GALERIE FOTO Mario Iorgulescu, declarații halucinante din Italia: „Știți de ce n-am sunat-o pe soția victimei?” » Cum arată la 6 ani de la accidentul mortal: „Consider că mi-am făcut pedeapsa”

La mai bine de șase ani după ce a ucis un bărbat conducând sub influența alcoolului și a drogurilor, fiul președintelui Ligii Profesioniste de Fotbal rămâne în Italia, departe de tumultul procesual din România.

Zilele trecute, la Milano, în cadrul clinicii de sănătate mintală în care rămâne internat, Iorgulescu a rupt tăcerea, în contextul în care avocații lui invocă probleme de ordin mintal pentru refuzul de a fi extrădat în România, unde este judecat pentru omor din culpă.

În interviul acordat cancan.ro, Mario Iorgulescu a susținut că starea lui este inconstantă, că este „ba sus, ba jos”. În anii petrecuți în diferite clinici din Italia, el spune că a încercat să se sinucidă.

Mario Iorgulescu, interviu din clinica din Italia în care este internat: „Am încercat să mă sinucid!”

„Viața aici? E groaznică. Am schimbat foarte multe clinici, pentru că s-au întâmplat tot felul de nenorociri. Am avut situații în care am fost în clinici cu oameni cu probleme foarte mari de sănătate mintală. Asta este și boala mea, doar că la mine se manifestă uneori pozitiv, uneori negativ.

Depinde de situație. Eu nu sunt mereu fluent, nu am o stare dreaptă, sunt ba sus, ba jos. Ori foarte deprimat, supărat, ori foarte fericit. Nu se știe niciodată. Pot să clachez în orice secundă.

Am avut situații în care m-am trezit noaptea cu colegi de clinică sugrumându-mă. M-am trezit din somn să-i bat, ca să nu mor, să nu mă omoare în somn. Eram mai mulți într-o vilă, cum ar veni. Fiecare cu camera lui, dar nu aveai dreptul să ai cheie. Mie mi-au făcut niște avantaje, m-au lăsat cu țigări, de exemplu, PlayStation să am, să mă joc în cameră.

La una am făcut urât într-o zi, am plecat de acolo și m-am întors, dar m-au dat afară, că am spart ușa, am alergat doctorii. O luasem razna. Când mă apucă, nu pot să mă controlez, nu știu ce să fac. Mai sunt trigger-uri (n.r. - declanșatoare). Unul este alcoolul... sau droguri sau substanțe. De 7 luni nu am mai băut nimic, de peste 2 ani nu am mai luat nimic altceva.

Am o leziune pe lobul frontal, care are de-a face cu impulsivitatea. Trigger-urile sunt alcoolul, drogurile sau alte substanțe, care pot provoca reacții pe care nu le poți controla. De asta evit să mai beau și să mai interacționez cu oameni care beau, ca să nu am poftă.

În clinică nu am nicio șansă, dar am mai scăpat de acolo, m-au prins, m-au arestat și m-au dus la altă clinică, de nebuni și mai mari, unde m-au sedat. Am evadat de două ori și primul lucru a fost să merg să beau. Am băut după o pauză lungă și toți nervii care s-au cumulat în clinică, toată supărarea, m-au făcut să răbufnesc pe oameni.

L-am bătut pe unul pe stradă degeaba. M-am întors în clinică, dar n-au mai vrut să mă primească. Am sărit gardul, am spart ușa de la cameră. M-au dus într-o clinică de nebuni, unde m-au sedat. Am stat două săptămâni sedat. Nu puteam vorbi, nu puteam să mă mișc. Numai în depresie.

Am încercat să mă sinucid. Am și un video în care am încercat să mă sinucid. Chiar am dat un mesaj de adio părinților și am luat un pumn de psihoactive ca să mă sinucid. Nu mi-a ieșit.

Am ajuns la doctor, la spital, a venit salvarea să mă ia. Mi-au băgat un tub pe gât, nu știu ce lichid. Eram distrus. Am căzut, am dat cu capul de WC, am căzut prin casă”, a afirmat acesta.

Așa arată acum Mario Iorgulescu:

+27 FOTO

Mario Iorgulescu: „Am plătit pedeapsa, în clinici e mai greu decât la «pârnaie»”

Iată alte idei-cheie din interviul acordat de Mario Iorgulescu:

Am acceptat acest interviu pentru a-mi spune oful când sunt lucid, într-o stare de om normal.

Lumea trebuie să înțeleagă. Zice că nu se respectă legea, că mă ține tata fugar în Italia. În primul rând, eu stau în Italia pentru tratament. Șase ani m-am chinuit, am plătit pedeapsa. Șase ani de zile. E enorm. Ce am trăit în clinici e mai greu decât la «pârnaie». Ești sedat, nu înțelegi nimic din ce se întâmplă cu tine.

