Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat miercuri, 29 aprilie 2015 00:00
La 30 de ani, francezul a decis că e momentul să-și schimbe perspectiva, să facă altceva, să aibă alte țeluri. El vorbește despre ce-și dorește, cum e să fii coleg de generație cu The Big Four și cît de mult contează cele 12 trofee pe care le-a cucerit în carieră. Cîștigător de trei ori la București, anul acesta s-a oprit în "sferturi".
Românii îl iubesc mult pe Gilles Simon. Dovada? Coada lungă pe care au făcut-o atunci cînd francezul de pe locul 13 mondial a oferit autografe în prima sa zi la București. A cîștigat de trei ori pe zgura de la Arenele BNR și spune că știe fiecare colțișor al Terenului Central.
E jovial, zîmbește ștrengărește și îi place să vorbească mult. Are în spate 13 ani de tenis profesionist, multe accidentări care i-au stopat cariera în momente importante, 12 trofee ATP, clasarea pe locul șase în ierarhia mondială și o tonă de ore petrecute pe teren.
Încă de anul trecut a simțit că trebuie să schimbe ceva și a luat măsuri. Filosofia de acum al lui Gilles Simon se găsește în rîndurile de mai jos, într-o discuție revelatoare.
- Gilles, la 30 de ani ești din nou aproape de Top 10, cum este tenisul tău, cum te simți fizic?
- Sînt într-o formă bună și cred că este mereu o relație strînsă între a juca bine tenis și a fi într-o formă fizică optimă. Este un semn bun atunci cînd sînt bine din punct de vedere fizic, înseamnă că sînt bine și pe teren. Poate într-o zi va fi diferit. Dar acum chiar văd conexiunea! Și am un motiv, nu numai la începutul sezonului acesta, dar și la finalul anului trecut.
- Așa e, ai ajuns pînă în finala la Shanghai.
- Începutul lui 2014 a fost îngrozitor, cu o mulțime de accidentări de toate felurile, mi-a fost greu să-mi găsesc ritmul. Apoi am început să mă simt mai bine fizic și tenisul a urmat, întotdeauna e așa, un pic cam întîrziat pentru că trebuie să te obișnuiești (zîmbește). Dar cînd am ajuns pe zgură, am simțit progresul din jocul meu și apoi, începînd cu US Open, a fost și mai bine. Aveam un sentiment că se poate întîmpla ceva frumos și am fost din ce în ce mai aproape să fac ceva bun. Pînă la urmă am reușit la Shanghai. Sînt trist pentru că am pierdut finala. Nu ai prea multe ocazii să te impui într-un turneu de Masters 1000, dar acolo am simțit că am o șansă. Dar asta e deja în urmă.
Program diferit
- De ce spui că te-ai simțit diferit?
- Am simțit că ritmul e acolo, m-am putut concentra pe tenisul meu, pe loviturile mele pe care îmi doream să le îmbunătățesc. Nu aș fi putut să ajung acolo fără să am impresia că și corpul meu va răspunde bine și mă va lăsa în pace să-mi văd de tenis.
- S-a schimbat ceva în abordarea ta față de acum cîțiva ani, faci ceva special pentru a nu mai trece prin atîtea accidentări?
- Acum am mai multă grijă, încerc să fiu mai inteligent în ceea ce privește alcătuirea programului. Lucrez foarte mult în sala de forță, nu ca să-mi îmbunătățesc fizicul, ci ca să nu mă accidentez. Acum am o motivație mai mare. Sper să rămînă așa și să mă pot concentra doar pe tenisul meu și pe ce am de făcut mai bine pe teren. Am fost în poziția de a avea turnee foarte bune, unele sînt mai grele ca altele. Așa e în tenis, uneori ești bine fizic, dar joci prost. În general, dacă ești sănătos din ianuarie pînă în decembrie ai șansa să concurezi sută la sută la fiecare turneu, iar mai devreme sau mai tîrziu rezultatele vor fi bune.
- Ai menționat turnee bune și turnee mai puțin bune, anul trecut nu ai reușit să cîștigi nici un trofeu, deși în fiecare an din 2007 pînă în 2013 o făcuseși. Cît contează pentru tine să bifezi astfel de performanțe?
- Aș fi fost fericit să cîștig un trofeu, desigur pentru că ar fi fost șapte ani la rînd.
- Anul acesta însă ai revenit și te-ai impus la Marseille.
