Articol de Andrei Crăiţoiu, Dan Udrea, Remus Răureanu - Publicat luni, 07 februarie 2022 16:21 / Actualizat luni, 07 februarie 2022 16:23
Ajuns la 75 de ani, Viorel Hizo vorbește despre întreaga carieră: fotbaliști mari, meciuri aranjate, dueluri europene cu vedete internaționale. Susține că Pancu era la un moment dat mai bun decât Mutu și povestește cum Țiriac l-a dus pe Daniel la un vraci egiptean.
- Viorel Hizo susține că Vasluiul tripletei Wesley-Sânmărtean-Adailton a fost cea mai bună echipă pe care a antrenat-o și că n-a câștigat nimic din cauza arbitrilor și din cauza comportamentului lui Porumboiu;
- În plus, își amintește cum era actualul antrenor al Rapidului pe vremea când activa sub comanda lui și crede că din cauza fizicului Iosif nu a reușit ca fotbalist.
Un fost portar submediocru a fost atât de pasionat de fotbal încât a ajuns să-i antreneze pe Lupu, pe Pancu, pe Demollari.
Viorel Hizo a condus după Revoluție cei mai buni fotbaliști ai lui Dinamo și cele mai bune echipe ale Rapidului. Fără să aibă un nume de fotbalist important, el a reușit să se impună în vestiare grele cu reguli stricte și cu inteligența din afara fotbalului. Acum a venit momentul să rememoreze, împreună cu cititorii Gazetei, toate aceste momente.
- Domnule Hizo, cum arată viața dumneavoastră la 75 de ani?
- Mă simt bine, sunt împreună cu toată familia după atâția ani în care am fost despărțiți. Acum simt mai mult decât oricând ce înseamnă viața de familie.
- Nu vă lipsește fotbalul?
- Mi-a lipsit la început, în primul an, chiar în primii doi, îmi venea să intru iar în joc, dar am luat decizia corectă atunci când m-am retras.
- Ați mai avut oferte?
- Da, la început. Au mai fost oferte, dar am decis ca atunci când adun 500 de meciuri în prima ligă să mă retrag.
Viorel Hizo: „N-am avut probleme cu Lupu și Ștefan Iovan, ci doar cu un jucător la FC Vaslui”
- De ce atunci?
- Am petrecut aproape 27 de ani în prima ligă! Poate că nu ți se pare mult, dar pentru mine a fost mult tare!
- E un consum atât de mare?
- Mare! Eu am avut un dezavantaj enorm față de ceilalți antrenori, nu am jucat fotbal la un nivel ridicat. Am pornit de la zero, a trebuit să învăț, să muncesc mult, să gestionez multe lucruri cu care nu eram obișnuit. E foarte greu, dacă nu ai jucat fotbal la un nivel bun, să ai fotbaliști cu o personalitate foarte mare! Acum mă gândesc că la toate echipele la care am fost am avut jucători trecuți de o anumită vârstă, oameni cu care alți antrenori se fereau să lucreze.
- În 27 de ani, sigur ați avut și jucători-problemă!
- Depinde cum gestionezi. Un exemplu: l-am adus pe Dănuț Lupu la Rapid, el era într-o situație foarte dificilă și a declarat că nu a avut vreo problemă cu mine. Lupu a fost un fotbalist extraordinar! Când se vehicula că urma să vină la Rapid, primeam telefoane că mă leg aiurea la cap. Impresia e greșită, dacă îi spuneam lui Lupu că urma un antrenament la 11 seara el venea la antrenament!
Chiar nu am avut probleme cu jucătorii. Alt exemplu: Fane Iovan. În 1987 a fost primul în clasamentul FIFA la capitolul fundașilor dreapta. Mă mir că anumiți antrenori s-au văitat din cauza comportamentului său. Toți jucătorii aceștia mari s-au comportat ireproșabil cu mine. Cu o singură excepție: Gerlem, la Vaslui.
Cum l-au dus Copos și Țiriac la tratament pe Pancu: „În loc de 6 zile, a stat 6 etape”
- Nici dinamoviștii nu erau dificili?
