Articol de Daniel Grigore - Publicat vineri, 28 noiembrie 2025 14:15 / Actualizat vineri, 28 noiembrie 2025 14:17
Oana Manea, 40 de ani, fostă mare handbalistă a României, parte din echipele naționale care au câștigat medaliile de bronz la Campionatul European din 2010 și Mondialul din 2015, a analizat debutul „tricolorelor” la turneul final desfășurat în Olanda și Germania, o entuziasmantă victorie contra Croației, 33-24.
200 de selecții, 444 de goluri, două medalii cu echipa națională la turneele majore, plus o Ligă a Campionilor în tricoul CSM-ului. Acestea sunt reperele carierei Oanei Manea, una dintre cele mai importante jucătoare ale României în istoria recentă.
Astăzi, în prima ediție a emisiunii Handbal GSP, fostul pivot a analizat debutul României la Campionatul Mondial, un convingător succes în fața Croației, 33-24, care le lasă pe fetele lui Ovidiu Mihăilă într-o excelentă poziție în vederea avansării în competiție.
„Și cum mi se face pielea ca de găină!” » Oana Manea, analiză amplă după debutul României la Campionatul Mondial
- Cu ce impresii după acest prim meci?
- Am rămas cu o impresie foarte frumoasă. Nu vreau să evidențiez nicio jucătoare, ci echipa. Au arătat ca o echipă, au arătat unitate. Și acum mi se face pielea ca de găină când mă gândesc cum le vedeam câteodată, mai ales în apărare, când erau «mănunchi» și se ajutau una pe cealaltă. Asta m-a impresionat foarte mult. Sunt foarte mulțumită de ele. Tot ce am realizat și eu, am realizat datorită echipei. Am avut un grup unit în acele momente și asta contează foarte mult.
- Ce simți că a fost în spatele acelui început ezitant? Emoțiile specifice debutului sau pățania cu întârzierea la Sală?
- Cred că au avut emoții la început. Sunt fete cu mai puțină experiență și cred că emoțiile și-au spus cuvântul. Dar au trecut peste și au demonstrat că pot lupta până la capăt, că pot depăși momentele dificile și dacă sunt conduse.
- Ai remarcat să se schimbe ceva anume pe parcursul partidei, poate ceva ce nu au făcut bine în primele minute din meci și au reparat pe parcurs?
- M-a impresionat ritmul de joc. Este mult mai rapid, joacă mult mai în viteză în atac. Cred că și Rebeca Necula le dă ritmul de joc, pentru că este o jucătoare foarte rapidă și «țâfnoasă». Au demonstrat că sunt o echipă, că pot juca una pentru cealaltă.
- Ai sesizat îmbunătățiri considerabile în apărare față de meciurile de pregătire?
- Nu aș spune considerabile, pentru că timpul a fost foarte scurt. Mă gândesc tot la echipă. Conexiunea dintre ele se face și datorită lor, prin ambiție, motivație, dăruirea de a se ajuta una pe alta. Aici se vede un nivel mai ridicat față de ce au jucat la Trofeul Carpați și de la Euro Cup. Ține de ele și cred că vor crește de la meci la meci tot datorită echipei. Poate o să vă stresez puțin cu asta, dar contează foarte mult unitatea dintre ele. Contează și cum se înțeleg în afara terenului și bănuiesc că o fac foarte bine. Demonstrează asta pe teren. Este ca o oglindă: cum te înțelegi în afara terenului te înțelegi și pe teren. Am fost impresionată de câtva faze în apărare, în care le-am văzut «mănunchi», «buchet», erau uneori 3-4 jucătoare și se ajuta una pe cealaltă.
- Cât de mult contează faptul că au apucat deja și vor continua deja să se familiarizeze cu sala Rotterdam Ahoy, având în vedere că acolo vor juca și meciurile din grupa principală? Va fi un avantaj împotriva echipelor din cealaltă grupă?
