Portretul nefardat al Rui Duarte, Van Damme din Giuleşti » "Fără fotbal, ori ajungeam la puşcărie, ori director"

Duarte a acceptat să vorbească fără menajamente despre viaţa sa din Portugalia, dezvăluind amănunte neştiute.

“Vă aştept la mine, la ora 15”, vine răspunsul lui Rui Duarte (31 de ani) atunci cînd e întrebat dacă putem face un interviu. Între timp, programul i se schimbă, dar anunţă: “Haideţi la Băneasa, la mall, am venit să mănînc”. Ne întîlnim la intrare, e destul de greu să-l remarci: un tip mărunţel, îmbrăcat lejer, blugi scurţi, un tricou alb şi ochelari de soare la ochi, nu iese în evidenţă cu nimic.

Sînt peste 30 de grade! “Nu e bine să ne gîndim la vacanţă şi trebuie să rămînem concentraţi", se plînge portughezul. “Hai, stăm aici, la umbră!”, ne îndeamnă. Ne aşezăm la terasă, îşi comandă o cafea şi o apă plată.

Prima îi cade repede victimă, o soarbe din două guri, precum un tip emotiv care vrea să-şi facă niţel curaj cu o duşcă de tărie. Nu e cazul lui! E extrem de relaxat şi nici o întrebare nu e incomodă pentru el. Nefiind sigur că stăpîneşte bine limba română şi dorind să se facă înţeles, vorbeşte mult. O face deschis, n-are reţineri să discute despre situaţia sa contractuală, despre bani, despre jocurile de culise din fotbalul românesc. E sincer! Nu se teme nici că răspunsurile lui ar putea supăra pe cineva. Are curajul să-i laude pe Gigi Becali şi pe MM Stoica, două personaje neagreate de fanii rapidişti, pe Dinu Gheorghe, rivalul lui Constantin Zotta, actualul
preşedinte giuleştean, şi spune că Rapidul lui Răzvan e peste cel al lui Şumudică.

Apoi, face o incursiune prin viaţa sa, îşi enumeră pasiunile: maşinile, muzica şi sporturile de contact: “Practic boxul şi Muay Thai”. Te uiţi la el şi-ţi e greu să ţi-l imaginezi în rolul lui Tong-Po, faţă-n faţă cu Van Damme în filmul “Kickboxing”. Sesizează suspiciunea şi vrea să ne convingă: “Am şi mănuşi acasă, mergem să vi le arăt!”. Pînă atunci, povesteşte fără regrete despre cum a ratat transferurile la cei trei granzi din Portugalia: Porto, Benfica şi Lisabona, dar şi despre copilăria sa într-un cartier cu “lume de toate felurile, mafioţi, doctori, avocaţi şi traficanţi”.

Ai zice că fotbalul l-a salvat, dar te contrazice: “Poate ajungeam mai sus în alt domeniu”. Se caracterizează: “Sînt nebun, familist şi nu las pe nimeni să mă calce în picioare!”. După o conversaţie cu el de peste o oră, ajungi să-i dai dreptate! Ăsta e Rui Duarte!

Rui Duarte îşi povesteşte copilăria din suburbiile Lisabonei şi-şi dezvăluie pasiunile

- Rui, să începem cu începutul! Care e prima impresie pe care ţi-au lăsat-o România şi fotbalul de aici în 2004, cînd ai ajuns la Braşov?
- Una foarte bună. Ce-i drept, parcă atunci nici nu existau atîtea scandaluri în fotbal şi erau şi mai multe formaţii de tradiţie: Craiova, FC Argeş şi Timişoara. E păcat că nu mai sînt în Liga 1. Apoi, ţara a fost o surpriză pentru mine. Mă aşteptam la tot ce e mai rău. Nu ştiu de ce, dar nu aveţi deloc o imagine bună în străinătate. Nu vă ştie lumea aşa cum sînteţi! Acum, soţia mea e ambasadorul vostru! Eu am o ofertă bună de afară, însă ea nici nu vrea să audă să plecăm de aici. Se simte minunat, s-a obişnuit cu oraşul, cu lumea de aici. Ce-i drept, e bună viaţa la voi, în România!

- Înseamnă că te simţi bine şi în Giuleşti. Ce faci? Rămîi?
- Am vorbit cu cei din conducere. Sumele vehiculate prin presă nu sînt tocmai reale. E adevărat că mi s-a făcut o ofertă şi sînt mulţumit de ea. Am contractul acasă, îl pot semna oricînd. Eu ştiu că Rapidul are probleme, că nu e un club bogat şi, pentru că îmi doresc să rămîn în Giuleşti şi, aşa cum v-am zis, soţia mă presează să nu plec, am venit eu cu o propunere pentru George Copos. Banii la semnătură mi-i poate da în două rate. Jumătate acum şi jumătate în vara lui 2013. A fost încîntat, dar încă nu mi-a virat prima parte. Imediat ce o face, eu semnez.

