SPORTURI  »  TENIS  »  WIMBLEDON

Obstacolul din iarbă » Monica Niculescu s-a oprit în optimile de finală de la Wimbledon

Monica Niculescu mai fusese în optimile de finală ale unui turneu de Mare Șlem în 2011, la US Open // Foto: Reuters
Monica Niculescu mai fusese în optimile de finală ale unui turneu de Mare Șlem în 2011, la US Open // Foto: Reuters

Articol de , - Publicat marti, 07 iulie 2015 00:00

Întîlnind-o pe Timea Bacsinszky, recentă semifinalistă la Roland Garros, românca a jucat excelent în primul set, s-a luptat în al doilea, dar nu a mai rezistat în decisiv.

Pentru a doua oară în săptămîna a doua a unui turneu de Mare Șlem. A revenit ieri, după două zile, pe Terenul 18, cel pe care semna sîmbătă calificarea în optimile de finală londoneze. 4-1 în favoarea ei în întîlnirile directe cu noua adversară, Timea Bacsinszky.

Multe cifre în mintea și în jurul Monicăi Niculescu. Și peste toate, senzația de unicitate, de început, de șansă, cuprinsă însă într-un decor cunoscut.

Terenul pe care, dacă ridici privirea, aproape că privești în ochi spectatorii care stau aplecați pe balustrada pasarelei ce se înalță deasupra unei laturi. Pe acolo curg petalele petuniilor albe și mov, pe acolo mai aterizează cîte o frunză rebelă de iederă, care a decis să se desprindă de zid. De acolo se aude cîteodată un un cor distonant de voci care nu cîntă, ci comentează încins. Așa e Wimbledonul. Intim, uneori un pic băgăcios.

Control în primul set

Monica a început bine meciul. Atît de bine încît a reușit break-ul încă din primul game al meciului, iar de acolo a avut drumul spre cîștigarea setului inaugural pavat cu dale netede. Important pentru ea, cum se va vedea în episoadele decisive, a servit consistent cu prima minge. A cîștigat 93 la sută din aceste puncte, compensînd masiv deruta de pe serviciul al doilea, cu care a smuls doar 20 la sută din puncte. Dar nu a fost numai asta.

Incomodată de stilul româncei, elvețianca nu a găsit metoda de a riposta eficient. A vrut să rămînă fidelă stilului ei agresiv din spatele terenului, dar n-a făcut decît să lovească tare și imprecis, acumulînd o grămadă de erori neforțate. Așa, după 34 de minute, primul set îi revenea lui Niculescu, 6-1.

Echilibru periculos

A urmat actul cel mai echilibrat, cel care avea să se întindă pe aproape o oră. Cu mai multă răbdare și o precizie clar îmbunătățită, Bacsinszky s-a instalat pe un traseu mai sigur în meci. A atacat forehand-ul Monicăi, și-a creat spații, a lovit lung. Și nu s-a mai lăsat surprinsă de loviturile atît de diferite ale adversarei. Pentru că asta face românca.

Îți spui că știi ce va face, că ai mai întîlnit-o de cîteva ori, dar pe teren reperele cad, se topesc, dispar. Din echilibrul inițial, s-au ivit și șansele pentru elvețiancă. Apoi a venit break-ul, 4-3. De fapt, break-urile, cinci la rînd, pînă cînd semifinalista de la Roland Garros și-a ținut serviciul și a închis setul la 7-5.

36 de minute de frustrare

Decisivul a fost aproape la fel ca actul întîi, dar inversat. 36 de minute în care Niculescu a dus o bătălie triplă: cu adversara, cu propriul serviciu, care a devenit tot mai șovăitor, cu frustrarea.

A țipat Monica, a vorbit tare cu ea însăși, aruncîndu-și un amestec de reproșuri și încurajări, de la "Nu poți s-o dai pe asta?" pînă la "Hai, acum!". A fost însă prea multă presiune pe serviciul ei, confiscat de trei ori de Bacsinszky.

La 5-2, elvețianca a pecetluit meciul de la prima șansă avută. A eliberat un țipăt prelung, descătușare și bucurie laolaltă pentru sfertul de finală atins la Wimbledon.

Niculescu rămîne cu cea mai bună performanță proprie pe iarba londoneză, cu care și-a egalat vîrful din turneele de Mare Șlem. Și cu o senzație amestecată față de Terenul 18, locul triumfului și al dezamăgirii finale.

General în lojă

În fiecare zi, în Loja Regală de la Wimbledon sînt invitate să ia loc personalități. Din lumea sportului, a artelor, a științelor. În fiecare zi altele. Ieri, a fost rîndul lui Ilie Năstase, de două ori finalist pe iarba londoneză, 1972 și 1976, să fie printre privilegiați. Iar primul număr unu mondial din istoria computerizată a tenisului a onorat ocazia cu o ținută specială: una dintre uniformele de gală de general-maior, grad la care a fost înaintat pe 1 decembrie 2008 prin decret prezidențial. Năstase a fost însoțit de fostul fotbalist Aurel Munteanu.

2.788,48de metri a parcurs Monica Niculescu pe durata meciului de ieri, cu o medie de 17,11 metri pe fiecare punct. În comparație, adversara a avut 2.367,94 metri în total, 14,53 pe punct

198.000 $adică 127.000 de lire sterline, a primit românca pentru atingerea "optimilor" la Wimbledon 2015

Topul premiilor din cariera Monicăi Niculescu

1. Wimbledon 2015 optimi 198.000$
2. Beijing 2011 semifinale 169.447$
3. Guangzhou 2014 învingătoare 111.163$
4. US Open 2011 optimi 107.446$
5. Australian Open 2014 turul 3 66.490$

FCSB se transformă total » Planul lui Becali pentru Liga Campionilor conține și „opțiunea interzisă, din umbră”

Imagini scandaloase! Zona Crepusculară la Arenele BNR, în centrul Bucureștiului » Jandarmii blochează accesul pentru un motiv incredibil: „Sunt «consensele» noastre”


Comentarii (3)
671434866334696
Virgil Garjoaba  •  07 Iulie 2015, 13:55
Postat de Virgil Garjoaba pe 07 Iulie 2015, 13:52

Draga Monica, este bine pana intrun punct ,dar acele slice-uri

671434866334696
Virgil Garjoaba  •  07 Iulie 2015, 13:52

Draga Monica, este bine pana intrun punct ,dar acele slice-uri

sibman
sibman  •  07 Iulie 2015, 10:48

Este pacat ca a pierdut. Bacsinszky, dupa parerea mea, era o jucatorare abordabila. Am urmarit-o pe Niculescu si in finala de la Notthigham si a facut aceeasi greseala ca si ieri: cedeaza prea repede desi ea se lauda cu picioarele ei si cu deplasarea din teren.

Vezi toate comentariile (3)
Comentează
Close