Ştiu, atacanţii vînd biletele. Şi un strop de venin strecurat într-un articol atrage mai abitir decît rîndurile "de bine". Dar îmi asum "riscul" de a scrie despre un portar. De bine.
E vorba despre Bălgrădean. Cristian Bălgrădean, 23 de ani. În primăvară s-a strecurat fără zgomot în poarta lui Dinamo şi a rămas acolo, tăcut şi convingător. Nu i-a făcut nimeni vreun favor, pur şi simplu puştiul e bun, liniştit şi foarte serios. Rara avis într-o lume care scoate la suprafaţă fotbalişti de Bamboo, cămătari ce-şi spun patroni şi arbitri pelerini la DNA.
E serios şi liniştit, ziceam. Nu-mi amintesc să-l fi văzut prin vreun tabloid, nu ştiu să se fi afişat cu vreo bombă sexy, n-am auzit să dea vreo declaraţie obraznică. Cîştigă sub 40.000 de euro pe an, o cifră de coada Ligii 1, dar nu se revoltă.
Bălgrădean e şi bun, am mai zis. Nu gafează, nu îi tremură mănuşile, îşi scoate echipa exact cînd e mai mare nevoie. Aşadar, e imposibil să nu legăm ascensiunea lui Dinamo de liniştea pe care i-o dă oricărei echipe gîndul că are un portar sigur. "Cîinii" n-au mai avut aşa ceva de la Lobonţ încoace, s-au tot chinuit cu Babicu', Naumovski, Dolha, Curcă, Matache sau Romanovs.
Lui Bălgrădean i se zice Pufi. Nu Dodel, nu Prinţul, nu Chirurgul. Spune şi asta ceva,nu? Piţurcă l-a lăsat acasă pe Dani Coman, posesorul unui start excelent de sezon, şi a scris numele puştiului dinamovist pe lista convocaţilor pentru dubla cu Belarus şi Albania. Iar dacă Bălgrădean va continua să ţină drumul drept şi nu va plonja sinucigaş de la Pufi la Party-boy, atunci şi noi îi putem scrie numele cu marker permanent pe tabla din ce în ce mai goală a fotbaliştilor care au şi talent, şi creier.
