Articol de Mirela Neag - Publicat luni, 22 august 2016 00:00
O incursiune în lumea Marciei, una dintre femeile cu un rol important în lumea nevăzută din Rio de Janeiro.
Favela a devenit un personaj colectiv al acestei Olimpiade.
Organizatorii au portretizat-o pozitiv la ceremonia de deschidere, presa mondială a explorat tema spre nervozitatea prefecturii Rio de Janeiro, ONG-urile pentru drepturile omului au insistat pe abuzurile poliției, fiecare a căpătat o voce.
Gazeta încearcă o perspectivă feminină.
Împreună cu două mari campioane, Camelia Potec și Violeta Beclea, am intrat în favela Cerro Cora, de la poalele muntelui Corcovado, în căutarea liderului femeilor de acolo.
"Un amigo na Favela"
Marcia știe că venim.
Ne întâmpină undeva la intrarea în Cerro Cora.
Este o braziliancă minionă cu tenul măsliniu și are cârlionții de un negru pe care noi, europenii, îl numim "amazonian" fără a ști prea bine ce înseamnă asta.
Marcia este liderul femeilor de aici.
Zâmbește cu toată fața și simțim cum un pic din încordarea noastră slăbește.
"Tenho un amigo na Favela para viver eu Rio de Janeiro!" (Trebuie să ai un prieten în mahala ca să supraviețuiești în Rio) este o vorbă de aur în orașul-gazdă al Jocurilor Olimpice.
Straniu, nu?
Cei care și-au făcut din supraviețuire un mod forțat de viață, căci nimeni nu e sărac din proprie voință, asigură supraviețuirea orașului.
"E datoria mea"
Marcia știe că venim pentru că i-a spus soțul ei, Raimundo.
Pe el l-a căutat consulul României la Rio, Ovidiu Grecea. Un diplomat și un tip din favelă?
"Sigur că da! Sunt oameni ca toți oamenii. Suntem vecini și e datoria mea să relaționez cu șefii favelei pentru a conviețui în liniște", spune diplomatul aflat la al doilea mandat.
Raimundo este un tip important aici, dar nu este liderul de facto al favelei.
Șeful se ține în umbră.
Marcia ne preia la barul de la baza favelei. Suntem dincolo de intrarea în mahala.
Dincolo de patrula armatei federale, ce păzește înarmată până în dinți intrarea în favelă.
Favelă pacificată
Cerro Cora este o favelă pacificată, ceea ce înseamnă că, uneori, patrulele militare sau cele ale poliției sunt acceptate de locuitori.
Și că e o favelă relativ sigură.
"Pacificare" e un termen cu înțeles diferit. Pentru autorități înseamnă un pas înainte spre o viață normală a favelei.
Pentru unii dintre locuitori înseamnă o dominare a forței, o stare de ocupație.
"Prima dată am interacționat cu cei din mahala într-o zi de duminică, după slujba ținută de catedrala catolică de lângă Consulatul României, a doua ca mărime din Rio. Era o zi caniculară, cu 50 de grade Celsius, și le-am oferit apă. După acea zi am început să le ofer regulat mai multe pachete care conțin un kilogram de orez, unul de fasole și pungi cu paste", spune Grecea.
"N-au venit turiștii la care ne așteptam"
În Cerro Cora, existența drumului, exact de lățimea unui autoturism, e semnul că favela are un statut printre numeroasele favele ale orașului. În majoritatea lor, singurul mijloc de transport este scuterul.
Ce înseamnă Jocurile Olimpice?
"Jocurile Olimpice ar fi bine primate dacă ne-ar aduce beneficii pentru sănătate, educație și negoț, dar nu se întâmplă asta", spune Marcia.
"Nu au încurajat negoțul?"
"Noi nu simțim asta. Nu au venit turiștii la care ne așteptam și asta se simte", răspunde Marcia, care ne întreabă daca vrem să vedem sala lor de sport.
Bărbatul care tocmai își schimbă înfățișarea
Sala se află în spatele unui zid plin de grafitti deasupra căruia e trecut numele favelei, Cerro Cora.
Intrăm pe o ușă de fier într-o sală cu pereții desenați. Înăuntru, într-un colț se află 4 bărbați ce îl tund pe un altul.
