FOTBAL  »  LIGA 1  »  REMEMBER

37 de ani de la succesul Craiovei cu Kaiserslautern » Cum au ajuns Negrilă şi Domozină la ora de germană

Lotul Universităţii din sezonul 1982-1983
Lotul Universităţii din sezonul 1982-1983

Articol de - Publicat luni, 16 martie 2020 17:58

Azi se împlinesc 37 de ani de la cel mai important succes al Craiovei în Europa, 1-0 cu Kaiserslautern, în sferturile de finală ale Cupei UEFA. Universitatea a fost prima echipă din România calificată în careul de ași al unei competiții continentale

Martie 1983. Din clasele mici răsunau versurile lui Topârceanu, "Dup-atâta frig şi ceaţă iar s-arată soarele, de-acum nu ne mai îngheaţă nasul şi picioarele". Noi, cei din clasele mai mari, deveniserăm imuni la campionii literaturii române. Nu ne mai impresionau nici Sadoveanu, nici Bogza, nici Eminescu, nici măcar Grigore Băjenaru, pe care, cu a sa Cişmigiu&Company, îl văzusem întotdeauna ca pe unul dintre noi.

În minţile noastre nu mai era loc decât pentru Cămătaru, Balaci, Ţicleanu, Geolgău, adică băieţii de la Craiova care erau la un pas de a se califica în semifinalele Cupei UEFA. Asemenea babelor la ţară, ne strângeam pe la colţurile şcolii şi comentam aprins soarta Științei. Rapidişti, dinamovişti, argeşeni, stelişti, cu toţii eram cu gândul la Craiova care avea să joace returul cu Kaiserslautern în Bănie, după ce pierduse, 2-3, primul meci.

Interes imens

Aşadar, oltenii aveau nevoie de un gol pentru calificare, însă nemţii nu erau fitecine. În mijlocul apărării lor strălucea Hans-Peter Briegel, care jucase finala Cupei Mondiale 1982, pierdută de nemţi, 1-3 cu Italia. În plus, românii nu bătuseră niciodată o formație germană. Pe lângă statistici, tot suporterul român clocotea de emoţie şi speranţă. Naţionala, condusă de Lucescu, scosese în decembrie ’82 un formidabil 0-0 la Florenţa, în bârlogul campioanei mondiale en titre, Italia, pe care urma s-o vedem la Bucureşti în aprilie 1983. Speram la o calificare în premieră la un turneu final european aşa cum trăgeam nădejde la o Universitate în semifinalele Cupei UEFA.

Într-un cuvânt, se crease o emulaţie deosebită, iar lumea vorbea despre Craiova ca despre o minune. Tensiunea creştea de la o zi la alta, pe măsură ce ne apropiam de ziua partidei, şi era amplificată şi de lipsa de informaţii. Cu toţii eram setoşi să aflăm ce se petrece în Bănie, ce fac, cum se antrenează, dacă s-a accidentat vreunul, ce au de spus, însă ştirile erau pe sponci.

Când tezele te "obligau" să mergi la școală

În ziua de astăzi, afli orice se petrece în lume. Atunci, aveam trei variante de informare, una mai sărăcăcioasă decât alta. Prima era radioul, care avea câte o rubricuţă de sport pe care o prindeai doar dacă aveai noroc. În televiziune nu existau, ca azi, emisiuni, dezbateri, comentarii, ci unul-două minute de sport, dacă îşi găseau şi ele loc pe post, la jurnalul de seară.

A treia sursă era ziarul Sportul, care apărea într-un tiraj redus şi pe care îl puteai cumpăra doar dacă acceptai să-l iei la pachet cu Scânteia, cotidianul Partidului Comunist Român. Şi nici aşa nu-l găseai. În primăvara lui 1983, Partidul încă nu ajustase programul tv la 2 ore pe seară, cum s-a întâmplat mai târziu, aşa că încă se difuzau evenimente sportive, inclusiv meciuri de fotbal. Drept urmare, returul Craiova - Kaiserslautern figura la loc de cinste în grila televiziunii naţionale. Ghinion însă. Meciul fusese programat la 14:00, or, noi, elevii clasei a 7-a D din Şcoala Generală nr. 27 din cartierul bucureştean Colentina, aveam ore chiar de la ora 14:00. Şi nu puteam chiuli! Tezele băteau la uşă, părinţii ne ţineau din scurt, iar profesorii nu admiteau absenţe.

"Execută Balaci. Negrilă, şut, gol!!!!!!"