- Când am ajuns la Dinamo ca antrenor secund fusese schimbat lotul, aveam atâția fotbaliști, că nici nu le știam numele tuturor. Erau Dorinel Munteanu, Demollari, frații Pană, Mihali. Au înțeles că ne ajutam reciproc, eu eram acolo ca să îi fac să progreseze. Eu, ca antrenor, trebuie să te fac să înțelegi ceva. Vă dau exemplul lui Sânmărtean.
- Cum a fost cu el?
- Luci a fost întotdeauna un jucător foarte tehnic, el imprima ritmul jocului și dădea o notă de spectacol, însă nu era conștient că trebuia să mai facă ceva în plus. Am avut discuții cu el. Eu făceam pregătirea fizică pe grupe, în funcție de capacitatea aerobă, adică în funcție de anduranță. Pe Sânmărtean l-am convins că putea să fie în grupa cea mai bună, el alerga cu o ușurință ieșită din comun, parcă plutea! Și a început să îi placă, se pregătea extraordinar! Lumea spunea că Sânmărtean nu făcea faza defensivă fiindcă el nu câștiga dueluri, dar recupera multe mingi, avea intercepții, îl ajuta pe fundașul stânga.
- Ați fost un antrenor exigent?
- Cel mai corect e să spună asta foștii mei jucători. Uite, alt exemplu: Pancu. Eram la Rapid, cred că în 2001. Aveam un exercițiu cu niște corzi elastice. Pancu a zis „nea Vio, eu n-am sărit coarda niciodată!”. I-am spus „dacă faci tot programul ăsta din Poiana Brașov, sunt convins că o să joci în echipa națională! Uită de chestiile care nu-ți plac!”.
Și au ajuns în națională Iencsi, Pancu, Raț și Daniel Chiriță! A fost un meci cu Ucraina, câștigat cu 4-0, Pancu a scos un penalty și apoi a dat două goluri. Daniel era peste Mutu atunci, ca joc! La ultima fază din acel meci a vrut să dea o "scăriță" și a făcut o ruptură musculară. Pancu fusese cel mai bun de pe teren. Jucaserăm atunci cu Steaua, a fost 3-0 și el a dat un gol din lovitură liberă și încă unul cu capul.
- L-a afectat accidentarea aceea?
- Da. Copos a vorbit cu Țiriac și l-au dus în Austria. Eu îi convocasem pe Rada, secundul, pe medic, pe masor, la Pro Rapid la unu noaptea, să vedem cum facem ca să-l avem pe Pancu cât mai repede pe teren. Dimineață m-am trezit și Pancu nu mai era, îl duseseră în Austria Copos cu Țiriac!
A lucrat acolo cu un egiptean și de la o ruptură mică a stat șase etape! Cum să faci așa ceva, Copos? Doctorul Marian Dumitru îmi zisese că era nevoie de o pauză de șase zile, nu de șase etape! Mi-a dispărut jucătorul care înscria meci de meci, avea 16 goluri în sezonul ăla.
„Cu pariurile e greu rău și nu știu cum poți să controlezi situația”
- Halagian mai dădea jucătorii jos din autocar. Ați făcut așa ceva?
- Nu, niciodată. Aveam alte metode. Vă spun o poveste cu N'Doye, care a fost feblețea mea, un fotbalist extraordinar. El alerga, avea o capacitate de efort excelentă, dar nu îi plăceau deloc antrenamentele. Fusese plecat la echipa națională, s-a întors și a zis că era obosit.
I-am zis „dacă vrei să te mai antrenezi vreodată cu mine, faci un antrenament acum, dimineață!”. „Păi, cum să-l fac? Singur?”. „Da. E ora 9. La 9:30 vin la teren secunzii Dulca și Zotincă, te antrenezi cu ei! Te chinui și faci antrenamentul!”. Am fost și eu să văd, Ousmane a făcut tot antrenamentul, ceea ce m-a ajutat enorm, a fost un exemplu pentru toți ceilalți.
- V-a rămas imaginea de antrenor dur, mai ales în pregătirea fizică.
- Pentru că eu am fost convins, de când am ajuns în Divizia A, că nu suntem pregătiți fizic pentru nivelul din fotbalul foarte bun. Românii nu au putere, nu câștigă duelurile, nu sar la cap.