Când omul ne vede că filmăm face semn că nu dorește așa ceva.
"Este dat în urmărire generală și acum își schimbă look-ul", ne explică Marcia. Vine spre noi singura femeie din grup. Are brațele ca de sportiv.
"Cine sunt ei?", o întreabă pe Marcia.
Relația dintre ele pare una interesantă. O respectă pe Marcia, dar își exercită dreptul de a-și apăra singură secretele. Secretul bărbatului expus.
După ce Marcia îi spune, prietena ei se destinde. Exclamă "Ai, consulatos!", și ne urează bun venit.
"A mai spus că garantează pentru siguranța noastră aici", adaugă Grecea, precizînd că femeia-luptător are 45 de ani și deja 8 nepoți.
"Mia casa"
Labirintul ne poartă spre un bar.
E timpul lui Raimundo să facă cinste cu bere braziliană, mai puțin amară decât a noastră.
În jur, copii se zbenguie sau dansează pe muzica de la tonomat. Muzica este perenă aici. De dimineață și pînă noaptea târziu, ciclul muzicii dictează bioritmul vieții, îl însoțește și transmite stările oamenilor prin șerpuirea străzilor.
Terminăm de băut. Marcia ne invită să-i vedem casa.
"Mia casa". Și se uită în sus. Este o clădire ce se întinde pe verticală pe două etaje.
Prin labirint
Cheamă apoi pe cineva.
Apare o fată tânără, până-n 20 de ani, cu un copil mic în brațe.
"Este nora cu nepotul meu. Am trei copii și patru nepoți", ne spune mândră ea.
Continuăm incursiunea prin favelă. În stânga, în dreapta numai uși care dau în camere situate fie la același nivel, fie la subsol sau la etaj. E ca un stup uman.
Marcia se oprește în fața uneia dintre încăperi. În interior se vede o femeie bătrână și o puștoaică.
Scenografia de la ceremonia de deschidere n-a fost o metaforă. E chiar adevărul imobiliar și uman al favelei.
În toate încăperile suprapuse haotic unele peste altele se văd oameni trebăluind.
Aleea îmbârligată care urcă ușor se îngustează și mai mult, iar aerul devine din ce în ce mai greu. Oamenii, scunzi de înălțime, mai scunzi decât media braziliană, care prin definiție e sub cea europeană, se șterg de noi.
Statul plătește apa și curentul
Cum se descurcă cu banii?
Din loc în loc, conductele albe fac contrast cu pereții gri. "Locuitorii din favela Cerro Cora au acceptat curent electric și canalizare la casele aflate la bază, însă tarifele practicate la apă și electricitate sunt simbolice și niciun portărel nu are curajul să vină să recupereze restanțele de plată" ni se explică.
Practic, statul achită nota de plată.
Marcia și Raimundo nu ascund că, față de vecinii lor, o duc mai bine. "Aici sunt în jur de 45.000-50.000 de locuitori".
Marcia povestește că a deținut o "lanchonette", adică un băruleț, undeva mai sus. Acum a obținut altul, mai spre intrarea în favelă.
Consulul Grecea le adresează o invitație la inaugurarea Casei României.
Pe balcon
Ne regăsim după câteva zile.
Marcia și Raimundo apar timizi, zâmbitori, cumva acasă, dar și dincolo de ea. Ne recunosc și vorbim.
După un scurt periplu printre zecile de oaspeți, cei doi se retrag pe balconul casei clasice, balconul cu vedere spre favelă.
Deasupra ei, se ridică statuia Christo Redentor.
Văzut de acolo, orașul e unul și oamenii nu diferă.
S-a mai scris astăzi despre JO 2016:
- FOTO Corespondență din Brazilia » Puține, dar de toate culorile » TOTUL despre România la #Rio: cum au evoluat românii, zi cu zi
- Cea mai slabă poziționare din istorie la Jocurile Olimpice » România pe locul 47!
- Saritov a adus a cincea medalie delegației noastre: ”Am luptat pentru România și pentru Cecenia!”
- Răzvan Pârcălabu vrea să reconstruiască lotul olimpic de lupte în jurul lui Saritov: "Să facem din Albert un model!"
Totul despre Olimpiadă: rezultate + program complet + statistici --> rio2016.GSP.ro
