Articol de Justin Gafiuc, Marius Mărgărit, Andrei Furnigă (video) - Publicat luni, 11 mai 2026 19:18 / Actualizat luni, 11 mai 2026 19:18
Gabi Balint are o colecție de amintiri impresionante, iar cele legate de perioada începuturilor sale, la Sângeorz Băi, localitatea de baștină, ocupă un loc special. Fostul câștigător al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua 1986 rememorează pentru publicul GSP episoade neștiute din anii când a deschis ochii în fotbal
Înainte ca numele lui Gabi Balint să fie legat de fotbalul de Liga 1, de Cupa Campionilor Europeni 1986 ori de echipa națională, au existat anii de început din localitatea de baștină, Sângeorz-Băi, la jumătate de ceas distanță față de Bistrița.
Viitorul atacant care va scrie istorie pentru România a crescut la micuța formație Hebe din stațiunea balneo-climaterică de la poalele munților Rodnei. Azi, orice întoarcere la origini e un prilej de nostalgie pentru cel supranumit „Găboajă”.
Gabi Balint: „Mai găseam și câte o balegă pe teren, că veneau vacile la păscut”
Gazeta l-a însoțit pe Balint pentru scurt timp chiar la stadionul pe care a crescut, unde urmele sale sau ale familiei sunt pretutindeni. Gabi, plus tatăl și unchiul său, și ei foști fotbaliști pe plan local, apar într-o mulțime de fotografii vechi, care decorează pereții de pe holurile tribunei.
De fapt, vechea arenă nu mai există în configurația din anii ‘70, ci a căpătat o formă adaptată prezentului, cu o mică instalație de nocturnă, gazon artificial, o tribună acoperită cu 500 de locuri, tabelă de marcaj electronică, scaune în culorile roșu și albastru, vestiare cochete. A fost inaugurată în primăvara lui 2024, după un proiect de circa 3 milioane de euro, derulat prin Compania Națională de Investiții.

„Aici am început la 13 ani, pe un teren simplu, denivelat. Uneori mai avea și câte o balegă pe el, pentru că veneau vacile la păscut de multe ori chiar pe gazon. Sunt amintiri frumoase. Tata era antrenor. La 14 ani am fost promovat la echipa mare, cu care am și promovat în liga a treia. Apoi, am plecat la Luceafărul la 15 ani”, rememorează Balint perioada startului său în fotbal.
Meciurile erau foarte dure, jucători rudimentari și, mai ales în deplasare, nu prea atingeam mingea de frică. Dar acasă eram zmeu. Jucam extremă dreapta
Gavril Balint, fost atacant Steaua/România
Primul gol marcat la seniori, la 14 ani: „M-am cățărat pe un fundaș central”
Își aduce aminte și primul gol marcat la Sângeorz, pentru echipa mare a lui Hebe, la un meci disputat acasă: „A venit o minge înaltă în careu, m-am cățărat pe un fundaș advers și am lovit-o cu capul cam de la un metru de poartă”.
Continuă amintirile: „Nu aveam cabine, ne schimbam în sala morii, care era chiar lângă stadion, pe un braț al Someșului, dispărut acum. Făceam și baie acolo pe post de recuperare. Nu existau condiții deosebite, dar poate că a fost mai bine așa pentru mine, fiindcă am reușit să-mi perfecționez tehnica. Bine, n-am ajuns niciodată la nivelul lui Hagi sau Maradona, dar am compensat prin viteză”.
„Vezi linia asta de aici? Nu treci de ea!”

Are în desaga cu povești și o întâmplare amuzantă petrecută la o partidă în deplasare.
„Jucam pe undeva pe la Cluj, pe un teren situat pe un deal. Cred că era Dermata, în liga a treia. Și, înainte să înceapă meciul, văzându-mă mai copil, mă întreabă un fundaș advers ce post joc. I-am zis că extremă dreaptă. Și-a dat seama că urma să fiu rivalul lui direct, fiindcă omul era apărător stânga”, descrie Balint scena.
Și adaugă: „Îmi zice – «Uite, vezi linia asta de aici, pe margine? Nu treci de ea! Ne-am înțeles? Dacă te prind în teren, ești terminat. Nu te mai întorci acasă!». Adică mi-a transmis clar să fiu cuminte, să nu-i fac probleme”.
Am avut o mulțime de dialoguri amenințătoare cu adversari răi, mai ales în deplasare, unde nu cred că am marcat vreun gol în Divizia C, cum se numea atunci. Mă vedeau așa mic, băgau frica-n mine și nu prea jucam
Gavril Balint, fost atacant Steaua/România
„Tata i-a dat cu mingea în cap arbitrului și a primit doi ani de suspendare”

Iar un episod din anii ‘70 a căpătat în timp o semnificație aparte în cariera lui Balint.
„Tatăl meu și fratele lui geamăn au pus bazele echipei Hebe Sângeorz Băi, pe la mijlocul anilor ‘50. Formația a evoluat de obicei în liga a patra, județeană, unde e și în prezent. Doar de două-trei ori a urcat un eșalon mai sus. Dar, la un meci pentru promovare, a ieșit un scandal îngrozitor din cauza faptului că am fost furați de arbitri”, povestește Gabi.
Și detaliază: „Copil fiind, obișnuiam ca la finalul fiecărui meci să fug pe teren, să-l îmbrățișez pe tata, să-i simt transpirația, să schimbăm câteva pase. Atunci, s-a iscat însă o bătaie în toată regula, m-a tras afară din mulțime și m-a trimis înapoi la mama în tribună. Ei bine, în tot acel iureș, tata s-a enervat, i-a dat cu mingea în cap arbitrului și s-a ales cu doi ani de suspendare”.
Legătura neașteptată cu Ion Alecsandrescu

Completează: „Obișnuia însă să mai joace la înțelegere cu fratele său geamăn, fiecare câte o repriză. Se și mirau adversarii cum naiba fundașul central din prima parte a ajuns extremă după pauză. Și tata a cerut la FRF după un an reducerea suspendării, să fie iertat”.
A urmat surpriza: „A primit acasă o scrisoare că i-au aprobat memoriul și poate reveni. Cine credeți că semnase? Nea Ion Alecsandrescu, omul care avea să fie președintele meu la Steaua. Fusese înainte secretar general la FRF, calitate în care a avut acea comunicare cu tata. I-a și povestit apoi întâmplarea lui Alecsandrescu în primii ani petrecuți de mine în Ghencea”.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.