"MM şi Dinu Gheorghe sînt cei mai buni!"
- Chiar dacă Dinu Gheorghe, prietenul tău, nu mai e în Giuleşti? Cînd era la echipă, el era cel căruia i se plîngeau jucătorii că sînt neplătiţi, acum la cine vă duceţi?
- La domnul Zotta! Sigur, sînt persoane diferite! Dinu era mai puternic, avea o influenţă mai mare asupra domnului Copos, dar şi în general, în fotbal, e un om respectat, cu greutate. Aşa cum e Mihai Stoica la Steaua. Pentru mine, cei doi sînt cei mai puternici conducători din România. Mai sînt şi alţii pricepuţi, dar MM şi Dinu sînt la un alt nivel. Ăsta e adevărul şi n-am cum să nu fiu corect, deşi am avut şi eu ceva probleme cu Dinu. E vorba de nişte bani.

- Cei de atunci, de la Braşov?
- Lasă-i pe ăia! Aici, la Rapid, cînd am semnat, eu am avut, în afara contractului iniţial, nişte bonusuri de performanţă. Mai exact, 30.000 de euro. I-am pierdut pentru că, deşi am semnat-o, această înţelegere nu a mai fost înregistrată la LPF. Copos mi-a zis că nu are suport legal pentru a mă plăti!

"În România există mafia pariurilor"
- Ai mai întîlnit vreodată un campionat atît de nebun precum acesta? Să fie atîtea echipe în frunte care să spere la titlu?
- Nu! După părerea mea sînt două, maximum trei echipe puternice pe teren şi încă vreo trei în afară. D-asta s-a şi ajuns aici. Noi sîntem printre alea care au arătat fotbal, dar arbitrii ne-au pus piedică. Numai în ultima perioadă am avut penalty refuzat cu Steaua, penalty neacordat cu Dinamo şi gol valabil anulat cu Braşov. A făcut cineva scandal? Dacă se întîmpla la Steaua sau Vaslui, Gigi şi Porumboiu erau nonstop la televizor.

- La asta te refereai mai devreme, cînd vorbeai despre Dinu Gheorghe, nu?
- Normal!

- Rezultatele acestea surprinzătoare din acest an au făcut să se vorbească şi în România de mafia pariurilor. Tu crezi că există?
- Ştiţi cum se spune: nu iese fum fără foc. Părerea mea e că a ajuns şi aici, însă nu aşa cum se vorbeşte. Parcă orice meci e blat. E imposibil!

"Rapid ar mai fi avut nevoie de Răzvan"
- Rapidul de acum e mai puternic decît cel din sezonul trecut?
- Eu aşa cred! Recunosc, înainte jucam mai spectaculos, eram mai ofensivi, aveam mereu 6-7 jucători în atac, dar acum sîntem mai maturi. Cred că anul acesta, chiar dacă am făcut mulţi paşi greşiţi, am arătat mai mult precum o echipă capabilă de performanţă. S-a creat un grup unit, trebuie să rămînem în aceeaşi formulă şi la anul.

- Răzvan Lucescu a plecat! Îl regreţi?
- Rapidul avea mai multă nevoie de Răzvan decît avea el de Rapid. Nu ştiu ce ne-am fi făcut anul acesta fără el, am avut atît de multe probleme...

- La ce te referi?
- Primele şase luni, cînd a fost Dinu la echipă, erau certuri mari între el şi Copos, în special din cauza noastră, a jucătorilor. El mereu a vrut tot ce e mai bun pentru fotbalişti. Preşedintele voia binele nostru şi nu-l slăbea deloc pe patron. Cînd a plecat de la echipă ştiţi cum ne-am simţit?

- Singuri?
- Imaginaţi-vă o corabie pierdută pe mare, care habar nu are încotro s-o apuce, cu Răzvan în faţă, disperat să ne ducă la mal, şi noi, toţi, în spatele lui punîndu-ne speranţele în el. Da, ne-am simţit singuri! Apoi, lucrurile s-au mai reglat. A venit domnul Zotta, Copos a înţeles şi el că trebuie să fie aproape de noi şi, uşor, uşor, ne-am regăsit liniştea.

"Deja plouă cu valize în Liga 1"
- De ce spune Răzvan că ar fi fost ilogic să luaţi voi titlul?
- În primul rînd, noi n-am avut prime de meci. Bine, au fost ceva bonusuri la unele partide. A fost greu pentru că ne-am luptat cu formaţii care au jucat şi pe 10.000 de euro, atît au avut vasluienii cu noi. Ştiţi cît am avut noi pentru o victorie cu Steaua? 500 de euro de fiecare! Alte probleme ar fi că au fost echipe împotriva cărora arbitrii s-au temut să ia decizii şi formaţii care au motivat adversarii noştri!