- Care a fost cea mai bună echipă pe care ați antrenat-o?
- E greu să spun... Inter Sibiu juca frumos și avea disciplină, dar vindea mereu jucătorii cei mai buni. La Ceahlăul am avut o echipă foarte bună, dar toată lumea insista că facem parte din Cooperativă. Păi, o echipă implicată în Cooperativă nu poate să termine pe locul al patrulea!
- De ce nu poate?
- Nu ai cum! Aranjamentele erau de genul „noi batem la noi, voi bateți la voi”. Cum să ajungi așa pe patru? Țineți cont că echipa aia nu a pierdut cu Juventus în două meciuri! Andone a mai scos-o apoi p-aia cu Kosovo: „La Piatra Neamț e Kosovo!”. Dar era numai lupta pentru minge. Viață sau moarte, că trebuie să câștig eu!
- Mai erau discuții legate de arbitraje.
- Eu vă spun că nu îmi găsiți cinci meciuri în care să fi fost favorizați în campionatul ăla!
- Ați pomenit Cooperativa. Ea a existat.
- Da, a existat! Cine a vrut să facă parte a făcut, cine nu, nu.
- Ați suferit în vreun fel de pe urma sistemului?
- Normal că am suferit, erau meciuri în care te duceai în deplasare... Mi s-a întâmplat și mie într-o echipă în care președintele a avut o putere de convingere mai mare decât am avut eu. Puteam să mă opun, dar trebuia să vin cu argumente. Eu nu pot să atac președinții. Văd cât tam-tam se face că Becali se implică, dar antrenorii nu au mijloacele ca să discute cu el. Ca să revenim la Cooperativă, a fost o perioadă urâtă, dar asta e!
Becali? Problema e că antrenorul nu mai are autoritate. El pregătește jocul în toată săptămâna, cu jucători-cheie în unele poziții, și nu mai are control în timpul meciului. Sunt fotbaliști, și știți la cine mă refer, care au o influență mai mare decât a antrenorului! Antrenorul ar trebui să aibă puterea cea mai mare!
- Viorel Hizo
- Ce afectează mai mult fotbalul? Cooperativa sau pariurile?
- Sigur pariurile! Cu pariurile e greu rău și nu știu cum poți să controlezi situația. Eu nu cred însă că se întâmplă în prima ligă, mai ales la echipele din față.
Am jucat cu Ceahlăul contra lui Juventus. Atomulesei, după duelul cu Henry, a avut ceva la ganglioni și s-a lăsat de fotbal. Efortul fusese prea mare. Portar a fost Lefter, l-a scuipat și l-a înjurat Henry în tot meciul. Henry, de la 16 metri, îi depășea pe toți, rupea terenul, zbura iarba în spatele lui!
- Viorel Hizo
„Am făcut egal cu Ronaldinho”
- Un antrenor se prinde când e un jucător dubios?
- Normal! Mi s-a întâmplat și am luat măsuri imediat. I-am și atenționat pe ceilalți! Eu înțelegeam când un fotbalist se comporta ciudat fiindcă pregăteam meciurile în amănunt. Chiar am un exemplu cu Dinu.
- Cornel Dinu?
- Da. Nu poate nimeni să susțină că Dinu nu înțelege fotbalul! El e un munte! Cea mai măgulitoare afirmație a lui a fost când a trimis pe cineva să-mi spună „ai pregătit jocul ca la carte”. La meciul cu PSG, când eram la Rapid, Copos a venit și el la pregătirea jocului. După ședință mi-a spus „ți-ai dat doctoratul, dar să vedem rezultatul!”. Și a fost 0-0, după ce am avut cinci, șase ocazii de gol contra lui Ronaldinho, Pochettino, etc! Când am jucat cu Vaslui contra lui Lazio, la meciul de la Roma au fost și Mircea Rădulescu, și Ovidiu Ioanițoaia. Rădulescu mă întreba „cum faci pregătirea jocului?”. „Am făcut-o în toată săptămâna”. În fiecare zi le mai spuneam ceva jucătorilor, îi testam. Jucătorii aveau pe perne pozele adversarilor direcți și caracteristicile lor.
