Articol de Mitică Docan - Publicat duminica, 26 mai 2013 00:00 / Actualizat luni, 27 mai 2013 17:21
Italianul Vincenzo Nibali a devenit al doilea ciclist italian care se impune în două Mari Tururi diferite în ultimii 30 de ani, iar tifosii speră că el să fie noul Marco Pantani # "Rechinul" a strivit concurenţa într-o ediţie a Turului Italiei răscolită de viscol şi a smuls complimentul suprem din partea directorului sportiv de la Astana, Giuseppe Martinelli: "Vincenzo e la fel ca Marco"
Născut acum 28 de ani, în Sicilia, o regiune aridă şi pentru istoria ciclismului, Vincenzo Nibali a urmat atent fiecare indicaţie venită dinspre Federaţia de profil din Cizmă şi şi-a făcut treptat loc într-o generaţie plină de rutieri talentaţi. Ca junior, Nibali a fost de două ori medaliat cu bronz la Campionatele Mondiale de Contratimp, în ciuda faptului că mulţi îl vedeau ca pe un căţărător cu apetit pentru cursele clasice, demonstrînd perspicacitate atunci cînd a calmat pe toată lumea: "deocamdată, mă concentrez pe contratimp, fiindcă nimeni nu se pricepe la asta în Italia".
Inteligent, tenace şi modest, italianul a înţeles de timpuriu ce îţi trebuie ca să te impui într-un sport complex, iar roadele le-a cules la Liquigas, în 2006, la 21 de ani, cînd s-a impus în prima cursă din cariera de profesionist, MP Ouest-France. A urmat prima participare în Turul Italiei, onorată cu o clasare în top 20, şi un loc 7 în Turul Franţei 2009, după ce a supravieţuit unui război intern cu Ivan Basso.
Victoria din Turul Spaniei 2010 a venit ca un fel de confirmare, după ce Nibali a rezistat asaltului unor rutieri precum Peter Velits sau Ezequiel Mosquera, ultimul beneficiind de ajutorul infam al eritropoietinei. A fost momentul care a pus lemne pe focul aspiraţiilor sicilianului: "Nu ştiu dacă pot să-i dobor pe Contador sau pe Schleck, dar să se teamă, fiindcă vin după ei". Cu nasul încovoiat şi dinţii ce păreau ascuţiti cu pila, Nibali a fost îmbrăţişat instant de fani, care l-au botezat din acelaşi inventar maritim ca şi pe Pantani: "Viva lo «squalo»", adică "Trăiască Rechinul"!
Şi cine altcineva putea să pună ochii pe el decît omul care "i-a crescut" pe ceilalţi mari campioni azzuri, Marco Pantani, Stefano Garzelli, Gilberto Simoni sau Damiano Cunego? Giuseppe Martinelli a sesizat că are de-a face cu o nestemată, a fluturat prin faţa kazacilor de la Astana locurile obţinute de Nibali pe podiumurile Turului Italiei şi Turului Franţei, a stors banii necesari şi l-a adus în sînul celei mai estice echipă din pluton, alături de "gregario" Valerio Agnoli, omul loial ca un cîine de la Liquigas.
Sub îndrumarea lui Martinelli, sezonul 2013 s-a dovedit unul de înrămat pentru Nibali. Prin victoriile din Tirreno–Adriatico şi Giro del Trentino, curse pregătitoare pentru Turul Italiei şi în care s-au aliniat toate numele mari din plutonul profesionist, de la Wiggins la Contador, "Rechinul" a obţinut calmul şi încrederea necesare unei victorii în cel mai mare Tur pentru italieni. Iar tricoul roz a venit devreme, în etapa a 8-a.
Pe ploaie, vînt, zăpadă şi temperaturi ce plonjau pînă la 0°C, Nibali s-a ţinut drept, atunci cînd ceilalţi şovăiau între căldura patului de acasă şi obligaţiile contractuale. Ryder Hesjedal, campionul de anul trecut, şi Bradley Wiggins, campionul en-titre din Turul Franţei, au fost înfrînţi de un mix între intemperii şi alegeri proaste, iar Nibali a continuat să construiască pedală cu pedală un ecart faţă de noii săi rivali, australianul Cadel Evans şi columbianul Rigoberto Uran. În buna tradiţie a lui Pantani, nu s-a mulţumit cu diferenţa fragilă din faţa lui Evans şi a atacat pe ascensiunea dinspre Bardonecchia, dublînd efortul în ultimul contratimp individual, o "cronoscalata" în care şi-a strivit complet adversarii.
Iar cîntecul lebedei a venit sub o perdea de fulgi groşi, pe Tre Cime di Lavaredo, căţărarea unde legendarii Fausto Coppi şi Eddy Merckx au scris istoria uluitoare a acestui sport. Nibali a vrut să ofere "ceva special tifosilor, fiindcă fără ei nu ar fi putut fi escaladată o asemenea ascensiune" şi a luat etapa în propriile mîni, cu trei kilometri înainte de final. A îndulcit pantele cu uşurinţă şi eleganţă, după care a terminat Giro la cel puţin patru minute faţă de orice urmăritor, stîrnind admiraţia lui Eddy Merckx: "Îmi place pentru că e un rutier complet! Dubla Giro-Le Tour nu e imposibilă!". "Rechinul" a muşcat şi a lăsat un steag cu craniu şi oase ca avertisment pentru toată lumea.
TOP 10 Turul Italiei 2013:
1 Vincenzo Nibali (Ita) Astana 84:53:28
2 Rigoberto Uran Uran (Col) Sky 0:04:43
3 Cadel Evans (Aus) BMC 0:05:52
4 Michele Scarponi (Ita) Lampre-Merida 0:06:48
5 Carlos Alberto Betancur Gomez (Col) Ag2R 0:07:28
6 Przemyslaw Niemiec (Pol) Lampre-Merida 0:07:43
7 Rafal Majka (Pol) Saxo-Tinkoff 0:08:09
8 Benat Intxausti Elorriaga (Spa) Movistar 0:10:26
9 Mauro Santambrogio (Ita) Vini Fantini-Selle Italia 0:10:32
10 Domenico Pozzovivo (Ita) Ag2R 0:10:59
