Articol de Raed Krishan (foto) - Publicat marti, 05 iunie 2012 00:00 / Actualizat marti, 05 iunie 2012 10:49
Suveniruri, mîncare, magicieni şi tenis de calitate, toate timp de două săptămîni în capitala Franţei.
Rachete cărămizii, mingi galbene lipite pe un linoleum negru. Oamenii care stau la coadă pe scări încercînd să avanseze, metroul verde tocmai ce a plecat din staţie. E ora 10:30 la Paris. E staţia Porte d'Auteuil, lîngă Roland Garros.
După ce ai reuşit să ieşi de sub pămînt, un indicator te lămureşte pe unde trebuie să mergi. Înainte, traversezi două treceri de pietoni şi tot înainte!
Un poliţist cu mănuşi albe opreşte maşinile la nevoie. Pe Avenue d'Auteuil se merge în coloană şi nu e vorba despre maşini. Trotuarul lat de 2 metri e prea mic pentru oamenii care merg în pas legănat.
Printre copacii de pe margine, diverşi indivizi ţin cartoane cu "Cherche ticket". Mai este o jumătate de oră pînă ca meciurile să înceapă la Roland Garros. Mulţimea nu mai înaintează. Accesul spre poarta muschetarilor se face mai greu. "Pregătiţi biletele şi un act de identitate!", se strigă în boxe.
În complexul de la Roland Garros îţi dai seama că nu eşti singurul care vrea să vadă tenis. Toate aleile sînt pline. Înainte ca meciurile să înceapă e mare coadă la magazinele de suveniruri. O pălărie 65 de euro, un prosop de plajă 72 de euro, un evantai 75 de euro, un tricou 30 de euro. Toate au scris pe ele Roland Garros.
Pentru cei mai sentimentali există sticluţe şi brelocuri cu zgură de pe Terenul Central la 20 de euro, respectiv 8 euro. Forfota e mare. Pe aleea care leagă cele mai mari arene din complex se vorbeşte în mai multe limbi. Vînzătorii de la micile tonete strigă oferind publicaţia oficială a turneului, numită "Quotidien".
E trecut de ora 11:00. Se joacă pe toate cele 16 terenuri. Însă e în continuare multă lume pe alei. Pentru cineva venit pentru prima oară la Roland Garros e destul de greu. Johana şi Max doar ce au intrat de cinci minute. Stau în Piaţa Muschetarilor cu o hartă în mînă. Sînt din Utah şi e primul lor Roland Garros. Dar nu şi primul turneu de Mare Şlem. Era normal să meargă la US Open. Johana e roşcată şi are ochii de culoare deschisă, iar Max e tuns zero şi poartă ochelari de soare. Le plac tenisul şi atmosfera calmă pe care au găsit-o aici. "E prima noastră zi aici, încercăm să ne dezmeticim", spune Johana, care dezvăluie că de la Paris vor pleca pe biciclete, prin Bruxelles spre Wimbledon. "Ne mai rămîne să ajungem la Australian Open", spune americanca.
- Ştii cumva unde se mănîncă cel mai bine aici?, întreabă Max.
Cu mîncarea la Roland Garros nu e complicat. Sînt multe locuri, dar care oferă cam acelaşi lucru. Un meniu sandwich costă 6,50 euro şi include o baghetă în care găseşti o felie de şuncă şi o apă Vittel. Apropo, Evian, Vittel şi Perrier sînt singurele mărci de apă disponibile. Pizza, paste, dar şi nelipsiţii cartofi prăjiţi se găsesc. Asta dacă vrei să mănînci repede şi să te întorci la meci. Sau îţi poţi aduce de acasă mîncare şi să o savurezi privind pe ecranele-gigant din afara terenurilor. Piaţa Muschetarilor e mereu plină, indiferent de oră. Pe lîngă monumentul dedicat celor patru jucători care au cucerit Cupa Davis pentru Franţa e mereu agitaţie.
Zoe şi Holly au venit din Marea Britanie. E greu să nu-ţi dai seama de acest lucru. Una are o geantă cu steagul ţării sale, iar cealaltă o acadea pe care încă se mai întrezăresc culorile drapelului. Fratele lor e pe tabloul de juniori. Le place la Roland Garros pentru că arenele sînt aproape una de alta şi pentru că e uşor de ajuns dintr-o parte în alta a compexului. Cu ce compară ele? Cu Wimbledon-ul care e "îngrozitor de mare". De cine le place? Nu e Andy Murray. E Roger Federer.