Dintre toți cei 6 ani de când s-a întâmplat ce s-a întâmplat, doar anul ăsta au fost niște foarte mici ameliorări. Mi-a luat maică-mea niște căști cu ultrasunete, pe care le folosesc de 3 ori pe săptămână, și niște antidepresive. Nu mai iau din alea foarte puternice.

Lumea crede că nu am avut nimic. Am avut o perioadă de 3 luni de zile în care am plâns zilnic, ore întregi, până au început să-mi dea medicamente, să mă opresc. Nu puteam să mă abțin, din cauza răului pe care mi l-am provocat mie și familiei respective.

Ei spun că nu ne-am cerut scuze. Am transmis, prin părinții mei, toate condoleanțele mele. Nu am avut cuvinte să-mi exprim durerea pe care o simt față de ei, față de familia pe care am afectat-o. Nu vreau să-mi imaginez prin ce trec ei, dar nici nu e normal ce fac ei.

Mario Iorgulescu acuză: „Un fost general la SIE sau SRI a vrut să-mi facă rău. M-am culcat cu fata sau soția lui”

Iorgulescu a oferit propria perspectivă asupra celor întâmplate în ziua tragediei, acuzând că ar fi fost „lucrat” de un fost general din Servicii.

Am stat și am rememorat, m-am gândit cum am ajuns în situația asta, cum s-a întâmplat. În primul rând, nu era absolut nimeni pe stradă.

Cu o seară în urmă, fusesem la altă petrecere. Când m-am trezit, am băut o cafea, mi-am revenit. Nu mă îmbătasem cu o seară în urmă. Eu am avut un pact cu tata, să nu mai iau droguri, pentru a primi mașina respectivă. Nu mai luasem. Am întrebat și la INML. Nu avea cum să dea rezultatul analizelor mele după 30 de minute, și direct la ziare!

Dar m-am trezit în ziua aia și m-a sunat un prieten: «E ziua lui tata, vino la mine». L-am sunat pe bodyguard, i-am zis că trebuie să ajung acolo. Eu, când beau, nu conduc de obicei. După o oră, l-am sunat din nou și i-am zis să nu mai vină, că dorm acolo. Nu avea rost să mai vină. Am apucat să jucăm poker, am băut 3, maximum 4 pahare de vin.

A fost tot ce am băut în seara aia. Substanțe? Nimic, zero! Nu mai consumasem de când am stabilit cu tata că-mi ia mașină. Am martori de la nunta băiatului lui Țociu. M-au întrebat dacă vreau să iau ceva cu ei, am zis că nu. Am martori, i-am refuzat. M-au întrebat vreo 5 persoane de acolo. Nu pot spune cine. Dacă e nevoie să-i chem să depună mărturie pentru mine, pot.

Eram hotărât să rămân să dorm acolo. Dar m-a sunat Alex Pițurcă. Eu mă împăcasem cu o fostă de-a mea, care venise acolo. Vorbeam despre căsătorie, eram hotărât full. Doar că eu sunt genul de bărbat mai posesiv. Mă despărțisem de fata asta cu o zi în urmă. M-a sunat Alex să-mi spună că e la club și am luat-o ca pe o trădare. Decât să pun bodyguarzii după ea, cine știe ce să mai iasă, am zis că merg eu după ea, să o iau de acolo, să vorbesc cu ea, să-i spun să nu mai facă d-astea.

Gelozie, da! La femeile la care am ținut, am fost gelos. În rest, nu m-a interesat de nimeni. Asta mi-a dat un trigger și am acționat. Taică-miu le spusese: «Nu-i dați lui Mario cheia de la mașină, orice s-ar întâmpla!». Dar eu le-am spus lor: «Trebuie să mut mașina, că vrea cineva să iasă». Mi-au dat cheia să mut mașina, dar eu am plecat de tot.

Eu eram «foc» să plec atunci. Eram la 40 de kilometri de București. Până ajungea bodyguardul... Eu voiam să o prind acolo, să fac scandal, să fac ce aveam eu în cap. Am trecut două semafoare pe roșu. Nu era absolut nimeni pe stradă. Am oprit la semafor, am văzut că nu vine nimeni, la următorul nu am mai oprit, iar la al treilea am trecut pe verde.

Eh, la al treilea semafor, de pe o străduță, a ieșit o mașină. Am ocolit mașina, dar când să mă întorc pe banda mea, era un scuar nesemnalizat. L-am lovit, mi-a rupt roțile de la mașină și m-a aruncat pe contrasens. A doua zi, au dispărut filmările și s-a semnalizat scuarul.

Eu am făcut o greșeală față de cineva foarte important din România, iar persoana respectivă nu m-a iertat. Are foarte multă putere. Acum a ieșit la pensie. Nu pot să-i dau nume. General la SIE sau SRI.

