Articol de Marian Ursescu, Luminiţa Paul, Marius Mărgărit, Răzvan Luţac - Publicat miercuri, 03 decembrie 2014 00:00 / Actualizat marti, 02 decembrie 2014 22:11
Nu se întîmplă doar în România, ci peste tot: mulţi taţi şi multe mame se comportă dur cu copiii lor din dorinţa ca aceştia să nu se abată de la drumul spre o eventuală reuşită
După ce va ajunge acasă, venind din Israel, unde a fost reţinut şi de unde va fi eliberat azi, Lucian Surdeanu va fi chemat şi la Comisia de Disciplină a Federaţiei Române de Tenis. Pentru că şi-a lovit fiica în vîrstă de 16 ani, pe Andrada, la capătul unui meci de tenis pe care aceasta l-a pierdut săptămîna trecută într-un turneu de juniori de la Kiryat Shmona. Nu e primul caz de acest gen din tenis sau din România. Probabil nici ultimul.
Suspendat un an
În 2011, Ioan Borza a ajuns la poliţia locală din Saint Genevieve de Bois, Franţa, după ce l-a lovit pe fiul său după un meci. Surse din lumea tenisului au povestit pentru Gazetă ce s-a întîmplat. Bogdan, pe atunci 14 ani, a pierdut în calificări şi i-a spus tatălui său că vrea să mai rămînă să joace şi la dublu, alături de partenerul său obişnuit, Nicolae Frunză.
Cearta a avut loc pe teren, iar Ioan i-a dat lui Bogdan o palmă peste ceafă şi un şut în fund. Arbitrul meciului încă nu plecase de pe teren şi l-a sunat direct pe preşedintele federaţiei franceze, care s-a întors 200 de km pentru a rezolva acest caz. Românii au ajuns la poliţie, dar Ioan Borza nu fost reţinut, însă s-a întocmit un proces verbal. Preşedintele francez l-a contact pe omologul său de la acea vreme, care era Ruxandra Dragomir, şi astfel a ajuns cazul la Comisia de Disciplină. S-a hotărît ca Ioan Borza să nu aibă acces timp de 12 luni la nici o competiţie internă sau internaţională. Bogdan a spus că lucrurile între el şi tatăl lui sînt în regulă şi că acel episod a fost unul singular.
"Tatăl e mai milităros"
Andrada Surdeanu a revenit în ţară, iar ieri a fost prezentă la cursuri, la Liceul cu Program Sportiv "Nicolae Rotaru", unde este elevă în clasa a XI-a. "Am stat de vorbă cu ea şi mi-a confirmat că incidentul este real. Legea din Israel este mult mai dură decît în România şi se aplică fără excepţii. Totul s-a întîmplat în spaţiul public, de faţă cu jucători, arbitri şi spectatori, dar a fost surprins şi de camerele de vedere. În general, la tenis, familiile sînt foarte implicate şi emoţional, şi financiar, şi, dacă situaţia nu este tratată cu mult tact şi înţelegere, se ajunge la astfel de incidente. Tatăl sportivei este şi mai milităros şi probabil că a reacţionat în felul său. Copilul nu are nici o vină. Este un copil bun, care a rămas marcat de cele întîmplate", a povestit directorul liceului, Andrei Szmerjai.
Părinţii plătesc şi dictează
Pentru că aşa stau lucrurile în multe situaţii. "E simplu, din punctul meu de vedere. În aproape 70 la sută din cazuri, părinţii sînt cei care controlează carierele copiilor", spune George Cosac, preşedintele FRT. "Şi asta se întîmplă pentru că ei sînt finanţatorii participării la competiţii. Iar atunci cînd priveşti lucrurile ca investitor, ai ţinte, obiective. Dacă nu sînt îndeplinite, poţi deveni agresiv. Părinţii sînt şi cei care îi plătesc pe antrenori, iar aceştia nu mai intervin, de aceea părinţii ajung să creadă că ei ştiu tot. Sînt şi nutriţionişti, şi medici, şi manageri", continuă Cosac. "Iar asta nu e numai la noi, ci peste tot. De aceea îmi doresc să avem acea academie realizată pe banii federaţiei. Copiii să nu mai depindă de finanţele rudelor, iar părinţii să rămînă la rolul lor principal, acela de părinţi".
E o părere pe care a enunţat-o cu ani în urmă celebrul antrenor american Nick Bollettieri. "Un părinte ideal din tenis este cel care găseşte un antrenor în care să creadă şi lasă totul pe seama acestuia. Iar el se mulţumeşte să fie tată sau mamă".