- Mai aveți prieteni în fotbal?
- Mai vorbesc cu foști jucători. Unii mă sună des, îmi cer păreri. Alții nu mă sună deloc. Nu te poate iubi toată lumea, nu?
- Relațiile sunt la fel și cu patronii?
- La fel, cu absolut toți. Nu am ce să le reproșez. Atunci poate că nu îi înțelegeam de fiecare dată, gândeam ca un antrenor, acum însă îi înțeleg. Ei dau bani ca să mențină o echipă la un anumit nivel și au pretenții.
De câte ori am negociat cu un conducător am întrebat ce așteaptă de la mine și ce lot are, niciodată nu am pus banii pe primul plan. Mi se pare corect să nu ceri bani de la început, să îi câștigi după ce crești niște jucători care sunt vânduți, care ajung în echipe naționale. Atunci e meritul tău, că e foarte greu să vinzi un jucător care nu are expunere în cupe europene, în meciuri internaționale!
- Viorel Hizo
Viorel Hizo: „La Revoluție au spus «să dispară Moreni și Sibiu!». Cum ne-a ajutat Nicușor?”
Hizo e dezamăgit că jucătorii de astăzi nu-și mai asumă acțiuni în care să dribleze, să centreze. Antrenorul povestește și despre Nicu Ceaușescu, și despre echipele grozave pe care le-au avut Steaua și Dinamo.
- Care a fost implicarea lui Nicu Ceaușescu la Inter Sibiu?
- Dacă era așa cum au scris unii, ne dădeau afară din campionat după 1989. La Revoluție au spus „să dispară Moreni și Sibiu!”. Cum ne-a ajutat Nicușor? El a venit la Inter în octombrie, când eram pe primul loc în Divizia B. Ne-a spus în prima discuție „să nu aveți impresia că putem rezolva vreun meci!”. Pe urmă ne-a zis să ne facem echipă, să aducem jucători pe care să îi avem și după promovare. I-am luat pe Marcel Vasile și pe Mihăiță Stănescu de la Craiova, pe Radu II și pe Jurcă de la FC Argeș, de la Olt i-am luat pe Laurențiu și pe Mihai Zamfir. Plus pe Mitică Bolborea. Am făcut ceea ce ne ceruse Nicu Ceaușescu, viziunea lui era corectă.
- Venea des la echipă?
- Nu, doar cerea înregistrări să se uite. Uneori venea la teren, la antrenament. Era ușor de comunicat cu el. Pentru Sibiu a fost un om extraordinar, care avea idei noi, vorbea cu toată lumea, îi ajuta pe toți. Nu l-am auzit vreodată să îi spună cuiva că nu îl primește!
- La Revoluție ce făceați?
- Eram în Casablanca, la un turneu pe care îl organizase Nicu Ceaușescu. Ne spusese „v-ați comportat foarte bine în campionat, trei săptămâni sunteți în vacanță în Casablanca”. Am jucat două meciuri, pe urmă a venit Revoluția. Fiul meu făcea armata la Securitate la Lugoj. Cum să mai stau în Casablanca? Nevastă-mea mă suna, urla la telefon că nu știa nimic despre copil de patru, cinci zile. Nicu s-a ocupat să venim cât mai rapid acasă. Escala era la Lisabona și toate biletele erau vândute, dar a rezolvat.
„Antrenam și lucram la covoare”
- Vă temeați atunci că situația echipei avea să devină complicată?
- Da, Nicu Ceaușescu ne ajuta și ca finanțare. El spunea „tot orașul trebuie să ajute sportul!”. Și veneau bani la fotbal, la baschet, la handbal, la călărie. Sibiul era foarte bun în sport, nu exista lot de gimnastică fără o sportivă din Sibiu! La fotbal, Nicu era turbat să le batem pe Steaua, pe Dinamo. Uneori reușeam, pe Dinamo am bătut-o cu 1-0 când avea echipa aia bună a lui Lucescu, cu Rednic, cu Andone, cu Klein, cu Vaișcovici. A dat Majearu golul nostru.
