Urziceniul a pus o nouă piedică Timişoarei pe teren propriu, după ce sezonul trecut i-a suflat titlul
Finala campionatului trecut, Timişoara - Urziceni, s-a jucat la vestiare, înainte de startul partidei. Israelianul Ronny Levy a croit un baraj solid, care nici măcar nu s-a clătinat în prima repriză la acţiunile fără consistenţă ale gazdelor. Doar un şut anemic al lui Bourceanu a înviorat tribuna în prima jumătate de oră (25), în timp ce replica ialomiţenilor a venit dintr-un corner surprinzător executat de Pădureţu în chiar debutul meciului.
Vezi rezumatul meciului Poli - Unirea 0-0! (video)
Poli a presat jumătatea adversă, construind atent în linia mediană, dar Parks pare un rătăcit în tranziţie după "epoca Gigel Bucur". Nimic nu i-a ieşit costaricanului în duelurile aprige cu Fernandes, care i-a trimis şi un upercut (40), neobservat de Kovacs. Pînza de păianjen construită de Levy în apropierea careului lui Tudor s-a fisurat abia la pătrunderea lui Chiţu, dar Goga a tras în goalkeeperul campionilor (35).
Final încins de Popa
Un antijoc perfect al Urziceniului s-a developat la reluare. Timişoara şi-a pierdut luciditatea, dar putea da lovitura după o oră de joc, atunci cînd Daniel Tudor a scos miraculos, în două rînduri, reluările lui Mera şi Goga (62, 63). Iar cînd mingea a evitat mănuşile lui Tudor s-a scurs pe lîngă bară, după şutul plasat al "Poetului" din ofensiva viola (69).
Asistentul Popa a încins finalul cu o semnalizare pripită la henţul lui Brandan (79), pe Bega se putea declanşa o nouă revoluţie, însă Kovacs a rămas inflexibil şi nu a dictat penalty. Acelaşi Goga a încercat să modifice soarta unei remize (87), dar Urziceniul a rezistat, punînd o nouă piedică viselor de titlu din Banat.
"I-am zis lui Popa să ţină steagul sus, dar am înţeles că arbitrul Kovacs i-a cerut să-l lase jos. A fost penalty, mingea era aşezată pentru reluarea lui Goga, dar Brandan a făcut henţ"
Ioan Ovidiu Sabău, antrenor Poli Timişoara
"Nu se mai poate cu arbitrii români, trebuie neapărat aduşi alţii din străinătate. Lui Kovacs i-a convenit egalul!"
Marian Iancu, patron Poli Timişoara
"Da, Kovacs a greşit, dar atunci cînd ne-a refuzat nouă penalty-ul după faultul lui Taborda asupra lui Onofraş!"
MIHAI STOICA, manager general Unirea
"Cred că rezultatul e echitabil. De obicei, egalul nu ajută pe nimeni, dar la un astfel de campionat, cred că nouă ne va folosi"
Ronny Levy, antrenor Unirea Urziceni
"A văzut un stadion întreg cum tuşierul a indicat penalty, dar, din păcate, nu ni s-a dat nimic. Am avut şapte ocazii, dar am ratat din toate poziţiile. E dureros!"
Dorin Goga, atacant Poli Timişoara
Pe gustul tau!
Mircea Lucescu, cel mai cunoscut antrenor român, a acordat un interviu-eveniment pentru Libertatea cu ocazia aniversarii zilei de nastere. “Il Luce” a vorbit deschis despre victorii si despre esecuri, despre regrete si despre planuri de viitor. Libertatea: Cum va simtiti la 65 de ani? Mircea Lucescu: Sincer, daca nu ar trebui sa numar anii la fiecare aniversare, n-as sti ca am ajuns la vârsta asta. La cum ma simt din punct de vedere fizic si psihic, mai mult de 50 de ani nu am. Ce va motiveaza sa continuati sa profesati? Pasiunea pentru fotbal. Datorita acestui sport sunt cine sunt, el mi-a oferit tot ce am. Antrenez de multa vreme si am obtinut destule trofee, dar dorinta de a câstiga nu s-a estompat odata cu scurgerea timpului. Nici nu cred ca as putea trai altfel. Care este urmatorul obiectiv al carierei? Vreau sa le ofer conducatorilor lui Sahtior Donetk, jucatorilor si suporterilor inca o satisfactie: calificarea in primavara Ligii Campionilor. O dorinta anume in privinta vietii personale? Am, dar este legata tot de fotbal (râde). Vreau ca fiul meu, Razvan, sa-mi calce pe urme si sa aiba o cariera de antrenor la fel de frumoasa. In primul rând, imi doresc sa reuseasca ca selectioner al României. Victoria cu Italia, din 1983, de neuitat Cum va petreceti timpul liber? Mi-a placut intotdeauna sa citesc. In copilarie si in adolescenta devoram orice carte care imi pica in mâna, de la volume de beletristica la romane politiste si de spionaj. Acum sunt mai atras de genul memorialistic, de biografii. Ma fascineaza viata personalitatilor care au facut istorie in orice domeniu. Care este cea mai mare satisfactie profesionala? Victoria impotriva Italiei din 1983 (n.r. - 1-0), nu incape discutie. Am câstigat eu si Cupa UEFA, cu Sahtior, sau Supercupa Europei, cu Galatasaray, dar nimic nu se compara cu meciul ala! Va dati seama? Eu, un antrenor tânar, fascinat de fotbalul italian si de “squadra azzurra”, am batut campioana mondiala! Ce emotii am avut atunci! Dar cel mai mare regret? Faptul ca nu mi s-a permis sa continui la echipa nationala, pentru ca am fost indepartat de familia Ceausescu (n.r. - in 1986). Am fost profund dezamagit si nu imi face nici o placere sa-mi amintesc acel episod. Vrea alta provocare Contractul lui Mircea Lucescu cu Sahtior Donetk expira anul viitor si tehnicianul român este pregatit pentru o noua provocare. “Nici nu ma gândesc sa ma retrag! Voi accepta o noua provocare când ma voi desparti de Sahtior, fiti siguri de asta”, ne-a declarat “Il Luce”. Petrece cu familia Mircea Lucescu sarbatoreste implinirea vârstei de 65 de ani la Donetk, alaturi de prieteni si de familie. De la petrecere nu vor lipsi Nelly, sotia sa, Razvan Lucescu, fiul sau si selectionerul României, si Matei, nepotul sau, care au sosit in Ucraina inca de marti.
Trimite-i mesaj
Profil