Culisele unui palmares rîvnit » Cum şi-a recîştigat Poli palmaresul de la Zambon

Cum a reuşit Marian Iancu să intre în posesia istoriei Timişoarei. "Gazeta" a descoperit o serie de episoade din spatele procesului pentru recîştigarea culorilor şi a emblemei simbolului viola

Cinci ani şi jumătate a durat lupta lui Marian Iancu pentru recîştigarea palmaresului lui Poli Timişoara de la italianul Claudiu Zambon. O poveste încîlcită, cu zeci de termene în instanţa de judecată, nenumărate procese şi în final un happy-end, concretizat printr-o hotărîre judecătorească definitivă la mijlocul lunii noiembrie 2010. Deşi verdictul final s-a dat în instanţă, palmaresul a fost obţinut în culise de Iancu, ultima rundă din sala de judecată fiind o simplă formalitate. Gazeta vă prezintă şirul evenimentelor din spatele cortinei.

1. Bătălia pe actul constitutiv
Marian Iancu şi avocaţii săi au declanşat lupta pe 10 februarie 2009, cînd VGB Invest SA a depus o plîngere la Tribunalul Comercial, reclamînd nulitatea actului constitutiv al Politehnicii Timişoara SA, societatea lui Claudiu Zambon, pe motiv că articolul 5 încalcă legea societăţilor comerciale. La primul termen, pe 24 iunie 2009, avînd deja acceptul membrilor fondatori, Iancu a introdus-o în proces şi pe ASFC Politehnica Timişoara, societatea non-profit care a intrat în participaţiune cu Zambon în 2001. Asaltat de o plîngere penală şi de o altă acţiune civilă a lui Iancu, apărătorul lui Zambon nu s-a prezentat la primele două termene, crezînd că e vorba despre un proces identic, deschis în comercial, o confuzie care l-a costat, în final, pierderea procesului. Zambon s-a repliat rapid şi a depus apel împotriva deciziei Tribunalului Comercial din 24 februarie 2010.

2. Roşianu intră în scenă
Sigur pe reuşita sa, italianul a replicat cu un dosar complet, cu actul constitutiv în original şi decizii ale FRF, inclusiv hotărîrea TAS care consfinţea că palmaresul istoric al grupării de pe Bega aparţine societăţii sale, Politehnica Timişoara SA, al cărei administrator era. Marian Iancu a sesizat pericolul şi a mediat o întîlnire cu Zambon, conform unor surse apropiate afacerii. "Un bun negociator, Iancu l-a chemat pe Zambon pentru a încheia războiul printr-un armistiţiu financiar. Au bătut palma pentru 300.000 de euro, printr-un contract încheiat la notar, în două tranşe, dar fără a pune capăt procesului. Era ambiţia lui Marian Iancu de a demonstra publicului că el a învins", a povestit un personaj, sub protecţia anonimatului.

Pentru a nu se trezi şi cu banii daţi, şi cu procesul neîncheiat, Iancu l-a introdus garant în afacere pe amicul său Emil Roşianu, care a devenit administratorul FC Politehnica Timişoara SA pe 26 octombrie 2010, cu 3 săptămîni înainte de judecarea apelului. "Nu mai ştiu ce s-a întîmplat cu palmaresul pentru că m-am retras. Acum, Politehnica Timişoara are alţi acţionari, e problema lor ce se întîmplă cu sigla şi culorile", a comentat Zambon, cu puţin înainte de verdictul final.

3. De la Poli Timişoara la Cross Emany SA
În locul unei lupte, cu acte probatorii şi contestaţii, apelul s-a judecat doar de formă. Împuternicire avocaţială pentru Politehnica Timişoara SA a primit Mihai Rapcea, apărătorul lui Iancu în dosarul RAFO, care nu a mai administrat nici un înscris oficial şi a aşteptat verdictul. "Nu ştiu ce să vă spun. Nu mă prea am cu fotbalul. Am reprezentat Politehnica Timişoara în acest proces la un singur termen, cînd nu mă aşteptam să se judece", a declarat Rapcea pentru Gazetă. Pe 18 noiembrie 2010, apelul a fost respins şi, evident, nimeni nu a mai depus recurs, astfel încît Marian Iancu a putut reclama victoria. Două săptămîni mai tîrziu, pe 3 decembrie 2010, ca să nu mai existe nici o confuzie, FC Politehnica Timişoara SA îşi schimbă denumirea în Cross Emany SA, avîndu-i drept acţionari pe avocatul lui Iancu din proces, Florin Miclea, şi societatea sa de investiţii, BKP Management&Invest Group. Activitatea societăţii a fost suspendată temporar.

În umbră la Poli
Emil Roşianu a avut puteri executive depline la club în perioada 2005-2007, din postura de vicepreşedinte al clubului, funcţie pe care o ocupă şi în prezent. Imediat după numirea lui Gheorghe Chivorchian la Poli, Roşianu s-a retras din prim-plan, fiind nemulţumit de alegerea lui Marian Iancu. De altfel, Roşianu a evitat apoi să mai vină la Timişoara, deşi în primii doi ani era o prezenţă constantă la antrenamentele echipei. Mai mult, Roşianu negocia toate transferurile importante ale clubului, Iancu dînd doar girul final.

Aceleaşi personaje şi în dosarul RAFO
Fără a fi o simplă coincidenţă, Mihai Rapcea şi Florin Miclea, cei doi avocaţi care au apărut la apelul pentru palmares pe baricade opuse, sînt vechi cunoştinţe ale lui Marian Iancu. În dosarul RAFO Oneşti, numele celor doi avocaţi apare alături de Emil Roşianu. Potrivit procurorilor, la data de 24 februarie 2006, SC RAFO SA Oneşti a formulat o plîngere penală în care preciza faptul că, deşi se suspendase de către instanţă adunarea acţionarilor în ceea ce priveşte ţinerea acesteia, Marian Iancu a hotărît că adunarea trebuie ţinută. Prin intermediul lui Emil Roşianu, Mihai Rapcea şi Florin Miclea, s-a încheiat un proces-verbal prin care se hotăra înlocuirea administratorului de drept, SC V&V TRADING COMPANY SA, şi numirea unui nou administrator în persoana lui Bogdan Sălăjan.

800 de mii de euro a obţinut Zambon de la Iancu după luptele de la TAS şi instanţele judecătoreşti din România

ÎNTREBĂRILE DIN CAZUL PALMARESUL
1. De ce Claudio Zambon a renunţat la luptă după 4 ani în care a cîştigat mereu, inclusiv la TAS?
2. De ce Marian Iancu nu a dorit să facă publică înţelegerea cu Zambon?
3. De ce Poli a făcut publică decizia instanţei abia în luna februarie?

"Pe Marian Iancu l-am reprezentat cu ani în urmă într-o altă poveste. Avocaţii ştiţi cum sînt, astăzi sînt plătiţi de unii, mîine de alţii"
Mihai Rapcea, avocat

"Juridic, era un lucru foarte important. Formal, echipa nu şi-a pierdut niciodată numele şi identitatea. Echipa care va juca pe "Dan Păltinişanu" se va numi mereu Poli Timişoara"
Adrian Orza, viceprimar Timişoara