"Ce ne facem, fraţilor?", ne tânguiam noi prin curtea şcolii. Salvarea a venit în cele din urmă de la mine. Aveam acasă un radio nou, care o costase pe mama un salariu întreg, drept pentru care îl luase în rate. Era măricel, avea cam 25x30 cm, şi era groscior de vreo 5-6 cm, ca să-i încapă în burtă nişte baterii mari, rotunde. L-am vârât în ghiozdan, i-am înfipt mufa unei căşti, iar firul lung terminat la celălalt capăt cu o cască l-am tras pe mâneca stângă a hainei. Cu dreapta scriam, iar stânga o duceam adesea la tâmplă ca şi când aş fi gândit profund. Astfel, prin mine, toată clasa era conectată la confruntarea de pe "Central".

Prima repriză s-a suprapus cu prima oră de curs a zilei. Totul a decurs fără probleme. A doua oră însă, care începea la 15:00, în acelaşi timp cu repriza a doua, reprezenta un pericol. Aveam Germană cu doamna Predoiu, o profesoară pe cât de bună, pe atât de severă. La ora dânsei nu se auzea nici musca, însă nu concepeam să nu ştim ce se petrece în Bănie.

Printre conjugări de verbe trecute pe caiet, trăgeam cu urechea când la doamna Predoiu, când la Sebastian Domozină, care comenta la radio. Jocul se apropia de final, era tot 0-0, şi noi fremătam în bănci neliniştiţi, imaginându-ne cam cum or face urmaşii lui Sucă şi ai lui Nea Mărin pe stadion, când, deodată, îl aud pe Domozină în cască: "Minutul 82, lovitură de colț pentru Universitatea Craiova. Execută Balaci. Negrilă, şut, gol!!!!!!". Şi urmează secunde bune o salbă de "gol, gol, gol, gol, gol!".

37 de ani de la succesul Craiovei cu Kaiserslautern » Cum au ajuns Negrilă şi Domozină la ora de germană
Sebastian Domozină

Insensibila doamnă Predoiu

Cum-necum, rezist tentaţiei de a sări în sus şi le transmit prin semne colegilor că a marcat Știința. Când însă Domozină ajunge la "Extraordinar, extraordinaaaaaaaaaaaaar, gol, gol, gol....", fac un gest mai brusc, mufa căştii iese din radio şi vocea lui Domozină se revarsă în liniştea de catedrală a orei de Germană: "Gol, gol, gol... autorul golului, Negrilă....".

Stupoare, râsete, exclamaţii de bucurie. Din trei paşi, doamna Predoiu aterizează lângă mine, la fel cum aterizase Negrilă în careul de 6 metri al nemţilor. Ca să salvez un pic situaţia, încerc să-i spun în germană că a marcat Craiova, dar din cauza emoţiilor uit verbul a marca. Profa mă ridică de guler din bancă, opreşte radioul care încă duduia de vocea lui Domozină şi îmi spune candid citând din comentariul radiofonic: "Este extraordinar că ai ţinut să ne informezi în timpul orei de germană despre marcarea unui gol într-un meci de fotbal. Cu siguranţă, la fel de extraordinară va fi şi întâlnirea dintre mine şi mama ta, care va veni personal să recupereze radioul pe care ţi-l confisc chiar în clipa asta".

"Danke Lehrerin und bitte entschuldigen Sie!"

Bălmăjesc un fel de scuză şi mă aşez la loc în bancă. La urma-urmei, drama nu era confiscarea radioului, care avea să fie recuperat de mama, nici măcar chelfăneala care se profila, ci faptul că mai erau 10 minute de joc şi nu ştiam ce se petrece pe "Central"! Am trăit alături de colegi 10 minute agonizante, după care ne-am repezit în stradă ca să aflăm rezultatul final. Nu, pe vremea aceea nu erau telefoane mobile, nici alte jucării de genul ăsta, aşa că am ciocănit la uşa unui creştin ca să aflăm cât s-a terminat.

Doamna Predoiu, în cele din urmă, a înţeles sacrificiul nostru adus pe altarul fotbalului şi nu mi-a scăzut nota la purtare şi nici nu m-a prigonit la ora de germană, aşa că după 37 de ani pot să-i spun "Danke Lehrerin und bitte entschuldigen Sie, aber Negrila hat getroffen!" (Vă mulţumesc, doamna profesoară, şi îmi cer scuze, dar a marcat Negrilă!).