- Ce simțeați, care dintre Steaua și Dinamo avea o putere mai mare în comunism?
- La un moment dat, echipa națională era așa: cinci de la Steaua, cinci de la Dinamo și Gică Popescu! Poate să nege cineva? Nu știu care avea influența mai puternică, dar echipele acelea dădeau naționala! Steaua și Dinamo mai aveau și alți jucători foarte buni, care meritau să fie în națională. Dinamo a jucat cu Sampdoria, care urma să fie campioana Italiei, și a dominat-o total! A fost superioară la toate capitolele. Echipa aceea era extraordinară. Iar Steaua? Poți doar să o admiri! După ce Steaua a câștigat Cupa Campionilor a jucat primul amical la Sibiu, a fost 2-2. Noi tocmai promovaserăm din C în B, era să se rupă stadionul. Ne uitam la jucătorii Stelei ca la niște icoane.
- Ați trăit bine în comunism?
- Am dus-o bine fiindcă mi-am văzut de treabă. Înainte să fiu antrenor m-am ocupat cu exportul la Cisnădie, unde se făceau covoare și erau exportate. Cifra de afaceri era la 16-20 de milioane pe devize libere și 40-50 de milioane cu livrări în țări socialiste, din Tratatul de la Varșovia. Cât timp eram antrenor în Divizia C, la Cisnădie, mergeam și la serviciu. Eram călare pe ingineri de la 7 dimineața, că marfa trebuia să meargă! Pe vremea lui Ceaușescu știe toată lumea ce se întâmpla dacă nu era respectat planul pentru export! Am făcut milioane pentru stat, nu pentru mine.
Noi nu respectăm regulile. La dosarul de licențiere trebuia să ai grupe de juniori pentru toate categoriile de vârstă. Porumboiu avea Liceul de Educație Fizică, unde erau copii care nici nu puteau să joace pentru FC Vaslui. Am jucat un meci la Zurich, decisiv pentru calificare, și nici nu aveam rezerve. Se accidentase Cerniauskas și l-am folosit ca portar pe unul, Puia, care nu a mai apărat nicăieri.
- Viorel Hizo
„Am greșit că nu i-am dat afară de la Rapid pe unii”
- În antrenorat cum ați ajuns?
- Eu am creat Inter Sibiu când am promovat din C în B. Conducerea a făcut atunci o echipă peste capul meu, a adus jucători: Șoarece, Spirea, Florin Marin. Fotbaliști bătrâni, care au venit la Sibiu cu fițe, că erau prea grele antrenamentele! Am avut un conflict cu Florin Marin, atunci am decis să nu mai merg la echipă. După trei luni m-au chemat înapoi. Cât am lipsit eu, antrenor a fost Bondrea, care era un om de pus la rană!
- Ați fost la Dinamo, a fost și Bondrea. De ce nu ați avut succes?
- Aveam opt jucători în echipa națională de tineret a lui Pițurcă, printre ei erau Daniel Florea, Daniel Rednic, Tararache, Hâldan, Contra, Mihalcea. Când am mers la Dinamo l-am întrebat pe ministrul de interne care era obiectivul și el a zis „toți copiii ăștia să joace în fiecare meci!”. Am respectat planul, i-am folosit pe toți. Pe urmă a venit Dinu și a câștigat campionatul cu ei, după ce îi adusese pe Lupescu, pe Vlădoiu, pe Iftodi. Eu am plecat de la Dinamo după un meci „frumos”.
- Acel 0-5 cu Steaua. Atunci aveați niște dubii legate de Prunea, l-ați și scos din lot. De ce?
- L-am scos din lot... Cu Florin mai vorbesc și acum, suntem amici. Dar cred că atunci am luat o decizie bună și pentru Prunea, a fost mai bine că a apărat Preda. Lui Fane Preda nu îi imput nimic.
- Aveți vreun regret din carieră?
- Că am ajuns la Rapid și lumea îmi spunea "pe X și pe Y să îi ții la kilometri distanță de club!", dar nu am avut puterea să îi îndepărtez.
- Nu erau jucători, erau din anturajul echipei?
- Din anturaj, da.