- Da, dar nu era printre țelurile sezonului. Am 30 de ani și vreau să cîștig ceva ce nu am mai cîștigat pînă acum. Am făcut mari eforturi să dau tot ce am mai bun la turneele de Mare Șlem, la cele de Masters 1000. Adică am fost 100 la sută fizic, am jucat mai puține turnee, altfel adunam mai multe turnee mici și mă accidentam foarte des. Anul trecut am terminat pe 21 și a fost primul an în care punctele mele au fost obținute 75 la sută din turneele de Mare Șlem. Așa că e o mare diferență!
"Vreau un Masters 1000"
- Ți-ai stabilit alte priorități?
- Da, acum am un alt țel, joc tenis ca să cîștig ceva mare sau, în fine, ceva mai mare decît am obținut pînă acum. Am cîștigat multe turnee, sînt fericit pentru fiecare dintre ele și cred că e foarte greu de fiecare dată să cîștigi un trofeu. De asta am spus că aș fi fost mulțumit dacă aș fi reușit și anul trecut să am unul ca să-mi duc mai departe seria. Ar fi fost al optulea an cu trofeu. A fost dificil să mă impun anul acesta la Marseille. Dar atunci cînd cîștigi 10 turnee, acum am 12, lucrurile se schimbă, mi-ar fi plăcut să mai am unul! Însă trebuie să renunț la anumite lucruri dacă vreau să cîștig un Masters 1000 sau un Mare Șlem, vreau să fiu numărul cinci în lume, vreau să fiu mai bun decît pînă acum.
- Probabil așa gîndesc mai toți jucătorii cu experiență, care au trecut de o anumită vîrstă, nu-i așa?
- E un mod normal de a gîndi atunci cînd ești un sportiv profesionist, nu poți să îți dorești să realizezi aceleași lucruri pe care le-ai făcut, doar dacă nu ești numărul unu în lume și ai cîștigat patru turnee de Grand Slam la rînd. Mereu îți dorești să fii mai bun, să crești. Toată lumea muncește mult. Anul trecut ar fi fost cel mai bun sezon al meu dacă aș fi reușit să cîștig la Shanghai. Chiar dacă aș fi terminat pe locul 60 în lume, oricum aveam alte sezoane cu clasări mai bune, dar aș fi ajuns la ceva important pentru prima oară. Un turneu de Masters 1000 ar fi fost mai important. E pe lista de priorități.
- Dintre toți jucătorii francezi, tu ești pe locul al doilea, ca număr de trofee, după Yannick Noah. Aceste clasamente înseamnă ceva pentru tine?
- Pentru mine înseamnă mult. Pentru că noi, cei de acum, jucăm cu Roger, cu Rafa, cu Novak, cu Andy, care au cîștigat nouăzeci la sută din turneele de Mare Șlem și din cele de Masters 1000 în ultimii zece ani. Dacă privim din acest unghi. Uneori aud oameni vorbind "Da, dar a cîștigat mai mult turnee de 250 sau de 500" și sînt de acord, țelul meu e să cîștig un 1000. Dacă reușești acest lucru, jucînd cu această generație, înseamnă mai mult decît unul cucerit acum mulți ani. Tomas Berdych s-a impus în 2005 la Mastersul de la Paris-Bercy, însă acum e mult mult mai bun. Nu poți să compari. Nu ar pierde la el, cel de acum 10 ani, niciodată!
- Dar ești peste colegii francezi de generație...
- Cînd am ajuns în circuit, Roger era deja acolo. Rafa și el, apoi a apărut și Novak, apoi și Andy. Așa că faptul că am cîștigat 12 trofee înseamnă mult știind că ar fi fost greu să-mi trec în palmares ceva mai mare. E greu, Jo a fost numărul 5 în lume, a stat mai mult timp ca mine în Top 10, Gael a fost și el acolo, pe 7. Au 11, respectiv 5 trofee cîștigate. Nici nu știu dacă Tomas Berdych are mai multe turnee ca mine.
- Are zece.
- Și a fost mai aproape să cîștige un trofeu de Mare Șlem. Nu pot să compar. El a terminat pe șase, șase în ultimii cinci ani. A fost în finale, dar să cîștige nu. Tenisul e un sport care presupune să cîștigi ceva. Nu-ți aduci aminte cine a fost în finală.
- Noi mai ținem minte.