U Craiova - Kaiserslautern 1-0 (în tur 2-3)
A marcat: Negrilă (82')
U Craiova: S. Lung - Negrilă, Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu - Țicleanu, Donose, Balaci, Geolgău (75' Cârțu) - Cămătaru, Crișan (46' Beldeanu). Antrenor: Constantin Oțet
Kaiserslautern: Reichel - Wolf, Briegel, Melzer, Dusek - Geye, Bongartz, Brehme - Eilenfeld (87' Hübner), Nilsson, T. Allofs. Antrenor: Rudolf Kröner
Stadion: "Central". Spectatori: 50.000
Arbitru: Keith Hackett (Anglia)

37 de ani de la succesul Craiovei cu Kaiserslautern » Cum au ajuns Negrilă şi Domozină la ora de germană
Nicolae Negrilă

Traseul Universității în sezonul 1982-1983 al Cupei UEFA
Primul tur: 3-1 și 0-1 cu AC Fiorentina (Italia)
Turul al doilea: 3-0 și 2-0 cu Shamrock Rovers (Irlanda)
Optimi de finală: 2-0 și 0-1 cu Bordeaux (Franța)
Sferturi de finală: 1-0 și 2-3 cu Kaiserslautern (RFG)
Semifinale: 1-1 și 0-0 cu Benfica (Portugalia)

DECLARAȚII APĂRUTE ÎN ZIARUL "SPORTUL"

37 de ani de la succesul Craiovei cu Kaiserslautern » Cum au ajuns Negrilă şi Domozină la ora de germană

"Sunt foarte bucuros și emoționat, în egală măsură. Calificarea noastră cred că e fără dubii, chiar dacă reușita lui Negorro a venit târziu. Până atunci am mai avut multe ocazii, în timp ce nemții nu și-au creat nicio fază clară de gol"
Constantin Oțet, antrenor U Craiova

"A fost extrem de dificil, însă calificarea e cu atât mai frumoasă"
Costică Ștefănescu, căpitan U Craiova

"Valoarea și-a spus, în cele din urmă, cuvântul. Ne-am pregătit exemplar pentru acest joc"
Ilie Balaci, mijlocaș U Craiova

"Fotbalul nostru iese cu pași siguri din anonimat. Astăzi, am scăpat cu toții de un complex, complexul fotbalului vest-german"
Mircea Lucescu, selecționer România

"Am venit la Craiova direct de la Deva, unde sunt în cantonament. I-am felicitat pe băieți și le-am promis că-i voi felicita și după semifinală"
Nadia Comăneci, gimnastă

"Am venit la Craiova deciși să atacăm. Surprinși însă de apărarea bine pusă la punct a românilor, nu ne-am putut realiza planul. Universitatea e o forță, mai ales pe terenul ei. O văd favorită să se califice în finală"
Rudolf Kröner, antrenor Kaiserslautern

9-1a fost raportul șuturilor cadrate, în favoarea oltenilor, la partida din 16 martie 1983. La cornere, 5-2, tot pentru juveți

Playtech: Ce muncește Bănel Nicoliță acum și câți bani câștigă de când a fugit din România (exclusiv)


Comentarii (20)
zagna
zagna  •  17 Martie 2020, 08:00

Octavian Pescaru, felicitari ! Se poate si fara can-canuri, se gasesc subiecte interesante in fiecare zi. Talent sa fie !

2919556458079515
Gheorghe Giurgiu  •  17 Martie 2020, 01:08

Nu pot sa uit acet meci tare si nici cel care a urmat cu Benfica,eram in aramta in frumosul oras Craiova,de-si eram clujean si eram suporter al Universitati din Cluj am tinut neconditionat cu U Craiova care a avut jucatori foarte buni pe catre o sa-i port mereu in suflet.A fost echipa care ne aduceea fericirea acelor zile .Nu pot sa uit nici momentul cind ne-am intors la unitate (un grup de soldati) care am fugit la meci ce a urmat. Pentru alte 4 ore cap.Iordache (din Bucuresti) ne-a tinut numai in culcaturi si tirisuri dar a meritat sa vedem o echipa a Craiovei care a jucat exemplar. Hai U Craiova. O sa va iubesc pentru restul vietii de-si sunt departe de Craiova (Canada)iubesc acel club,iubesc Craiova si pe olteni,oamnei faini.Go Craiova Go!

badeadorian
badeadorian  •  17 Martie 2020, 00:23

Eram in armata ...am ragusit la golul lui Negrila !!!!

Vezi toate comentariile (20)
Comentează