- Şi Copos a spus asta, e şi părerea ta?
- Bag mîna în foc pentru asta, nu sînt paranoic! Fotbaliştii simt asta pe teren, aud discuţiile dintre adversari. Noi de unde să dăm? Păi, Copos abia ne plăteşte pe noi!

- Referitor la arbitraj, tu crezi că deciziile eronate luate împotriva voastră au fost simple erori sau ceva premeditat?
- Nu, asta nu o cred, însă e posibil să fie vorba de frică. De exemplu, cred că arbitrii, atunci cînd nu sînt sută la sută siguri, preferă să ia o hotărîre împotriva noastră decît să se spună după aia că ne-au avantajat.

"Gigi e nebun, ca mine, ne-am înţelege perfect"
- Ai putea lucra vreodată cu un patron precum Gigi Becali?
- De ce nu? Amîndoi sîntem nebuni, ne-am înţelege de minune. Eu l-am descifrat pe Gigi, ştiu cum gîndeşte. E cel mai fanatic patron de club pe care l-am văzut. Omul ăsta ar face orice ca echipa lui să cîştige. Îl poate condamna cineva pentru asta? El ştie că Steaua joacă cu Rapid şi vine şi spune: "Duarte e blatist!". Pune presiune, vrea să strice atmosfera, e capabil de orice pentru binele Stelei. Problema lui e că echipa sa nu poate să cîştige, indiferent ce face el.

Cum să ratezi trei transferuri la echipe mari într-un an de zile
- Dinu Gheorghe spunea că atunci cînd te-a văzut prima oară nu i-a venit să creadă că nu eşti deja la o echipă de top, ai avut vreodată şansa asta?
- Oh, da! Am fost foarte aproape de toate cele trei formaţii puternice din Portugalia. În 2004, eram la Estoril, în Liga a 2-a, urma să promovăm şi am avut o ofertă clară de la Sporting, dar patronul meu, Jose Vega, a refuzat-o. El urma să meargă la Benfica, să investească acolo şi a zis că nu concepe să nu mă ia cu el. În următorul sezon, în pauza competiţională, am semnat un precontract cu Benfica, abia aşteptam să ajung acolo, dar apoi a venit un incident despre care aţi scris şi voi pe gsp.ro.

- ...
- În primăvara lui 2005, cu cîteva etape înainte de finalul campionatului, într-un meci Estoril – Benfica, am fost eliminat în minutul 25 pentru două "galbene". Ştiam că urmează să joc la ei şi am vrut să arăt ce bun sînt, dar am pus prea mult patos, am fost prea entuziast! Presa a speculat atunci că am făcut-o intenţionat pentru că, bătîndu-ne pe noi, Benfica a luat titlul matematic. Din cauza asta, cei de la Benfica au rupt precontractul, mi-au zis: "Dacă vii acum, vom alimenta zvonurile. Ne pare rău, dar nu te mai putem lua".

- Şi cu Porto cum a fost?
- În 2006 aproape că semnasem cu ei, dar fanii au făcut scandal mare tot din cauza acelui incident, au zis că sînt suporter al Benficăi. Oficialii lui Porto au renunţat la mine pentru a linişti apele.

"Cei mai buni jucători din Liga 1 îmi sînt adversari mie"
- Care e fotbalistul din Liga 1 care ţi-a pus cele mai multe probleme?
- Poate nu dă bine să spun asta, dar eu am probleme în special în meciurile în care întîlnim echipe mai slab cotate. Atunci, dau peste nişte adversari pe care nu-i ştiu foarte bine, iar unii dintre ei, recunosc, reuşesc să mă surprindă. Aşa, cel mai mult îmi place de Sînmărtean, e cel mai bun român! Îmi mai plac Cristea de la U Cluj şi Tănase de la Steaua. Chiar vorbeam zilele trecute cu cineva şi îi spuneam că în Liga 1 fundaşii dreapta au cea mai grea viaţă! Cei mai buni jucători evoluează în banda stîngă, deci sînt adversarii mei. Toţi cei trei de mai sus acolo joacă şi mai sînt şi dreptaci, deci, teoretic, locul lor n-ar fi acolo!

- Ai întîrziat de mai multe ori la reuniri, ai făcut-o vreodată fără acordul clubului?
- Niciodată! De exemplu, cu Şumudică, atunci cînd am lipsit trei luni, eram supărat pentru că nu-mi primisem banii de care vorbeai mai devreme, cei de la Braşov: 40.000 de euro! Înainte să plec în vacanţă, în decembrie, am mers cu Şumi la Dinu în birou să-mi cer banii şi ştiţi ce mi-a zis? "Dacă nu ai în cont toată suma, pînă la ultimul cent, atunci nu vii la reunire". Şi eu aşa am făcut! Dar am plătit pentru asta. Am mai primit doar 10.000, restul a fost amenda. Nu regret, pe mine nu mă calcă nimeni în picioare, mai ales dacă am dreptate!