A vrut să-mi facă rău pentru că m-am culcat cu fata sau soția lui. Nu mai știu. Am fost la rândul meu întrebat cu care din ele și n-am știut să răspund. Cu câte fete am fost, habar nu am! Mi s-a spus că ăsta a fost motivul pentru care s-a pus pe mine. Eu am plătit 6 ani de zile, în fiecare zi. Cu plânsete, nervi, urlete, stat în clinici, tot felul de depresii, tentative de suicid. Am un video când am luat un pumn de antipsihotice. (...)

Când m-am trezit, am întrebat dacă a murit cineva. Îmi aduc aminte că m-am dat singur jos din mașină după accident. Am cerut telefonul unui martor, l-am sunat pe tata. I-am spus: «Vezi că am făcut-o groasă de data asta. Îmi pare rău, te rog să mă ierți. Nu știu ce se va întâmpla». Țin minte durerea avută în mine. Am avut 7 coaste rupte. Știți ce înseamnă? Și plămânii perforați. În ambulanță mi s-a rupt filmul. Îmi mai aduc aminte doar când m-am trezit, după o lună.

Mario Iorgulescu: „N-am vrut să sun soția victimei, să aibă numărul meu și să mă terorizeze”

În aceeași idee, Iorgulescu s-a declarat persecutat. A mai spus că a decis să nu contacteze personal familia victimei, descriind văduva lui Daniel Vicol a fi „foarte răzbunătoare”.

Am vrut să mă răzbun pe oameni, pe Justiție, pe ce s-a întâmplat, pentru că s-au făcut foarte multe lucruri pe dos, doar ca să se ajungă la anii pe care i-am primit, care nu sunt normali într-un accident.

La cum am văzut-o pe soția victimei... Este foarte pusă pe mine. Nu voiam să sun, să mă audă, să aibă numărul meu și apoi să mă terorizeze, să mă înjure, să mă bălăcărească în ultimul hal. E genul de persoană foarte răzbunătoare. Așa că am transmis prin părinți, prin avocați. Important era ca mesajul să ajungă.

Da, mai știu cum îl cheamă pe băiat. Dani Vicol. O să țin minte toată viața mea. E cea mai mare durere pe care mi-am provocat-o singur. Înțeleg și familia victimei. Trei luni de zile am plâns zi de zi, ore întregi. Doar cu pastile foarte puternice am reușit să mă calmez.

Mario Iorgulescu: „Nu am evadat din România”

Iorgulescu a mai susținut că „nu am evadat din România, așa cum spun oamenii”.

„Intram și ieșeam din comă. După o lună! Doctorul le-a spus părinților: «Dacă nu-l luați de aici, o să moară». Apoi au luat decizia grea, de s-a implicat și unchiul meu, și au făcut rost de un avion privat. Prima dată au vrut să mă ducă la avion, dar iar am intrat în comă. M-au dus înapoi la spital, mi-am revenit”, a adăugat el.

„Nu sunt fugar. Procesul să se suspende!”

„Nu sunt fugar. Nu aveam nicio interdicție. Mie nu mi se ia în considerare actul medical. Am un certificat de handicap, recunoscut internațional. Măcar acum să mi se facă dreptate! Să se ia în calcul actul meu medical. Am o leziune pe lobul frontal, e 100% ireversibilă.

Legea spune că dacă eu am actul ăsta medical, procesul trebuie să se suspende, pentru că în primul rând ai dreptul la viață. Procesul trebuie să se suspende până mă fac eu bine.

Am descoperit că boala pe care o am era din copilărie. Eu de asta aveam ieșiri violente, cum mă provoca cineva eram violent. Din cauza leziunilor pe creier.

Făceam foarte multe sporturi extreme și din cauza căzăturilor în cap, multe, s-a acumulat și mi s-a creat o leziune pe lobul frontal. La accident s-a mărit și mai rău”, a mai spus fiul lui Gino Iorgulescu, șeful ligii de fotbal din România.

• La aproximativ o lună după accident, Mario Iorgulescu a fost transportat în Italia, de unde nu s-a mai întors. În iunie 2024, pe numele lui a fost emis un mandat european de arestare și unul de executare a pedepsei de trei ani de închisoare, într-un dosar în care a fost condamnat pentru complicitate la lipsire de libertate și vătămare corporală.

Mario Iorgulescu: „La 13 ani, tata mă ducea la lăutari, la șprițuri”

Întrebat care au fost primele vorbe adresate de către părinții lui după accident, Mario a rememorat că s-a simțit sprijinit:

M-au întrebat dacă sunt bine, cum mă simt și mi-au zis să stau liniștit, că o să fie totul bine. M-a bufnit plânsul imediat cum mi-au spus asta. Nu mă așteptam, având în vedere prin câte au trecut cu mine. Nu sunt un copil ușor de avut, de suportat, de educat. Sunt o persoană foarte generoasă, amabilă cu toată lumea, dar nu ușor de suportat.