- Eu zic că da, pentru că este greu să te muți dintr-un oraș în altul sau să schimbi sala. Te obișnuiești acolo cu tot, vestiar, sală, oamenii, galeria. Te simți un pic ca la tine acasă.
- Cum ți se pare dinamica dintre noul selecționer și jucătoare?
- Eu zic că este un antrenor destul de ferm. Este important să se impună în fața jucătoarelor, iar ele să-i acorde acel respect. Este un început bun și sper să continue. S-a văzut că jucătoarele au respectat în totalitate ceea ce li s-a transmis.
- De admirat că s-a înhămat la o astfel de provocare cu doar câteva luni înainte de acest turneu final?
- Așa este. Staff-ul este destul de frumos. Cel mai bine o cunosc pe Iulia [Curea], pentru că am fost colege și pot vorbi un pic despre ea. Pe «Coco» (n.r. - selecționerul Mihăilă) îl cunosc mai puțin, dar important este că ei se înțeleg între ei, comunică foarte mult și țin cont de ce-și spun unul altuia. Asta s-a văzut.
VIDEO cu declarațiile lui Ovidiu Mihăilă:
Oana Manea: „Dumanska? Un om deosebit, o fată foarte muncitoare și bună”
- A menționat Ovidiu Mihăilă nevoia de a ridica nivelul fizic. Cum le-ai simțit pe fete din acest punct de vedere?
- Nu au arătat că au probleme fizice. Cred că s-a gândit mai mult la meciul care urmează, cu Japonia. China, Japonia, Coreea de Sud sunt echipe incomode prin rapiditatea de joc, a depășirilor. Câteodată aveam vizionări și mă gândeam: «Aoleu, dacă vine pe la mine asta-mi face [ruptură de] ligamente, la ce schimbări de direcție are» (n.r. - râde). Cred că o să țină foarte mult de fete.
- 11 dintre cele 14 jucătoare de câmp au reușit să puncteze. Cât de important ți se pare să existe această contribuție colectivă, ca atât de multe jucătoare să-și treacă numele pe lista marcatoarelor?
- Este foarte important, pentru că nu există o singură jucătoare care să iasă prea mult în evidență. De asta spun că s-a jucat colectiv. Asta înseamnă să fii echipă. Nu contează cine și cât marchează, doar să marcheze toate. Asta poate le oferă și mai mult curaj.
- Iulia Dumanska. A scos cu picioarele, a scos cu brațele, a scos până și cu fața la un moment dat. Câtă siguranță îți oferea ție să ai în spate un portar în zi de grație, care pare să scoată tot?
- Uff, foarte mult. În primul rând, vreau să o felicit pe Iulia, pentru că este un om deosebit, o fată foarte muncitoare și bună. Portarul contează, s-a spus mereu că poarta face 70-80% din joc. Cred că intervențiile ei, curajul primit, au fost și datorită apărării. Apărarea ajută portarul și poarta ajută apărarea.
- „Stilul meu de joc este kamikaze”, spunea Rebeca Necula. Ești de acord cu descrierea pe care și-a făcut-o?
- Da, da, este «kamikaze», dar pe lângă asta, este o jucătoare foarte deșteaptă și complexă. Joacă și cu pivotul, nu mai zic despre depășiri, a aruncat și din afară. La cât e de micuță, a aruncat și din afară și a înscris. Nu s-a observat că este la început, la debut. Nu are pic de trac. Mă bucur, are o personalitate foarte bună.
După ce și-au dat drumul la joc, cred că jocul s-a legat foarte bine. Le-am văzut exprimându-se cu libertate, fantezie, cu spirit de oportunism, și așa s-a ajuns la acest rezultat extrem de favorabil.
Mi se pare remarcabil că au creat această coeziune într-un timp atât de scurt. Cu siguranță le va ajuta și în meciurile următoare.