E deja ora 14:00 la Paris. Ora mesei. Cozile la tonetele cu mîncare sînt mai lungi decît cele de la intrarea pe terenuri. Unii s-au aşezat pe iarbă, alţii pe bănci. Ca să ajungi din Piaţa Muschetarilor pînă la arena Suzanne Lenglen trebuie să dai coate serios. Nimeni nu se dă într-o parte. Dacă mai de dimineaţă parcurgeai partea cu terenuri a complexului în 25 de minute, acum timpul e dublu. La intrarea pe cel de-al doilea teren ca mărime se aud cuvinte în română: "Tati, vreau să-l văd pe Federer!". E Dănuţ Mateescu, un băieţel de şase ani pe care tatăl lui l-a adus la tenis. Se ruşinează cînd îl întrebi dacă îi place de cineva.
- Spune, tati, cine e numărul unu mondial?
Se apropie şi mai mult de tatăl său.
- Rafael...
- Nadal, spune băiatul mîndru.
Sora lui face gropiţe în obraji şi nu ştie prea multe despre tenis. Are doar patru ani şi o cheamă "Irina", cu accent franţuzesc. Tatăl lor e din Bucureşti, dar de nouă ani s-a stabilit în Franţa. Suveniruri încă nu au cumpărat, poate mai pe seară.
Un cuplu de adolescenţi se sărută în faţa ecranului-gigant de pe una dintre faţadele arenei Suzanne Lenglen. Încearcă să surprindă momentul cu o cameră digitală. În tribune se fac valuri, specialitate franţuzească, atunci cînd se pornesc cu greu îi poate opri cineva pe fani. Arbitrul trebuie să repete de multe ori "Vă mulţumesc!" ca tăcerea să se instaleze. Într-un colţ, un bărbat jonglează cu mingi de tenis. Cîţiva copii îl privesc cu gura căscată. Un pic mai departe, altul, costumat, face artă din baloane.
E ora 17:00. Pe tunelul de sub arena Philippe Chatrier e mai puţină lume. Porumbeii parcă au scăpat de sub supravegherea uliilor pe care organizatorii i-au adus în acest an. E mai multă lume în tribune decît pe alei. Nici pe la magazine nu se mai cumpără aşa de mult. Poate o îngheţată de 8 euro. Întunericul se lasă la Paris la ora 21:30. E ora la care meciurile trebuie întrerupte pentru că nu există nocturnă. La 22:30 porţile complexului se închid. Aleile şi terenurile sînt acum pustii, doar cîţiva vînători de autografe trag de timp în speranţa că vreun jucător va ieşi din vestiar pentru a le oferi semnătura. Avenue d'Auteuil e liberă. Asta pînă mîine, la 10:00.
Cine a fost Roland Garros?
Roland Garros nu a fost un jucător de tenis, nu a ajutat la crearea turneului, ci a fost un pilot! El a reuşit în 1913 să devină primul pilot care a traversat Marea Mediterană. A zburat de la Marseille la Bizerte în 7 ore şi 53 de minute. El a luat parte apoi la Primul Război Mondial şi, în 1918, cu o zi înainte de a împlini 30 de ani, avionul său a fost doborît de germani. Pentru a-l omagia, preşedintele Stade Francais a cerut ca arena de la Porte d'Auteuil să fie numită Roland Garros.
1.400 de jurnalişti sînt acreditaţi la ediţia din acest an
429.105 este numărul total de spectatori care au fost prezenţi la ediţia din 2011
35.298 de spectatori au venit vineri la Roland Garros, cel mai mare total de pînă acum
16 terenuri sînt în complexul Roland Garros
17 euro este cel mai mic preţ pentru un bilet la Roland Garros
8,5 hectare este suprafaţa totală a complexului Roland Garros
Capacitatea celor mai mari terenuri din complex
Philippe Chatrier: 14.911 locuri
Suzanne Lenglen: 10.056 locuri
Terenul 1: 3.802 locuri
Terenul 2: 1.445 locuri
Terenul 3: 1.199 locuri
)
)
)
)
)
)
)
