am mai spus că, în orice război, există o confruntare între părți, iar fiecare parte își apără propriul adevăr, propria dreptate. Eu am ales o parte. Nu sunt cetățean al țării pentru care am decis să lupt, dar consider Ucraina casa mea. Iubesc această țară, iubesc infinit Harkovul”.

În primăvara anului 2024, o bombă a explodat lângă casa ei din Harkov, nimicind geamurile apartamentului. Pe durata reparațiilor, Iulia s-a mutat la Kiev, unde a urmat cursuri de tragere, pilotaj de drone și fabricare de explozibili.

În fața judecătorilor, a continuat să expună atrocitățile comise de armata rusă:

„În Harkov, există un cartier numit Saltivka de Nord. Acolo locuiau aproximativ 500.000 de oameni. Acolo locuiau unii dintre cunoscuții mei, frizerița mea. După bombardamentele rusești, în acest cartier nu a mai rămas nicio clădire intactă. Absolut niciuna!

Și nu vorbesc doar de geamuri sparte, ci de scări de bloc întregi prăbușite. Chiar lângă casa mea au fost explozii. La parter locuia o vecină, Ana, cu fiul ei Nikita, de patru ani. Un proiectil a explodat chiar sub ferestrele lor. Apartamentul a fost distrus complet. Ce s-a întâmplat cu Ana și cu fiul ei, Nikita, nu știu nici până astăzi, dacă sunt în viață sau nu.

În acest război mi-au murit prieteni, o rudă, vărul meu de gradul trei, colegii mei de pe podium. Războiul este îngrozitor. Nu puteam rămâne deoparte. În orice război, oamenii implicați fie încearcă să lupte, fie fug. Fug, nu știu, poate din lașitate, din slăbiciune. Eu nu mă consider o persoană lașă sau slabă. Am decis să lupt împotriva acestui lucru, împotriva agresiunii militare ruse”.

„Poate o să mă căiesc pe patul de moarte”

Yulia Lemeschenko a continuat în aceeași notă:

„Poate că prin cuvintele mele îmi agravez situația, dar onoarea și conștiința mea sunt mai importante pentru mine. Am făcut ceea ce am considerat necesar, în măsura puterilor mele. Să regret, să mă căiesc, poate că o voi face pe patul de moarte, dar, deocamdată, lucrurile stau așa cum stau. Nu mai am nimic de adăugat.”

Conform dosarului aprofundat de jurnaliștii de la Mediazona, Lemeschenko s-a născut în orașul rusesc Starîi Oskol, iar apoi a locuit în Voronej. În 2014, soțul ei a obținut un nou loc de muncă, iar familia s-a mutat la Harkov. Ulterior, ea și soțul ei s-au despărțit.

Lemeșcenko s-a apucat de powerlifting, a lucrat ca antrenoare și, în 2021, a devenit campioana Ucrainei la acest sport. După startul invaziei pe scară largă, Yulia a plecat inițial în Germania, dar în 2023 s-a întors în Ucraina.

„Casa mea e Harkovul!”

Ea a declarat în fața instanței că a cumpărat toate ingredientele necesare și a fabricat singură aproximativ 10 kilograme de explozibil. În luna octombrie, Lemeschenko a detonat stâlpii unei linii de înaltă tensiune în apropiere de Sankt Petersburg, primind pentru această misiune suma de 300.000 de ruble.

Ulterior, în noiembrie, i s-a cerut să îl localizeze în Voronej pe colonelul Alexei Loboda, comandantul unei baze aeriene, pe care procuratura ucraineană îl suspectează de coordonarea atacurilor asupra Harkovului. Întrebată de judecătorul Krasnov de ce a participat la supravegherea militarului, acuzata a răspuns că a dorit să fie de folos în lupta împotriva celor care îi bombardau orașul.

„Îmi apăram casa, a afirmat Lemeschenko. Casa mea este Harkovul”.

În ianuarie 2025, în timp ce continua supravegherea lui Loboda, Lemeșcenko a asamblat încă două bombe. La scurt timp după aceea, a fost reținută, notează jurnaliștii site-ului menționat. Conform transcrierilor din interceptări, femeia era monitorizată cel puțin din decembrie, după ce a călătorit în Egipt pentru o întâlnire cu reprezentanți ai serviciilor speciale ucrainene.

Ulterior, judecătorul Krasnov a întrebat-o de ce a ales o metodă de luptă atât de radicală, în loc să ofere, de exemplu, asistență medicală răniților. Răspunsul acesteia?

„Pot răspunde doar cu o întrebare retorică: de ce recurge Rusia la metode de forță și distruge orașele Ucrainei? A început un război, înțelegeți?, a încercat să explice Lemeschenko.

Întrebată până la ce limite era dispusă să meargă, Lemeschenko a spus că: „acțiunile mele nu trebuiau să provoace victime umane. Am fost ascultată în această privință. Asupra acestui aspect am convenit”.

Când judecătorul Krasnov i-a atras atenția că, în urma detonării liniei electrice, spitalele au rămas fără curent, Lemeschenko a răspuns că ținta ei a fost să întrerupă alimentarea cu energie a unei fabrici de drone. Ea a povestit că, în Harkov, ea și fiul ei stăteau adesea fără lumină sub bombardamente, dar că îi pare sincer rău că locuitorii din Sankt Petersburg ar fi putut avea de suferit.

Potrivit declarațiilor oferite de Yulia Lemeschenko, în timpul anchetei, angajații FSB au amenințat-o cu moartea, iar la un moment dat un ofițer a lovit-o cu capul de perete, însă ea „a încercat să spună adevărul”. Nu și-a retras mărturiile și nu s-a plâns de presiunile la care a fost supusă, deoarece nu credea că vinovații ar putea fi pedepsiți.