- O faceți, dar la turneele de Mare Șlem, pentru că e un alt nivel. Poate și la 1000, dar apoi ajungi aici și ai uitat. Pentru că pe panoul de onoare sînt trecuți doar cîștigătorii. Zici "Uite cine a cîștigat turneul!", nu te întrebi care au fost finaliștii. Fiecare turneu are pe trofeu numele învingătorilor, de asta spun că uitam repede numele finaliștilor. Îți aduci aminte doar dacă finala a fost cel mai bun rezultat al său într-un turneu de Mare Șlem. Cu Andy știam că a jucat multe, dar după ce a luat un trofeu, deja s-a uitat cîte finale a jucat. Așa e în tenis, e doar un băiat norocos (zîmbește).
"În afara terenului sînt un idiot"
- Antrenorul tău, Jan de Witt, a spus într-un interviu că ești mai inteligent decît majoritatea jucătorilor din circuit. Care sînt cei peste tine?
- Trebuie să clarificăm un lucru: vorbim despre inteligența pe teren! Pentru că în rest sînt un idiot. Și Florent Girod, reprezentantul ATP la București, poate să confirme, știe că sînt foarte stupid (rîde). Revenind, nu vreau să mă compar cu nimeni în această situație, dar știu că acesta este unul dintre punctele mele puternice. Sînt bun la a realiza și a înțelege ce se întîmplă pe teren. Să găsesc soluții. Nu pot să spun dacă eu o fac cel mai bine.
- Totuși, care sînt acei jucători care citesc mai bine jocul adversarului ca tine?
- Spre exemplu, Andy e foarte bun să găsească soluții, toți jucătorii de top sînt buni la asta. Și Novak, în felul său unic, e bun la asta, cînd apar probleme, Rafa luptă foarte mult. Roger e mai mult focusat pe jocul său, pe ce vrea să joace el. Andy și Rafa înțeleg, dacă o fac mai bine ca mine, nu știu. Sînt alte lucruri pe care le fac mai bine ca mine, dar cu siguranță aceasta este una din calitățile mele pe teren.
A luat cupa acasă
Gilles Simon este singurul jucător care a reușit să se impună de mai multe ori la BRD Năstase Țiriac Trophy. Francezul a triumfat prima oară pe zgura de la Arenele BNR în 2007, cînd l-a învins în finală pe Victor Hănescu, apoi în 2008 a trecut în ultimul act de Carlos Moya, iar în 2012 de Fabio Fognini. În acel an, organizatorii au decis să-i dea frumoasa Cupă de cristal de tot. O cupă prețioasă, pe care Gilles o ține chiar în living-ul casei sale.
Nu merge la Madrid
După turneul de la București, Gilles Simon a hotărît să nu meargă la unul dintre cele mai mari turnee pe zgură. El a anunțat că nu va participa la competiția din capitala Spaniei, pentru a avea mai mult timp de pregătire. Francezul, alături de antrenorul pe care-l împarte cu Gael Monfils, încearcă să-și schimbe serviciul, de aceea are nevoie de mai mult răgaz înainte de al doilea turneu de Mare Șlem al anului.
Gilles Simon în raport cu Big Four:
- Roger Federer 2-5 (ambele victorii obținute în 2008 pe hard)
- Novak Djokovici 1-8 (singurul succes obținut în 2008 pe hard)
- Rafael Nadal 1-7 (singurul succes obținut în 2008 pe hard)
- Andy Murray 2-12 (prima victorie, în 2007, pe zgură, iar cea de-a doua pe hard, în 2015)
Cele mai bune rezultate în turneele de Mare Șlem:
- Australian Open sferturi de finală în 2009
- Roland Garros optimi de finală 2011 și 2013
- Wimbledon optimi de finală în 2009
- US Open optimi de finală în 2011 și 2014
Trofeele lui Gilles
| 2007 | București, Marseille |
| 2008 | București, Indianapolis, Casablanca |
| 2009 | Bangkok |
| 2010 | Metz |
| 2011 | Hamburg, Sydney |
| 2012 | București |
| 2013 | Metz |
| 2015 | Marseille |
27 de victoriila jucători de Top 10 a adunat Gilles Simon în toată cariera sa, reușind două la numărul unu în vigoare, ambele în 2008, cînd i-a învins pe Nadal și Federer
17 finalea jucat Gilles Simon în circuitul ATP, cîștigînd 12 și pierzînd 5
