Un an genial » Novak Djokovici continuă să fie omul imposibil de învins în circuitul ATP

Acum cîteva zile, vedeam doi foşti mari campioni mirîndu-se şi întrebîndu-se unul pe altul cum poate fi bătut Djokovici. Mats Wilander, 47 de ani, 7 trofee de Mare Şlem cîştigate, şi Pete Sampras, recent sărbătorit pentru cei 40 de ani împliniţi, 14 titluri majore în palmares, stăteau lîngă fileu, cu rachetele în braţe, într-un minunat exerciţiu de stupoare.

Suedezul amintea cum la Federer aştepţi să aibă o zi proastă, să greşească mai mult, la Nadal ai o şansă dacă intri în teren şi îl ataci lung pe forehand, pe cînd la Nole... "Jocul lui nu are fisură", concluziona uimit şi parcă un pic înciudat Mats. La rîndul lui, americanul îşi începea argumentaţia recunoscînd că perspectiva unui meci cu sîrbul acum l-ar umple de incertitudini şi i-ar albi nopţile. Pete a bătut apoi cu palma în dragul lui fileu, explicînd că ar căuta să vină cît mai des în faţă. E soluţia pe care el o propune mereu, e sugestia pe care i-a făcut-o şi lui Roger. Poate pentru că lui, lui Sampras, i-a mers aşa de bine cu acest stil ofensiv sau poate pentru că vede că nimeni nu-l mai practică în mod consecvent în ziua de azi. "Aş ataca, aş pîndi serviciul al doilea, aş aştepta orice ocazie. Dar ar fi greu, cu siguranţă, ar fi greu de tot!", a încheiat omul care în anii săi de vîrf cîştiga şi cîte 12 turnee pe sezon.

E adevărat însă că nu i s-a întîmplat vreodată să ajungă în a doua jumătate a unui an cu doar o singură înfrîngere. De fapt, nu i s-a întîmplat nimănui, cu excepţia lui Novak Djokovici în 2011. Adică actualului număr unu mondial, celui care a devenit, de opt luni şi jumătate încoace, omul imposibil de bătut, intangibilul, noul colecţionar de superlative. Toată lumea discută, calculează procente, dă pronosticuri, aşteaptă şi speră. Ce speră? Depinde de gusturi. Ori ca Djokovici să se împiedice, ori să meargă triumfal pînă la sfîrşitul anului. Sincer, mă înscriu în categoria a doua. Mi-aş dori ca Nole să bată tot şi pe toţi, să atingă noi piscuri de eficacitate. Deocamdată, are o cotă de reuşită de 98 la sută, cu doar un meci pierdut şi 51 cîştigate.

Ar însemna că are anul perfect (o înfrîngere aproape că nu contează). Întrebarea e însă ce se va întîmpla în 2012. Sistemul de ranking ATP e atît de diabolic construit încît te obligă să fii constant an de an pentru a rămîne sus. Trebuie să-ţi aperi punctele de la un sezon la altul, altfel de duci la vale la fel de rapid cum ai urcat. Or, Djokovici va avea o cantitate imensă pe umeri la începutul anului următor. O victorie de Mare Şlem preţuieşte 2.000 de puncte, una de Masters 1000 chiar 1.000. Dacă Nole va ţine pasul şi-n 2012, şi-n 2013 şi încă vreo alţi 2-3 ani, abia atunci va putea fi comparat cu Federer sau cu Sampras. Pînă atunci, e genial în 2011. Într-un fel, e abia la început.