Telefonul care i-a schimbat cariera a sunat de două ori: „Cristian, vino la birou! Te-am ales. Echipa este a ta” » Chivu n-a ezitat deloc: „Aici sunt, domnule președinte”

Tehnicianul român este subiectul cover story-ului din suplimentul Sport Week: „Părea o alegere provizorie, însă noul antrenor a reușit să revigoreze o echipă demoralizată, cu pragmatism, bun simț și fără a face revoluție. Demonstrând, contra lui Como, echipa lui Fabregas, că Marotta a avut dreptate să-l aleagă.

După un sezon dezamăgitor, Chivu a convins clubul că nu era nevoie să facă schimbări radicale, inclusiv sistemul de joc, extinzând doar gama de arome, ci mai degrabă de a valorifica la maximum a resurselor disponibile”.

„Aventura vieții, declanșată de o schimbare de direcție. S-a suit în mașină ca antrenorul Parmei și s-a dat jos la Inter”

Publicația italiană parcurge traseul, pe repede înainte, parcurs de Chivu pe ruta Parma-Milano: „Nu este întotdeauna adevărat că o călătorie lungă începe cu primul pas, așa cum a teoretizat filosoful chinez Lao Tzu în secolul al VI-lea înainte de Hristos.

De fapt, se poate întâmpla ca cea mai mare aventură a vieții tale să fie declanșată de o schimbare de direcție, de o schimbare de mentalitate. Cristian Chivu este un exemplu practic în acest sens.

Într-o zi, la începutul lunii iunie, s-a urcat în mașină ca antrenor al Parmei și s-a dat jos ca antrenor al lui Inter. Totul s-a schimbat la stația de taxare Melegnano, la sud de Milano.

Îl așteptau la stadionul Tardini pentru a semna prelungirea contractului când Chivu a văzut numele lui Giuseppe Marotta pe display-ul de la bordul mașinii sale. «Sunt aici, domnule președinte!», a răspuns la al doilea apel. «Cristian, vino la birou! Te-am ales: Inter este al tău»”, și-a început povestea Sport Week.

Italienii au mers pas cu pas pe firul evenimentelor: „Într-un mod minunat, anumite decizii sunt sentințe care te transformă în prizonier. E fie da, fie da! Nici măcar nu a fost timp să se gândească sau să se întrebe de ce Inter, după despărțirea de Simone Inzaghi, ar avea încredere într-un tânăr antrenor crescut în propria academie, care nu avea în CV decât 13 meciuri în Serie A.

Chivu a închis telefonul, a întors mașina la prima ieșire disponibilă și s-a îndreptat spre Viale della Liberazione. Între timp, i-a anunțat pe cei de la Parma, care mizaseră mult pe el pentru a planifica un campionat fără probleme.

„Nu exista niciun angajament scris cu Parma, ci era doar intenția sinceră a clubului de a merge mai departe cu Chivu”

Nu era niciun angajament scris, ci doar intenția sinceră de continua împreună. Nimeni nu anticipase intervenția bruscă a lui Inter. Clubul nu reușise să-l convingă pe Cesc Fabregas să părăsească Como și căuta un antrenor potrivit pentru relansare, iar nimeni nu a putut opri cursul evenimentelor”.

Publicația citată a punctat momentul petrecut în urmă cu o săptămână: „E simbolic faptul că Inter a jucat cel mai bun meci al sezonului cu Como. În victoria cu 4-0, toate planetele s-au aliniat, inclusiv punctele forte ale lui Chivu și punctele slabe ale lui Fabregas.

Totul ține de echilibru în evaluări și planificare. Modul său calm de comunicare, ajutat de câteva țigări, care îl ajută să se relaxeze înainte de conferințele de presă, este perfect în concordanță cu modul său lucid de a gestiona vestiarul
Sport Week, suplimentul scos săptămânal de Gazzetta dell Sport

Într-o sâmbătă calină de decembrie, Marotta a realizat, în fine, dincolo de banalitățile obișnuite, că a găsit omul potrivit la momentul potrivit. Fără a fi o vulpe care nu poate ajunge la strugurii acri, a acceptat că așa se va desfășura povestea.

Cu toate acestea, învingătorul duelului de Giuseppe Meazza a tratat problema cu detașarea unui gentleman: „Pe mine nu mă interesează provocările sau comparațiile individuale, care rămân subiectul dezbaterilor jurnalistice. «Mă interesează doar să fac Inter să crească, nu caut reputația».

La urma urmei, și-a construit-o deja mai întâi ca mare fotbalist, apoi ca antrenor de succes al echipei Primavera. Întotdeauna la Inter, desigur.

A fost ultima dintr-o lungă serie de declarații de bun simț ale unei persoane suficient de încrezătoare încât să nu fie nevoită să caute un dușman pe care să-l distrugă.

„Chivu a acceptat scepticismul și riscul respingerii tehnice, încrezător că va câștiga la Inter autoritate și calm zi după zi”

Nu este vorba de falsă modestie, pentru că atunci când Cholo Simeone a încercat să își imagineze un viitor la Inter înainte de confruntarea din Liga Campionilor a primit un răspuns ferm, «Nu mă simt superior sau inferior lui»”, a reamintit Sport Week epidosul de după eșecul ghinionist din prelungiri, 1-2 cu Atletico din Champions League,

Italienii au scos în evidență strategia cu care Chivu a făcut tranziția de la Inzaghi: „Fiind relativ nou venit, nu i-a fost ușor să intre în mintea unui grup de jucători afectați de finala Ligii Campionilor și de un sezon care s-a încheiat prost, fără titluri și fără scuze.

Scepticismul se răspândise chiar și în rândul fanilor. Dar Chivu a acceptat riscul respingerii tehnice, încrezător că va câștiga autoritate și calm zi după zi. El a ajuns să cunoască echipa în Statele Unite în timpul Mondialului Cluburilor și apoi le-a oferit lui Marotta și Ausilio recomandări pentru îmbunătățirea acesteia”.

Încă nu e totul perfect în Chivucrație. De exemplu, victoriile în confruntările directe, care au penalizat Interul anul trecut, întârzie să apară. Iar derby-ul pierdut din cauza unor greșeli stupide este o amintire care încă îl enervează pe antrenor.

«Dar, mai devreme sau mai târziu, vom rupe acest blestem. Ne lipsește ceva, dar nu mult, pentru că paharul este plin pe trei sferturi, nu nici măcar pe jumătate»

- Sport Week, suplimentul scos săptămânal de Gazzetta dell Sport

Italienii au relevat schimbările majore reușite de antrenorul român la Inter: „Din când în când, se poate zări vălul aroganței de modă veche, pătat de aerul de noblețe, pe care clubul l-a respirat în trecutul recent, vinovat de mascarea progresului unui stil de fotbal din ce în ce mai agresiv și vertical.

În anumite momente ale meciurilor, Inter e o echipă leneșă, renunțând la ferocitate, și astfel devine vulnerabilă, plătind cu înfrângeri. Nu multe, dar decisive.

Mai are nevoie de o victorie importantă, poate chiar la Riyadh în Supercupa Italiei, pentru a alunga negativismul și a alimenta sentimentul unei noi ere eficiente”.