"Practic boxul şi Muay-Thai"
- Ce alte sporturi îţi plac în afară de fotbal?
- Tot ce ţine de combat, sînt un mare fan!

- Următoarea întrebare era dacă le şi practici, bănuiesc că nu e cazul.
- Ba cum să nu?! Însă mai mult în vacanţe. Cînd mă duc la Lisabona, mă antrenez, practic boxul, Muay Thai şi sînt fascinat de UFC, Ultimate Fighting Championship, competiţia cu cele mai puţine reguli. Astfel de sporturi te ajută şi mental, nu numai fizic.

- Ce alte pasiuni mai ai? Maşinile îţi plac?
- Oh, da! Foarte mult, în special cele Mercedes, mereu am avut una, am şi acum, în Portugalia, un E350 AMG! O iubesc!

- Să înţeleg că-ţi place viteza?
- Da, foarte mult!

- Te-a prins radarul în România?
- N-are cum să mă ia cu maşina de la club, nu e una puternică, însă în Portugalia am avut ceva probleme. M-a luat cu 230 de kilometri la oră, am avut permisul suspendat pentru un an. Norocul meu că i-am văzut şi am frînat pentru că mergeam cu 260 de kilometri pe oră!

"Salam mă adoarme în fiecare seară"
- Ce fel de muzică îţi place?
- Orice! De la hip-hop, 50 Cent, şi pînă la muzica house, dar şi aia a voastră, cum îi zice?

- Manele?
- Da, aşa. Cînd eram la Braşov mi-a dat un coleg un CD cu Salam. Ştiu că la voi nu e bine văzut acest gen, dar mie îmi place pentru că seamănă cu muzica tradiţională portugheză, îmi aduce aminte de casă. În cantonament stau mereu singur în cameră pentru că nu pot să adorm în linişte. Mereu dau drumul la muzică înainte de culcare.

- Ai avut o viaţă zbuciumată şi din punct de vedere sentimental. Cîţi copii ai?
- Am un băiat de 12 ani cu prima nevastă, apoi o fetiţă şi un băieţel cu a doua soţie, iar acum sînt însurat cu o femeie care mi-a mai dăruit un băiat, are 11 luni.

"Cînd eram copil, furam maşini"
- Care e cea mai mare prostie pe care ai făcut-o în copilărie şi care speri să nu fie repetată de copiii tăi?
- Aoleu! Frate, am făcut tot! Toate prostiile pe care ţi le poţi imagina. Am condus fără permis, am furat maşini... Copil fără minte! Ce să-i faci? Cînd eşti puştan, faci multe prostii. Atunci eşti încîntat, adrenalina te face să te simţi aşa, te crezi cel mai tare, nu te gîndeşti că îţi poate afecta toată viaţa.

- E adevărat că provii dintr-un cartier rău famat, că eşti un "bad boy" la tine acasă?
- E mult spus! Da, stau într-un cartier unde sînt tot felul de oameni, sînt şi doctori, şi traficanţi de droguri, şi avocaţi, şi mafioţi... Nu ştiu dacă e ceva ieşit din comun, eu am prietenii mei, din copilărie. Pentru mine tot oamenii ăia sînt şi, cînd mă duc acolo, beau un suc cu ei, ieşim la masă. Nici nu ştiu cu ce se ocupă toţi, fiecare îşi trăieşte viaţa cum vrea şi cum poate.

- Crezi că dacă n-ai fi ajuns fotbalist, ai fi putut să o iei pe un drum greşit?
- Nu pot spune că fotbalul m-a salvat, poate că aş fi putut ajunge chiar mai bine decît acum! De exemplu, fratele meu a crescut tot acolo şi are afacerea lui, un restaurant în Lisabona. Sora mea lucrează la Ford, e a doua persoană importantă din companie în Portugalia. Sigur, am şi amici din copilărie care au ajuns la puşcărie, dar nu ştii ce-ţi rezervă viaţa, habar nu am ce-aş fi fost acum, fără fotbal. Poate eram un director ca sora mea, om de afaceri precum fratele meu, doctor sau avocat sau poate la puşcărie!

"După ce mă las de fotbal, în primul rînd îmi voi termina şcoala, mai am doi ani. Apoi, vreau să fac nişte cursuri de limba engleză pentru a putea să ajung impresar. Un lucru e cert: voi rămîne în fenomen"
RUI DUARTE

"Quaresma e ca şi copilul meu, provenim din acelaşi cartier. Eu şi fratele meu l-am luat de mînă şi l-am dus la fotbal, la juniorii lui Sporting. Dacă nu eram eu, nu ştiu dacă se mai apuca de fotbal"
RUI DUARTE