Articol de Răzvan Luţac - Publicat miercuri, 05 martie 2014 00:00 / Actualizat miercuri, 05 martie 2014 12:43
Cei opt inculpaţi n-au venit ieri la tribunal. Contrar ultimele şase luni, finalul procesului de 1979 de zile, în care deveniseră obişnuiţi ai "sălii paşilor pierduţi", cum e cunoscut holul principal al Curţii de Apel Bucureşti.
Afară, frig şi picături mărunte, agasante. Apel la Curtea de Apel pentru căldură. Cu un ceas înainte de citirea sentinţei în Dosarul Transferurilor, Palatul de Justiţie din Capitală e deja plin de ziarişti. "Nu poţi avea încredere că-l dă la două fix", e părerea generală. Alimentată de nenumărate amînări, de atmosfera de bîlci de la termene.
Judecătoare, nu grefieră
Dar, cu fix şase minute înainte de 14:00, ofiţerul de presă al instituţiei ne cheamă în faţa unei uşi imense. Sala "Vasile Papadopol". Fost judecător, decedat acum 15 ani, a prins în viaţă patru dintre transferurile incriminate! Intrăm. "L-au arestat pe Ruşanu", se şuşoteşte la 14:01. Judecătoarele apar la 14:04. Vor citi ele, nu grefiera.
O armată de Toma
Codruţa Strîmb zîmbeşte, tăcut, ca la fiecare termen. Anca Mădălina Alexandrescu interzice telefoanele, aranjează poliţiştii astfel încît nimeni să nu poată comunica. Începe ferm şi grăbit.
Copos, 3 ani şi 8 luni. Rumoare. MM Stoica, 3 ani şi 6 luni! Asistenţa înlemneşte. Urmează alte şase "executări". Citeşti picturi de Dali în ochii asistenţei. O sală de ziarişti "Toma Necredinciosul", care parcă nu cred că transmit ceea ce transmit în redacţii.