Prin câte au trecut cu mine... Dar cu toate astea, au fost alături de mine când m-am trezit din comă, mi-au spus că totul o să fie bine. Știu mulți părinți care mi-au spus: «Dacă erai fi-miu, te lăsam de mult!».

Ulterior, a dezvăluit că tatăl lui, Gino Iorgulescu, i-a cumpărat cei doi bolizi fără știrea mamei și că el l-ar fi învățat cu băutura:

Ei ar fi făcut absolut orice ca să vadă că nu mă mai droghez și nu mai beau. Asta a fost dorința lor cea mai mare. Oamenii o condamnă pe maică-mea, că e psiholog și nu a putut face nimic. Dar oamenii nu înțeleg că ea a încercat să facă, doar că tata mi-a luat mașina fără să știe maică-mea.

Și GTL-ul, pe care l-am distrus și pe ăla în Elveția, tot din cauza băuturii. Și GTL-ul, și Aston Martin au fost luate fără să știe maică-mea. Ea încerca să intervină între noi. M-a trimis la psiholog, am mers.

Eu cu tata... Când eram mic ieșeam la băuturi și asta am învățat de mic. Ce să fac acum? Am început să ies cu taică-miu la 13 ani, stăteam câte 3 zile la lăutari, cu șprițuri, petreceri. Poate aici a greșit și el. El și-a dorit foarte mult un copil, mai ales un băiat. Maică-mea a făcut tratament ca să mă aibă pe mine. S-au chinuit foarte mult să mă aibă. Când am mai crescut, a vrut să-mi facă toate plăcerile, să nu-mi lipsească nimic.

Etapele cazului Mario Iorgulescu

În noaptea de 7 spre 8 septembrie 2019, fiul președintelui LPF a urcat la volanul unui bolid de lux fiind sub influența alcoolului și a drogurilor. A intrat pe contrasens cu 143 km/h, producând un accident mortal. Daniel Vicol, șoferul mașinii lovite frontal de Mario Iorgulescu, a murit pe loc.

Inițial, fiul lui Gino Iorgulescu a fost acuzat de omor și a primit în 2023 o pedeapsă de 15 ani și 8 luni de închisoare din partea Tribunalului București. Avocații lui Iorgulescu au atacat decizia, iar Curtea de Apel București a redus sentința la 13 ani și 8 luni de închisoare.

Echipa lui Iorgulescu a recurs la altă cale de atac, un recurs în casație. În iunie 2024, doi dintre cei trei judecători din completul ÎCCJ au decis anularea deciziei de condamnare. Este vorba despre Adriana Ispas și Lia Savonea. Al treilea judecător, Dan Enescu, a formulat o opinie separată.

În motivare, cele două judecătoare au justificat astfel:

Acțiunea autorului (conducătorul auto) este asupra autovehiculului, acesta acţionând sistemul de accelerare a vitezei peste limita legală, cu consecinţa intrării în coliziune frontală cu autoturismul condus de victimă căreia i-a cauzat decesul, elemente de fapt ce au valenţele unei fapte care (...) se încadrează în infracţiunea de ucidere din culpă. (…) 

Infracţiunea de omor ar fi posibilă doar în situaţia în care autovehiculul ar fi fost folosit sau acceptat a fi fost folosit drept mijloc în scopul suprimării vieţii victimei.

În consecință, fapta lui Iorgulescu a fost încadrată la ucidere din culpă în loc de omor, infracțiune pentru care sunt prevăzute pedepse mult mai mici. Apelul a fost rejudecat, iar Curtea de Apel București l-a condamnat pe Mario Iorgulescu la 8 ani și 8 luni de închisoare.

Avocații lui Mario Iorgulescu au atacat și această decizie, printr-o contestație în anulare. În iunie 2025, Curtea de Apel i-a admis contestația cu două voturi din trei, astfel că din pedeapsa totală au fost scăzute alte 8 luni, până la un total de 8 ani.

Aici a existat o replică a procurorilor, care au formulat o cerere de recurs în casație. Acesta a fost admis în principiu de ÎCCJ, iar termenul de judecată fixat pe 19 februarie 2026.

Atunci, judecătorii ÎCCJ vor avea două opțiuni: respingerea recursului, dacă vor considera că hotărârea Curții de Apel este corectă din punct de vedere legal, sau admiterea lui, caz în care decizia Curții de Apel ar fi anulată.

În acest al doilea scenariu, ÎCCJ poate dispune fie trimiterea cazului spre rejudecare la CAB, fie achitarea inculpatului, în caz că ar constata un viciu grav de legalitate (de exemplu, încadrarea eronată a faptei drept infracțiune).