)
Articol de Alin Buzărin - Publicat marti, 03 martie 2026, 15:48 / Actualizat marti, 03 martie 2026 15:50
Mostra de indisciplină și de nerecunoștiință a antrenorului față de părintele său spiritual e perfect explicabilă.
În seria parcă de nestăvilit a gafelor comise de patronul FCSB a mai apărut încă una. Aceea de a anunța în public că vrea să apeleze la Mirel Rădoi ca manager general, și abia apoi de a-l suna. Situație în care era logic ca pe ecranul să-i apară „no answer”. Ca și un cât se poate de albastru „seen” la mesajul watsapp consecutiv, acela cu „băi, nebunule” (așa cum rezultă din dezvăluirea făcută de patron la Fanatik).
De ce n-a răspuns?
Mirel nu răspunde pentru că, înainte de a fi finul patronului, el nu e manager general, ci e antrenor. Un antrenor care financiar stă pe picioarele lui, nu depinde de solda de la Palat, și probabil că n-ar fi răspuns nici dacă i s-ar fi propus să preia banca tehnică. Iar funcția administrative e clar că nu-l tentează câtuși de puțin. Întâi, că n-a mai practicat o astfel de actiitate, apoi pentru că știe care e la FCSB condiția profesională a managerilor mai mult sau mai puțin generali.
„Să faci ascultare!”
E limpede și e dovedit în timp că orice promisiune de genul „nu mă bag peste tine”, fie că vizează antrenorul, managerul general, medicul, masorii, bucătarul sau scouterii (atenție mare, dragă Adrian Ilie!) e vremelnică. Poate că, într-adevăr, la ananghie, o vreme patronul își mușcă buzele și se abține să intervină. Dar la primul eșec începe să se bage, și dacă-l lași să se bage un pic, o câtime, o centimă, apoi urmează să se bage cu totul și să-ți impună „să faci ascultare”.
„De capul lui”
Mirel Rădoi e un antrenor care în carieră a făcut destule lucruri bune, dar și multe greșeli. Însă le-a făcut pe toate de capul lui. Așa a plecat de două ori de la Craiova lui Rotaru, așa, de capul lui, a ajuns să-l atace verbal pe cel care-I fusese mai mult decât un mentor în carieră, Sorin Cârțu.
Tot „de capul lui” a ieșit din peisaj după o înfrângere acasă cu UTA, care chiar nu era un capăt de țară la trei zile după o victorie sonoră pe terenul lui Rapid Viena. Și tot „de capul lui” a trimis la echipa a doua (în primul rău mandat oltenesc) niște jucători importanți.
N-avea cum!
Cu riscul erorii, Rădoi face ceea întotdeauna ce crede el că trebuie făcut. Iar acest mod de lucru e de neconceput într-o lume a telefoanelor care sună pe bancă, întro lume a analizelor televizate ale patronului la câteva minute după meci. Chiar dacă ar fi răspuns telefoanelor nașului său, chiar dacă, prin absurd, ar fi acceptat colaborarea, fie și ca manager general, durata acestei relații profesionale cu părintele său spiritual ar fi fost extrem de scurtă.
Spălarea pe mâini
În spatele acestei frenezie a înființării departamentului de scouting și de restructurare a părții administrative a clubului (nu și a băncii tehnice, care e bună, ireproșabilă, pentru că „face ascultare”) se ascunde de fapt o spălare pe mâini a patronului de eșecul ratării playoff-ului, care de fapt îi aparține în totalitate. Alții n-au fost buni, nu el.
El a fost perfect, a câștigat precedentee două titluri și acum nepricepuții au răsturnat căruța. Și ar trebui ca în locul lor, sau alături de ei, să vină alții, pe care să se poată da vina în caz de „mai rău decât acum”. Pentru că în fotbal, ca și în viață, așa cum întotdeauna e loc de mai bine, mereu e loc și de mai rău.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
