SPORTURI  »  TENIS  »  BCR OPEN ROMÂNIA

Andujar s-a calificat pentru prima dată în semifinalele unui turneu ATP la BCR Open » Surpriza Pablo

Articol de - Publicat sambata, 25 septembrie 2010 00:00

Spaniolul Andujar a urcat din calificări pînă în semifinale. Prima dată cînd atinge această fază a unui turneu ATP


Are 24 de ani, aceeaşi vîrstă ca Rafael Nadal, însă un curriculum în tenis mult mai modest. Modest e şi el ca persoană. Pablo Andujar îşi ştie locul actual, 105 în lume, dar munceşte în continuare pentru a-l schimba pe altul, mai bun. Deocamdată a reuşit întîia semifinală a carierei, trecînd ieri cu 6-4, 6-4 de uruguayanul Pablo Cuevas. E un pas important. După asta, ibericul e pregătit pentru orice: să se întoarcă în lumea challenger-urilor sau să îşi încerce norocul în turnee din ce în ce mai mari.


- Pablo, e săptămîna-minune a carierei tale. Întîi primul sfert de finală, acum prima semifinală. Cum te simţi?
- Foarte mulţumit. E o surpriză şi pentru mine, dar rămîn cu picioarele pe pămînt. Ştiu că această semifinală e ceva peste locul meu actual.

- Sperai însă că acest moment va veni, mai devreme sau mai tîrziu.
- Nu m-am gîndit niciodată: în turneul ăsta se va întîmpla sau în următorul. Munceşti zi de zi, dai tot ce poţi şi speri că, pe acest fond, vor veni şi rezultatele.

- Ştiai însă că primul succes va veni pe zgură. E suprafaţa ta favorită, nu?
- Da, aici mă simt cel mai confortabil. Am jucat cel mai mult pe zgură, în majoritate turnee mici, de tip challenger, cîte un turneu ATP ici-colo şi Roland Garros-ul, bineînţeles.


Schema Ferrer


- Spuneai că jucătorii tăi favoriţi sînt Juan Carlos Ferrero şi Rafael Nadal.
- Da, îi admir pe amîndoi, îi şi cunosc. Pe Ferrero pentru că sîntem din aceeaşi zonă, din Valencia, iar de Rafa ce să spun? E un fenomen ca jucător, dar şi în plan personal, un exemplu de urmat. Am însă mulţi idoli: Sampras, Federer, Agassi, Borg, Bruguera. Am crescut cu imaginea lui Sergi cîştigînd Roland Garros-ul cînd eu aveam 7-8 ani.

- Crezi că ai ceva din vreunul?
- Uite, eu încerc să imit pe teren schema lui David Ferrer. Semănăm ca fizic. Nici el nu se bazează pe forţă, e rapid pe teren, are un echilibru bun între forehand şi backhand. Am şi învăţat şi m-am antrenat cu el. E însă o diferenţă. El a fost numărul 4, eu sînt 100. Am limitările mele, dar încerc să-mi găsesc reflexia în el.

- Ştii că antrenorul tău, David Sanchez, a cîştigat acest turneu în 2003?
- Daaa, am aflat.


"Pot să cîştig dacă voi juca bine şi fără presiune, ca şi pînă acum. Toţi ceilalţi semifinalişti sînt mai bine clasaţi, au experienţă. Nu eu sînt favoritul, asta e clar!"


- Ce fel de persoană e Pablo Andujar?
- Sînt un tip foarte liniştit. Nu-mi place să ies, să pierd nopţile prin cluburi sau baruri. Cînd nu joc, prefer să merg la casa pe care o avem pe malul mării, să fiu cu familia, cu prietena mea, Cristina. A, şi îmi mai place să merg la meciurile de fotbal, ţin cu Valencia. Iar acum, că sîntem campioni mondiali... (rîde)

- Prietena ta te însoţeşte la turnee?
- Anul acesta nu prea a fost. Ea are jobul ei, a studiat administraţia afacerilor şi lucrează în Barcelona. Apoi, prefer să meargă cu mine la un turneu mai lung, la Roland Garros sau US Open. Dacă ar fi venit aici, n-aş fi avut timp să vizităm Bucureştiul, spre exemplu.


De la flamenco la hip-hop


- Ce muzică îţi place?
- Orice, de la flamenco, pentru că ai mei sînt din Andalucia, din Sevilla, pînă la hip-hop ascult orice. Să mă pui să dansez, asta nu, nu mă pricep.

- Trupele spaniole îţi plac?
- Da, cel mai mult Estopa şi El Canto del Loco.

- Actori?
- George Clooney mi se pare un actor foarte bun. Îmi place şi Ricardo Darin, e argentinian.

- Ai văzut ultimul film al lui, cel care a luat Oscarul?
- Daaa, dar nu mai ştiu cum se numeşte.

- El Secreto de Tus Ojos.
- Aşaaa! Da, mi-a plăcut foarte mult.

- Şi seriale?
- Am fost într-o vreme prins rău de tot cu Prison Break. Aproape bolnav. Mai aveam puţin şi ajungeam la o clinică de dependenţi (rîde). N-am însă timp să mă uit mult la televizor, iar cînd o fac vreau să văd ceva antrenant, care să mă îndemne să revăd, să citesc despre lucrul respectiv. Mereu am o carte cu mine, citesc destul de mult. Îmi plac acţiunea, dar şi istoria.