„Îi cocoloșim prea mult pe jucători”
- Fotbalul de acum cum vi se pare?
- Nu-mi place că avem prea puține acțiuni finalizate. O echipă ajunge la 16 metri și de acolo întoarce mingea, în loc să vină cu o centrare, cu un dribling. Mijlocașul ofensiv o aduce înapoi la fundașul dreapta, de acolo, la fundașul central, o plimbă până la careul lor. Ce facem așa? FCSB are ceva din explozia aceea pentru atac. O mai avea Craiova, cu Mihăilă, cu Mitriță, cu Băluță.
- E vina antrenorilor?
- E vina tuturor celor care ne-am ocupat de fotbal. Dacă mingea ajunge la Benzema, el încearcă să treacă prin un-doi de șapte jucători. Vinicius face la fel. Jucătorii noștri ar trebui să se uite la ei, că nu stau niciodată cu spatele la poartă, sunt mereu în unghi de 45 de grade, ca să vadă unde primesc mingea. Păi, FCSB ar trebui să aibă cel puțin un număr dublu de ocazii decât are acum! Și nu le are! Să ne uităm la Real Madrid, ce fac spaniolii ca să elibereze spații. Aici fac diferența antrenorii. La așa ceva se pricepeau Lucescu, Cosmoc, Halagian. Ei vedeau jocul altfel decât îl vedeau oamenii obișnuiți.
- Ce nu vă mai place?
- Cel mai mult urăsc simulările! Ele ocupă foarte mult timp. Nu există așa ceva! Un jucător simte o mână pe ureche și cade de zici că l-a călcat trenul! E un minus mare pentru campionatul nostru. Poate că exagerez eu!
- Sunt jucători români care pleacă afară și nu se impun. De ce credeți?
- Îi cocoloșim prea mult. Dacă driblează unul trei jucători deja începem cu laudele. Steliano Filip, Florin Tănase spun că vor în națională! Ei nu ar trebui să se propună, ar trebui să fie convocați pentru prestații!
- Ce ar trebui să aibă un selecționer?
- Eu am avut doi selecționeri favoriți, dacă-l excludem pe Lucescu, care acum a spus clar că nu voia să vină. După mine, cei mai buni erau Pițurcă și Boloni. Eu nu sunt avocatul lui Pițurcă, dar el ne califica mereu, deși nu jucam frumos. Boloni a lucrat la un nivel foarte înalt, la cluburi mari, așa că putea să conducă o națională. Așa vedeam eu lucrurile.
Văd multe meciuri. La un moment dat sunt prea multe! Eu asta îi reproșez lui Rădoi, el mergea la toate jocurile din prima ligă. Nu rămâi cu multe lucruri văzând atâtea echipe, atâția jucători. El ar fi trebuit să se axeze pe 30-40 de jucători și să îi urmărească pe ei!
- Viorel Hizo
Cel mai bun 11 format din jucători antrenați de Hizo: Stelea - Contra, Iovan, Ciobotariu, D. Munteanu - Sabău, Lupu, Sânmărtean, Pancu - Wesley, M. Niculae
„Am avut 6 operații în 3 ani! M-am întrebat cu ce am greșit în viața asta!”
Între 2014 și 2017, Hizo a trecut cu bine peste un cancer la colon și alte intervenții grele la tiroidă, colecist, ochi, genunchi și, cea mai complicată, la creier, pe care le-a suportat exclusiv în România.
- Au circulat zvonuri că ați avut probleme de sănătate...
- Am avut. Multe. Nu vreau să vorbesc pentru că nu vreau să se spună „Uite, bă, iese ăsta ca milogul”.
- Le-ați traversat deja cu bine, de ce să zică?
- Am făcut șase operații!
- Șase?!
- Șase mari de tot... Dar asta e, viața o accepți așa cum e.
„Am ales doar doctori din România”
- Acum sunteți bine, nu?
