Articol de GSP - Publicat joi, 07 octombrie 2010 00:00
Comitetul Nobel a decis să-i acorde premiul pentru literatură pe 2010 scriitorului peruan Mario Vargas Llosa, în vârstă de 74 de ani, pentru "cartografierea structurilor puterii, pentru descrierile sale pătrunzătoare care vorbesc despre rezistenţa individului, revolta şi eşecul său", a anunţat, joi, la Stockholm, Academia suedeză
Editorialistul Gazetei, Cristian Geambaşu, a publicat pe 22 septembrie 2005 un interviu cu Llosa vare a vorbit despre cărţile sale, despre problemele umanităţii şi despre fotbal. Vă redăm materialul publicat în septembrie 2005.
“Tin cu Real si Chelsea”
Mario Vargas Llosa vorbeşte detaşat despre cărţile sale, grav despre problemele umanităţii şi radiind bucurie despre fotbal
Clişeul scriitorului rupt de realitatea cotidiană nu funcţionează la Mario Vargas Llosa. Îşi începe ziua citind timp de două ore ziarele. Inclusiv pe cele de sport, fiindcă una din pasiunile secrete ale marelui romancier peruan este chiar fotbalul. A lucrat ca ziarist şi spune că toate cărţile pe care le-a scris au avut la bază experienţa de jurnalist. A venit în România pentru a doua oară. La 10 ani de la prima vizită şi-a temperat criticile şi a înmulţit laudele. Flancat de garda pretoriană condusă de Gabriel Liiceanu şi Horia Roman Patapievici, Llosa încearcă să rămînă firesc, uman şi profund. Reuşeşte, deşi atmosfera rigidă a conferinţei de presă organizate de Institutul Cultural Român predispune mai degrabă la crampe intelectuale decît la trăirea simplă a satisfacţiei dialogului cu o mare personalitate a vremurilor noastre
- Ţineţi şi acum cu Chelsea?
- Da, sigur că da. De unde ştiaţi?
- Cu cîţiva ani în urmă aţi participat la emisiunea lui Bernard Pivot, Bouillon de culture. Acolo v-aţi mărturisit simpatia pentru londonezi.
- Da, erau în studio şi prietenii mei Salman Rushdie şi Umberto Eco. A fost tare plăcut să vorbim despre fotbal.
- Acum locuiţi mai mult la Madrid. Aveţi şi în Spania o favorită?
- Real Madrid, desigur. Este o sărbă toare să-i văd. Un premiu. Ca atunci cînd termin o carte şi simt că a ieşit bine.
- De ce vă place fotbalul, de fapt?
- Pentru că reprezintă o formă de societate perfectă. O manifestare deplină a democraţiei, unde toţi pornesc cu şanse egale. Totul se rezolvă acolo pe teren. Îmi place fotbalul fiindcă, exact ca în literatură, orice utopie este posibilă. Perfecţiunea poate fi atinsă.
- Lumea asociază literatura sud-americană cu realismul magic, acel amestec tulburător al planurilor reale cu cele imaginare. Se poate vorbi despre realism magic şi în fotbal?
- Bineînţeles, Brazilia este exponenta realismului magic în fotbal. Nicăieri ca la meciurile lor nu trăieşti senzaţia de exaltare pură. Sau de nefericire totală.
- Ce ziceţi despre cei care gîndesc că fotbalul e o treabă derizorie?
- Să vadă un meci adevărat. E suficient.
- Vă simţiţi tot timpul inspirat, protejat de un înger?
- Nu, am perioade cînd sînt singur. Uneori mă simt mizerabil, descurajat. În schimb, cînd termin o carte, totul e ca un premiu.
Jorge Mario Pedro Vargas Llosa s-a născut duminică, 28 martie 1936, la Arequipa, în Peru. Venise pe lume cel care urma să devină una dintre cele mai seducătoare personalităţi ale literaturii sudamericane. Urmează studiile secundare şi cursurile Facultăţii de Litere din Lima, apoi îşi susţine doctoratul la Madrid. Alături de columbianul Gabriel Garcia Marquez, argentinianul Julio Cortazar sau mexicanul Carlos Fuentes, peruanul e socotit una dintre figurile emblematice ale boom-ului literar latino-american. Războiul Sfîrşitului Lumilor, Conversaţie la Catedrală, Mătuşa Julia şi Condeierul sau Paradisul de după colţ sînt cîteva dintre romanele sale care au marcat profund istoria şi traseul literaturii universale. Cînd nu călătoreşte, împarte timpul între ţara natală, Londra şi Madrid. În 1990 a candidat pentru funcţia de preşedinte în Peru. A fost învins de Alberto Fujimori.
