A trecut Zicu, să vină Messi, Cristiano sau Rooney!

Echipa şi publicul împărtăşesc aceeaşi naivitate. Rîpă, Giurgiu şi Ioan Filip nu s-ar fi gîndit că vor ajunge să joace un meci decisiv pentru titlu. Iar oamenii din tribune umplu terenul cu role de hîrtie la primul fluier al arbitrului Dumitru. Verdele e tăiat de fîşii albe. Papelitos, ca la derby-urile argentiniene dintre Boca şi River. La Galaţi, imaginea aduce mai mult cu meciurile din Cupa Liceelor. Adică entuziasm sincer din partea unor suporteri care nu ştiu ce să facă acum, cînd echipa lor e la doi paşi de grupele Ligii Campionilor şi atît de aproape de performanţa istoriei clubului şi a oraşului.

Antaaal!

OK, Sidexul i-a adus la Galaţi pe indienii de la Mittal, dar tot echipa de fotbal e mult mai tare: Barcelona, Real Madrid sau Manchester United se roteau în minţile băieţilor de pe teren şi din tribune. Messi, Cristiano şi Rooney le apăreau luptînd cu Sîrghi şi cu Sălăgeanu.
Timişoara e şi ea derutată de războiul pentru titlu mutat într-un decor de meci dintre clasele a noua şi a zecea. Marchează Antal, fotbalistul cel mai adaptat dintre toţi de pe teren (15), cu faţa de copil şi pletele strînse de bentiţă. Lumea înnebuneşte: "Oţelul! Oţelul!". Cîte un om e în faţa tribunelor şi le mobilizează învîrtind fulare alb-roşii-albastre. Nu-şi dă seama că nu mai e nevoie de serviciile lui de şef de galerie. Lumea ar ţopăi oricum 90 de minute. Şi în prelungiri, oricît ar mai dura. Şi-s 10.000 de fulare şi de eşarfe, una nici nu mai contează!

Alexa i-a speriat
Aşa cum nu contează preludiul pe care Stan şi Iancu l-au făcut la GSP TV, văicărelile lor despre arbitraje şi despre comisii de licenţiere. Pe teren, Zicu e mai important decît TAS în majoritatea cazurilor. Ianis, fotbalistul ghinionist care prinde loc în antologia ratărilor din istoria campionatelor europene, se trezeşte cu o minge deviată de soartă chiar în faţa lui. Cu încrederea pe care i-a dat-o sezonul bun făcut pînă acum, Zicu întinde amîndouă picioarele o dată şi deviază cu genunchiul, cu tibia, nici el n-ar şti clar. 1-1! Ce gol dă cel mai tehnic fotbalist din Liga 1! Cu tibia!

Impresia de derby naiv e spulberată pe teren de Dan Alexa. "Mijlocaşul cu coasa" îl amprentează cu talpa pe argentinianul Viglianti şi scapă doar cu "galben". Nu e Cupa Liceelor, asta e clar! Tribunele ar fi goale, pentru că la cum joacă Alexa, ar fi interzis accesul publicului sub 18 ani. Dorinel nu se sperie. Şi mai are pe teren cîţiva ca el. Giurgiu şi Paraschiv au văzut şi ei multe. Antrenorul renunţă şi la sistemul 4-6-0, Spalletti ar înregistra marca asta dacă ar şti că ea cîştigă titlul în România cu o formaţie care nu era cotată de primele cinci.

Oamenii au acoperit gazonul!
Munteanu bagă primul vîrf adevărat, pe Pena, atacantul cu faţă de boxer care înscrie decisiv atît de des, deşi e atît de rar titular. Tatăl lui a fost în lotul Stelei fantastice de la finalul anilor '80, el nu mai e prea tînăr şi-şi găseşte rar loc în primul "11" de la Galaţi. Dar campion poate fi şi aşa, ca rezervă introdusă pe parcurs să marcheze golul decisiv al meciului. Asta face Pena! Capul lui trimite mingea în poarta lui Pantilimon (71). Şi o mai testează o dată pe Poli, specialista revenirilor, trupa în faţa căreia ţi-e şi frică să petreci pînă nu-i vezi pe Alexa şi pe Zicu cuminţi, pe scaunele lor din autocar. Numai că bănăţenii mai au şi ghinion. De data asta, matematica nici nu-i lasă să lupte. Oţelul e campioană! Lumea tot nu ştie cum să reacţioneze, cum se poartă suporterul unei campioane? Localnicii invadează terenul, sar să-i îmbrăţişeze pe jucători şi pe Dorinel Munteanu în marea bucurie a unui oraş.