Romeo Surdu: "Eu, Romeo"

Fotbalistul revenit de la Braşov spune de ce a vrut să renunţe la fotbal, ce rău i-a făcut Lăcătuş şi ce speră să reuşească în a doua sa aventură în Ghencea


Sub o înfăţişare încă de copil, Romeo Surdu (25 de ani) ascunde secrete de oameni mari. Atacantul care în amicalul de miercuri, 3-0 cu Celje, a marcat de două ori şi a fost cel mai bun stelist de pe teren vorbeşte pentru Gazeta Sporturilor despre întîmplările care i-au marcat viaţa.

Cel mai greu moment din viaţă

A vrut să se lase de fotbal după moartea mamei
Înainte cu două săptămîni să ajungă la vîrsta majoratului, Surdu a primit o lovitură crîncenă. "Mi-am pierdut mama, cea mai dragă fiinţă de pe Pămînt. Eram la juniorii lui FC Braşov, dar tocmai debutasem la prima echipă. Timp de un an după aceea am luat-o pe căi greşite. Am vrut să mă las de fotbal. Norocul meu s-a numit antrenorul Szabo, care m-a ajutat să revin pe drumul cel drept", povesteşte acum atacantul Stelei.

"La 20 de ani am cunoscut-o pe actuala mea soţie, Diana. Ea a reuşit să-mi aducă echilibrul total. Îmi e dor de ea şi de Darius, abia aştept să mă-ntorc în ţară"


Cel mai mare regret

Rănit de Lăcătuş
În august 2007 a venit la Steaua. A urmat un sezon slab, plus un episod care l-a marcat profund. În centrul poveştii, antrenorul Marius Lăcătuş. "Anul trecut, înaintea unui meci în care nu fusesem reţinut în lotul de 18, l-am rugat să mă lase să plec la Braşov. Soţia mea urma să nască şi voiam din tot sufletul să fiu lîngă ea, să asist la naşterea primului nostru copil. Lăcătuş nu mi-a dat voie, m-a ţinut la antrenament ... Am ajuns la maternitate abia seara tîrziu, după ce Darius venise pe lume. Cînd l-am văzut m-am simţit cel mai fericit om de pe pămînt".


Cel mai important moment al carierei

"Arsenal, ce echipă!"
Meciul Stelei cu Arsenal, 0-1 în Ghencea, în octombrie 2007, e considerat de Surdu vîrful carierei sale de pînă acum. "E o senzaţie incredibilă să joci împotria unei echipe care a făcut şi mai face istorie în fotbalul englez. Iar atmosfera unui meci de Liga Campionilor nu poate fi înţelească decît dacă este trăită", spune Romeo, care a bifat 6 partide în cea mai importantă competiţie intercluburi.


Cea mai mare provocare

"M-am întors ca să fiu campion!"
În copilărie, idolii lui Surdu au fost Lăcătuş şi Adi Ilie. Ajuns la Steaua, echipa pe care a iubit-o de mic, fotbalistul povesteşte: "Am plecat de la CFR pentru că acolo vroiau să facă echipă numai de străini. Am avut de ales între Poli Timişoara şi Steaua. Nu îmi venea să cred că sînt dorit în Ghencea! N-am ezitat nici o secundă şi am venit cu bucurie în suflet la echipa pe care am iubit-o de mic"

Ce urmează? "E adevărat că n-am avut multe realizări la prima mea experienţă aici, dar acum cred că sînt pregătit să fiu la înălţime. Vreau să fiu campion, asta visam de cînd eram copil, să alerg cu un trofeu în braţe în faţa unui stadion Ghencea plin ochi de oameni fericiţi".


De ce a ales numărul 11
Surdu speră că o dată cu revenirea sa la Steaua să spargă toate ghinioanele: "Trebuia să scap de numărul 84, care nu mi-a purtat deloc noroc în primul an jucat în Ghencea. Aşa că am ales 11, după plecarea lui Liţu. De ce? Este numărul pe care l-a avut prietenul meu, Adrian Ilie. Sper să îmi poarte, de-acum, acelaşi noroc pe care i l-a adus şi lui în cariera de fotbalist".


"Faptul că Romeo Surdu a revenit în forţă este numai meritul lui. La Braşov, cît l-am antrenat, mi-a demonstrat că este un profesionist desăvîrşit"
Răzvan Lucescu, ex-antrenor FC Braşov


0 goluri are Surdu la Steaua în cele 20 de partide jucate în sezonul 2007-2008

8 goluri a marcat Surdu anul trecut pentru Braşov, fiind golgeterul echipei