- Da. Le-am făcut după ce m-am lăsat de antrenorat. Prima, cancer la colon. După asta, glanda tiroidă cu foarte mulți ganglioni în ambele părți. A urmat o intervenție să scot colecistul. Am avut o operație și la genunchi. Aveam mobilitate bună, dar te lasă articulațiile. Cea mai grea operație a fost când am fost diagnosticat cu macroadenom hipofizar. Hipofiza e centrul de comandă al creierului! Ea e în legătură cu glanda tiroidă, cu glandele mamare, cu tot, absolut tot. Macroadenomul a crescut și îmi presa pe chiasma optică. Și vederea îmi era tot mai mică. Atunci a trebuit să risc și să fac operația pe creier! Care e groaznică! Groaznică! O operație pe care ți-o face transnazal, îți intră la creier prin nas. Ultima operație a fost la cei doi ochi. Astea au fost cele 6!
- Totul în decurs de...
- În 2014 am avut trei operații, încă două în 2015, apoi în 2017 operația pe creier. Am nimerit niște doctori de senzație!
- În România?
- Da, toate le-am făcut aici! Am avut niște doctori senzaționali... La Sibiu, doctorița Victoria Bârluţiu, care mi-e apropiată și ca familie, extraordinară! Apoi, doctorul Popa, un gastroenterolog. Claudiu Matei mi-a făcut operația la creier și l-am ales pe el în detrimentul lui Florescu. Profesorul Florescu, care e șeful neurochirurgilor din Europa! E o somitate mare de tot de la Cluj, dar Claudiu Matei a fost unul dintre cei mai buni rezidenți ai lui Florescu. Are 45 de ani. Popa mi-a depistat cancerul după ce n-aveam nimic, niciun simptom. Îmi scăzuse doar cantitatea de fier din sânge și am mers pe fir. Am făcut investigații la cel mai înalt nivel. Profesorul Iancu de la Cluj, o altă somitate, mi-a scos colecistul. Profesorul Tanțău m-a asistat și s-a ocupat de mine. Glanda mi-a scos-o profesorul Irimia, care era șeful Spitalului de Oncologie din Cluj și acum e rectorul Facultății de Medicină și Farmacie...
„N-am băut, n-am fumat, dar stresul din fotbal poate că m-a măcinat prea tare”
- Dar de ce n-ați mers în străinătate?
- Avem o nepoată care e medic la Spitalul Militar din Detroit. A vrut să-mi trimită biletele ca să merg acolo, dar n-am acceptat. Nici nu m-am gândit să plec! Am nimerit medicii ăștia foarte buni de la Cluj. Tanțău mă suna pe la 1 noaptea și-mi spunea: „Domn' profesor! La noi numai prosoapele nu sunt ca alea de afară, dar la aparatură și mai ales la actul medical sunt sub noi. Reține ce-ți spun! Dar o să mă ocup să ai și prosoape albe, să spele de șapte ori pe jos ca să te simți ca la Viena!”.
- Toate aceste operații le-ați plătit dumneavoastră sau prin Casa de Asigurări, unde bănuim că ați contribuit o viață întreagă?
- Nu vreau să comentez.
- Arătați foarte bine. Cine nu știe despre aceste probleme sigur n-ar deduce că ați stat atât de mult prin spitale!
- Am avut mare noroc! Operațiile au fost grele... Am stat și m-am gândit multă vreme unde am greșit în viață. Nu am băut și nu am fumat. Dar stres am avut din plin. Eu am fost la Rapid, i-am calificat de două ori în finala Cupei și nu am putut niciodată să fiu acolo. Nu te roade chestia asta? Am dus echipa de două ori în lupta pentru titlu. În 2001-2002 trebuia să câștig și titlul, și Cupa, fără discuție! Eram cei mai buni, dar președintele mi-a scos echipa de pe teren. Nu te lucrează adversarul sau altcineva, noi ne-am lucrat singuri ca nebunii! Eu am bătut Steaua cu 4-1, iar înainte de finală m-a dat afară că i-a șoptit lui cineva că nu jucam tactic. Cu ce sentiment crezi că am privit eu acea finală?!! Cum să nu mă frământe și să nu mă macine toate lucrurile astea?
Citește mai multe știri din Liga 1:
Dezvăluirile fotbalistului care a răbufnit la adresa lui Dan Petrescu: „L-am înjurat şi eu”
