Articol de Daniel Grigore, Andrei Furnigă (video) - Publicat luni, 11 mai 2026 08:21 / Actualizat luni, 11 mai 2026 13:12
Echipa feminină de tenis de masă a României, care a obținut zilele trecute prima medalie mondială colectivă a țării după 26 de ani, cucerind bronzul la Campionatul Mondial desfășurat la Londra, a revenit în țară noaptea trecută, în jurul orei 01:00.
Sportivele care au reprezentat România cu onoare, fiind învinse doar de cea mai puternică echipă a lumii, China, campioană mondială pentru a șaptea oară la rând, au fost aplaudate în avion, apoi întâmpinate cu flori pe aeroportul din Otopeni.
Trei dintre jucătoare, Bernadette Szocs, Elizabeta Samara și Andreea Dragoman, au vorbit cu reprezentanții presei. Interviurile lor au avut o temă comună: faptul că Statul român nu a mai premiat performanțele de la tenis de masă de aproximativ doi ani. S-au strâns, spune Eliza Samara, „mulți bani de primit”.
Bernadette Szocs, la revenirea în țară: „Foarte mulți bani de luat, ar fi frumos să primim”
„Ar fi frumos [să primim banii], sunt foarte mulți bani de luat, dar nu mai vreau să comentez. Am spus-o și după Campionatul Național, nu am nimic de adăugat. Am spus-o o dată, cred că s-a înțeles foarte bine.
Așteptăm premierile. Muncim, dar o facem și din plăcere. Iubesc ceea ce fac și nu aș da pentru nimic tenisul de masă. Vreau să menționez și clubul meu, care m-a susținut de fiecare dată. Chiar avem pregătirea necesară pentru sportul de performanță”, a spus Bernadette Szocs, jucătoarea numărul 1 a României în prezent.
Referitor la câștigarea primei medalii după un sfert de veac, sportiva de la CSA Steaua București a spus că este „un vis devenit realitate. Nu am cuvinte, am făcut din nou istorie. Sunt tare mândră de rezultatul pe care l-am obținut și de acum încolo sper să aduc și rezultate mai bune”.
Andreea Dragoman: „Nu am primit încă recompensele. S-ar putea să se piardă motivația”
„Este ora 1 noaptea, venim după un concurs greu, dar ne bucurăm când suntem așteptate cu flori, de atâta lume care ne-a susținut și ne este alături. Aplauzele din avion? Nu ne așteptam să se știe deja că am adus această medalie pentru România. Ne bucurăm acest lucru foarte tare.
E un sentiment greu de descris, nu putem descrie în cuvinte. Nu se întâmplă asta în fiecare zi, nici măcar în fiecare an. S-a întâmplat după 26 de ani, pentru noi prima dată. Suntem mândre de noi, este un sentiment unic.
Am avut rezultate și vin în continuare, cum am adus și această medalie, dar recompensa încă nu a venit. S-ar putea să se piardă și motivația din cauza asta, că nu primim recompensa și nu suntem apreciate. Cred că este vorba despre un pic de implicare. Dacă se vrea, cred că se poate”, a spus și Andreea Dragoman.
Elizabeta Samara: „Și plăcerea se cam duce. Am mulți bani de primit”
Veterana echipei, Elizabeta Samara, în vârstă de 37 de ani, a accentuat nemulțumirea din rândul jucătoarelor:
„Ideea este următoarea: eu, personal, încă am motivație să mai joc, să mai lupt, dar și motivația aceea vine și, puțin, financiar. Este munca noastră de zi cu zi și de doi ani nu am mai primit nici măcar o premiere, să fie acolo. Nimic!
Câștigăm, stăm în sală cu orele, ne accidentăm, ne refacem, ne recuperăm. E nevoie și financiar, altfel joci de plăcere, dar și plăcerea aceea se cam duce. Am mulți bani de primit. Nu zic cât, dar mulți. Și fetele de la alte sporturi. Sper să primim cât mai curând.
Nu știu cum ar face [politicienii], cum ar reacționa ei dacă ei ar câștiga ceva și nu și-ar primi banii. Noi sperăm să primim.
Așa cum am mai zis, încă avem motivație, dorință, plăcere, dar neprimind de doi ani, se cam duc. Cel puțin la mine. Nu mai sunt tânără. Aș vrea să mai joc doi ani, încă mai e motivație, dar foamea trece prin stomac”.
Referitor la parcursul de la Campionatul Mondial, Samara și-a pus pe tapet trăirile:
„Este prima mea medalie mondială pe echipe. Ca să fiu foarte sinceră, acasă, când am văzut grupa noastră, grupa morții, China, Taipei și Coreea, am spus: «Băi, să câștigăm măcar un meci, ca să ne fie puțin mai ușor până în sferturi».
Dar când am văzut că meci de meci am jucat nu bine, ci foarte bine, am ieșit pe 2 în grupă și când am văzut că în 8 nu jucăm cu Germania, ci cu Franța, că jucăm cu Olanda, Egipt și Franța la medalie... Mmm, eu mi-am spus mie că este o șansă unică, realizabilă”.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