- Luminița Paul, jurnalist GSP.ro
- Ai menționat că nu vrei să individualizezi și suntem de acord că toată echipa a jucat extraordinar, dar sunt curios ce părere ai despre felul în care au jucat Elena Roșu, Andreea Popa...
- Pe Elena Roșu o știu drept Dache, am jucat puțin împreună. Este o jucătoare complexă, îmi place de ea, are niște depășiri foarte bune. La fel, Andreea Popa are o personalitate bărbătească. Îmi place foarte mult de ea. Nu are o mimică anume când greșește. Este și ea o jucătoare complexă, aș spune tot o «kamikaze». Dar toată, toată echipa mi-a plăcut extraordinar de mult.
- Dar postul tău, de pivot? Ce poți spune despre fetele care joacă acolo?
- Lorena este o jucătoare foarte complexă, foarte bătăioasă, are și foarte mult tupeu. Golurile pe care le dă de la centru, imediat după repunere. Chiar și golul pe care l-a dat pe la spate. Sunt surprinsă plăcut și de Vasiliu. Spre rușinea mea, nu prea am urmărit-o, dar îmi place de ea că este foarte bătăioasă și în atac și în apărare.
„Japonezele sunt incomode, va fi greu”
- Cât de importantă ți se pare polivalența din lot? Nu de alta, dar singurul inter dreapta de meserie din lot, Alicia Gogîrlă, a jucat doar câteva minute.
- În ultimii ani am suferit pe poziția de inter dreapta, nu prea am avut stângace, dar am suplinit foarte bine prin alte jucătoare de mână dreaptă. Și acum, cine a jucat în inter dreapta a dat și o rapiditate a jocului, pasele ajung mult mai ușor la extreme fiind dreptace. Dar Alicia este încă tânără. Poate îi trebuie mai mult curaj, pentru că vor veni și jocuri în care trebuie să avem șuturi de afară, dar cred că poate acoperi acel post destul de bine.
- Japonia, următoarea adversară a României. Ce așteptări ai, cum prefațezi meciul?
- Sincer, nu mă așteptam la diferența atât de mare din meciul cu Danemarca. Sunt incomode ca joc, ca stil. Va fi un pic greu, dar ține foarte mult de fete, cât de mult își doresc, cum o să intre în joc. Sper să facă un joc bun, să analizeze tot ce au de făcut și să aducă un rezultat bun.
- Ai vreun sfat pentru fete, din postura de fostă jucătoare cu meciuri, goluri și realizări multe, chiar medalii la turneele finale?
- Cel mai mult contează unitatea de echipă, cum se înțeleg pe teren și în afara lui. Nu am să le dau un sfat anume. Să mențină aceeași ambiție, motivație și dăruire. Asta le va ajuta foarte mult. Să fie unite, să se încurajeze reciproc și să își acorde încredere una celeilalte.
- Obiectivul trasat lui Ovidiu Mihăilă este clasarea între primele 10. Realizabil?
- Este realizabil, dar trebuie să o luăm pas cu pas. În mulți ani am avut obiective pe care uneori le-am realizat, alteori nu. De multe ori, plecam din țară cu medaliile de la gât. Trebuie să luăm pas cu pas, ține foarte mult de fete. Staff-ul le va motiva cât poate de mult.
Am văzut un handbal cum nu mai văzusem de mult, sau cum nu mai văzusem deloc în anii trecuți. Este un handbal modern pentru că se pliază și jucătoarele pe acest stil.
Avem o linie de 9 metri cu jucătoare care nu aruncă neapărat în forță. Le avem pe Rebeca Necula, pe Roșu, pe Popa, jucătoare cu forță de pătrundere, foarte rapide, un pic diferite de interii clasici, care aruncă puternic. Poate și de asta este un handbal altfel, mai atractiv.- Adrian Jitea, jurnalist GSP.ro, în legătură din Rotterdam
Piero Ferrari, cadou de 32 de milioane de euro pentru soția Romina Gingașu