Spaniolul Andujar a urcat din calificări pînă în semifinale. Prima dată cînd atinge această fază a unui turneu ATP

Are 24 de ani, aceeaşi vîrstă ca Rafael Nadal, însă un curriculum în tenis mult mai modest. Modest e şi el ca persoană. Pablo Andujar îşi ştie locul actual, 105 în lume, dar munceşte în continuare pentru a-l schimba pe altul, mai bun. Deocamdată a reuşit întîia semifinală a carierei, trecînd ieri cu 6-4, 6-4 de uruguayanul Pablo Cuevas. E un pas important. După asta, ibericul e pregătit pentru orice: să se întoarcă în lumea challenger-urilor sau să îşi încerce norocul în turnee din ce în ce mai mari.

- Pablo, e săptămîna-minune a carierei tale. Întîi primul sfert de finală, acum prima semifinală. Cum te simţi?
- Foarte mulţumit. E o surpriză şi pentru mine, dar rămîn cu picioarele pe pămînt. Ştiu că această semifinală e ceva peste locul meu actual.

- Sperai însă că acest moment va veni, mai devreme sau mai tîrziu.
- Nu m-am gîndit niciodată: în turneul ăsta se va întîmpla sau în următorul. Munceşti zi de zi, dai tot ce poţi şi speri că, pe acest fond, vor veni şi rezultatele.

- Ştiai însă că primul succes va veni pe zgură. E suprafaţa ta favorită, nu?
- Da, aici mă simt cel mai confortabil. Am jucat cel mai mult pe zgură, în majoritate turnee mici, de tip challenger, cîte un turneu ATP ici-colo şi Roland Garros-ul, bineînţeles.

Schema Ferrer

- Spuneai că jucătorii tăi favoriţi sînt Juan Carlos Ferrero şi Rafael Nadal.
- Da, îi admir pe amîndoi, îi şi cunosc. Pe Ferrero pentru că sîntem din aceeaşi zonă, din Valencia, iar de Rafa ce să spun? E un fenomen ca jucător, dar şi în plan personal, un exemplu de urmat. Am însă mulţi idoli: Sampras, Federer, Agassi, Borg, Bruguera. Am crescut cu imaginea lui Sergi cîştigînd Roland Garros-ul cînd eu aveam 7-8 ani.

- Crezi că ai ceva din vreunul?
- Uite, eu încerc să imit pe teren schema lui David Ferrer. Semănăm ca fizic. Nici el nu se bazează pe forţă, e rapid pe teren, are un echilibru bun între forehand şi backhand. Am şi învăţat şi m-am antrenat cu el. E însă o diferenţă. El a fost numărul 4, eu sînt 100. Am limitările mele, dar încerc să-mi găsesc reflexia în el.

- Ştii că antrenorul tău, David Sanchez, a cîştigat acest turneu în 2003?
- Daaa, am aflat.

"Pot să cîştig dacă voi juca bine şi fără presiune, ca şi pînă acum. Toţi ceilalţi semifinalişti sînt mai bine clasaţi, au experienţă. Nu eu sînt favoritul, asta e clar!"

- Ce fel de persoană e Pablo Andujar?
- Sînt un tip foarte liniştit. Nu-mi place să ies, să pierd nopţile prin cluburi sau baruri. Cînd nu joc, prefer să merg la casa pe care o avem pe malul mării, să fiu cu familia, cu prietena mea, Cristina. A, şi îmi mai place să merg la meciurile de fotbal, ţin cu Valencia. Iar acum, că sîntem campioni mondiali... (rîde)

- Prietena ta te însoţeşte la turnee?
- Anul acesta nu prea a fost. Ea are jobul ei, a studiat administraţia afacerilor şi lucrează în Barcelona. Apoi, prefer să meargă cu mine la un turneu mai lung, la Roland Garros sau US Open. Dacă ar fi venit aici, n-aş fi avut timp să vizităm Bucureştiul, spre exemplu.

De la flamenco la hip-hop

- Ce muzică îţi place?
- Orice, de la flamenco, pentru că ai mei sînt din Andalucia, din Sevilla, pînă la hip-hop ascult orice. Să mă pui să dansez, asta nu, nu mă pricep.

- Trupele spaniole îţi plac?
- Da, cel mai mult Estopa şi El Canto del Loco.

- Actori?
- George Clooney mi se pare un actor foarte bun. Îmi place şi Ricardo Darin, e argentinian.

- Ai văzut ultimul film al lui, cel care a luat Oscarul?
- Daaa, dar nu mai ştiu cum se numeşte.

- El Secreto de Tus Ojos.
- Aşaaa! Da, mi-a plăcut foarte mult.

- Şi seriale?
- Am fost într-o vreme prins rău de tot cu Prison Break. Aproape bolnav. Mai aveam puţin şi ajungeam la o clinică de dependenţi (rîde). N-am însă timp să mă uit mult la televizor, iar cînd o fac vreau să văd ceva antrenant, care să mă îndemne să revăd, să citesc despre lucrul respectiv. Mereu am o carte cu mine, citesc destul de mult. Îmi plac acţiunea, dar şi istoria.

A luat parte la un moment istoric în fotbalul românesc, acum lucrează pe TIR în Germania: „Patronii sunt foarte faini! Mai stau un an și mă întorc acasă”

„Traduceri avem?” » Cum se comportă „Hagi” Luțu la cursurile de director sportiv: „E disperat!”


Comentarii (0)

Articolul nu are încă nici un comentariu. Fii primul care comentează!

Comentează