"O antrenez de un an şi jumătate şi îl ştiu bine şi pe tatăl sportivei, care mai vine şi joacă tenis cu ea. Personal, nu am văzut să o lovească în toată această perioadă"
antrenor Daniel Dragu
Cazuri de abuz în tenis
- Damir Dokici
Tatăl sîrboaicei Jelena Dokici, fostă jucătoare de Top 10 şi semifinalistă la Wimbledon. Şi-a abuzat de multe ori verbal şi fizic fiica. A fost expulzat de la Wimbledon 2000 pentru că a zdrobit telefonul unui ziarist. A fost şi arestat pentru că l-a ameninţat cu o grenadă pe ambasadorul Australiei
- Marinko Lucici
Tatăl croatei Mirjana Lucici-Baroni, acum în vîrstă de 32 de ani. Aceasta a fugit în SUA în 1998 împreună cu mama, fraţii şi surorile ei pentru a scăpa de bătăile sălbatice ale lui Marinko. Acesta o lovea cînd pierdea, dar şi cînd cîştiga, folosindu-se de bocanci militari pînă o umplea de sînge
- Jim Pierce
Tatăl franţuzoaicei Mary Pierce, dublă campioană de Grand Slam. Odată, i-a strigat fetei în timpul unui meci: "Omoar-o pe căţea!", iar în 1993 WTA i-a ridicat dreptul de a asista la meciuri. Tot atunci, Mary a renunţat la el ca antrenor, iar peste cîteva săptămîni Jim l-a bătut pe bodyguardul ei. "Tata mă plesnea după ce pierdeam, iar uneori dacă nu ieşea bine antrenamentul", a povestit Pierce, acum în vîrstă de 39 de ani
- Peter Graf
Tatăl marii campioane germane Steffi Graf. Întotdeauna a pus presiune imensă pe ea pentru obţinerea rezultatelor, iar în afara terenului era un adevărat tiran. Pretindea ca Steffi să-i asculte ordinele şi să-l urmeze peste tot, fără să-i iasă din cuvînt. A făcut închisoare pentru evaziune fiscală, el administrînd banii jucătoarei
- Stefano Capriati
Tatăl americancei Jennifer Capriati, copilul precoce, semifinalistă de Mare Şlem la 14 ani. I-a controlat cariera, a terorizat-o psihic şi a semnat în numele ei contracte de milioane de dolari, pe care i-a oprit el. Capriati s-a retras din tenis în 1993, iar un an mai tîrziu a fost arestată pentru furt şi posesie de marijuana. A revenit cîţiva ani mai tîrziu, împlinindu-şi cariera, dar fără tutela tatălui
Un psiholog care oferă consultanţă pentru adolescenţi explică gestul părintelui şi ce urmări poate avea: "Ea acceptă asemenea tratamente fiindcă de ele depinde cariera ei"
Ionela Vişan afirmă că performanţele micuţei ar putea scădea, unica alternativă fiind supramotivarea. "Mesajele de pe Facebook sugerează că asta s-ar mai fi întîmplat, fiindcă pare că le acceptă ca fiind ceva normal"
Psihologul Ionela Vişan oferă consultanţă psihologică elevilor de la liceul bucureştean "Dimitrie Gusti", tineri de o vîrstă cu Andrada Surdeanu, 16 ani. A aflat de cazul tinerei lovite de la noi şi a încercat să descifreze inclusiv mesajele de pe pagina micuţei de Facebook.
- Doamnă Vişan, cît de afectat este un sportiv de vîrsta fetei după un asemenea incident?
- Va avea o bulină neagră, fără îndoială, mai ales că gestul a fost făcut în public, apoi mediatizat. Performanţele ar putea scădea, însă e de urmărit dacă nu va interveni cumva reversul, adică supramotivarea.
- Ocupîndu-vă de adolescenţi, aţi avut cazuri de acest gen?
- Da. Nu în sport, într-un domeniu adiacent. Dansul. O fetiţă, al cărei mare vis era să ajungă dansatoare profesionistă, a renunţat la drum chiar la 16-17 ani după rele tratamente venite din partea antrenorului. Bătăi. Totuşi, în cazul jucătoarei de tenis, e mai mult decît o relaţie antrenor-sportiv, fiind tată. În cazul de faţă, bărbatul a făcut acest gest din motivaţie pentru cîştig.
- Fata a replicat, pe o reţea de socializare, atacîndu-i pe criticii tatălui şi apărîndu-şi părintele...
- Pînă la urmă, tînăra este antrenată de tatăl ei. Ea acceptă asemenea tratamente fiindcă de ele depinde cariera ei. Viitorul ei. Mesajele de pe Facebook sugerează că asta s-ar mai fi întîmplat, fiindcă pare că le acceptă ca fiind ceva normal. Există însă şi posibilitatea ca textele să nu fie scrise de puştoaică, ci de cineva apropiat ei.
- Cît de mult contează şi mediul în receptarea acestei ştiri?
- Mult. În România se acceptă şi tolerează orice palmă, mai ales în relaţia părinte-copil. Sincer, cred că, dacă totul se petrecea la noi, cazul nu lua o asemenea amploare, iar tatăl nu era reţinut.
"Nu vă daţi copiii la tenis!"
Ziaristul Adrian Fetecău are şi el fetiţa la tenis, dar vrea să scrie o carte prin care îndeamnă părinţii să nu-şi dea odraslele la tenis
Adrian Fetecău, redactor de sport la Radio România Actualităţi, cunoaşte foarte bine fenomenul juvenil în tenis. Fetiţa sa, Irina Fetecău (18 ani), practică tenisul de masă. "Am scris cîteva cărţi la viaţa mea, dar intenţionez să mai scriu una care să se numească «Nu vă daţi copiii la tenis!». Am cunoscut această lume şi pot spune că în perimetrul tenisului nu găseşti mulţi care să fie normali la cap, de la sportivi pînă la antrenori şi părinţi", declară Fetecău. El spune că trei lucruri sînt definitorii pentru lumea tenisului juvenil: "Primul ar fi munca. Volumul de muncă e imens, puţini fac faţă. Al doilea, cel mai important, banii. Ai nevoie de bani mulţi ca să reuşeşti, unii îşi cheltuiesc averile şi aşteaptă apoi să se întoarcă înzecit. Iar al treilea ar fi faptul că tenisul e sportul care creează cele mai mari probleme psihice, care te macină continuu", a adăugat Fetecău. Ziaristul încheie. "În tenis e ca la Caritas. Auzi cît a cîştigat Halep, ce sume se vehiculează, iar la părinţii care nu-şi văd copiii sus apare această stare nebunească!".
