Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat joi, 12 martie 2026, 11:47 / Actualizat joi, 12 martie 2026 11:47
Cariera de fotbalist a lui Mihai Teja s-a încheiat înainte să înceapă cu adevărat. La doar 18 ani, când era junior la Steaua și făcea parte dintr-o generație alături de Marian Aliuță, Edi Iordănescu sau Alin Stoica, medicii i-au descoperit o problemă cardiacă serioasă din naștere.
Un sindrom WPW îi provoca episoade de tahicardie care îi urcau pulsul până la aproape 280 de bătăi pe minut, iar verdictul specialiștilor a fost dur: fotbalul de performanță devenea extrem de riscant. Operația care i-ar fi putut rezolva problema exista, dar în urmă cu trei decenii se făcea doar în Statele Unite și costa în jur de 250.000 de dolari.
VIDEO. Mihai Teja: „Operația mă costa 250.000 de dolari, în Statele Unite!”
- Domnule, Teja a jucat fotbal foarte puțin până la 18 ani. Cum a fost? Ați avut o poveste cu inima?
- Da, am avut o problemă din naștere, un sindrom WPW. Asta înseamnă o tahicardie, ajungeam pe la vreo 280 de bătăi pe minut.
- Aoleu!
- Și era foarte riscant. N-am reușit la momentul respectiv pentru că mă costa foarte mult, vreo 250.000 de dolari la vremea aceea, și numai în America se putea exista.
- Acum 30 de ani...
- Medicina nu era la un nivel atât de înalt, nu era atât de dezvoltată și atunci nu puteam decât numai în America și la prețul acesta. Nu puteam. Nu aveam banii necesari să pot să fac lucrul acesta, cu toate că îmi doream, așa cum ați spus și dumneavoastră, la 18 ani.
- Cât costa pe vremea aia?
- Cam 250.000 de dolari.
- O ablație? Acum înțeleg că e o operație obișnuită.
- Exact. Dar aparatul, pentru că curentul acesta, fasciculul acesta... O dereglare electrică, era la mine foarte aproape de nodulul sinoatrial și atunci, dacă nu era un aparat cu o precizie foarte mare, putea să taie nodulul sinoatrial, trebuia să pună pacemaker și mai multe...
„Șapte ore a durat operația! M-am operat când eram cu Rednic la Standard Liege”
- Bun, și ați făcut-o ulterior?
- Am făcut-o, dar ca să vedeți viața. Am făcut-o când eram în Belgia, la Standard Liege, cu Mircea Rednic. La o masă cu staff-ul tehnic și cel medical, am vorbit cu doctorul și i-am spus: „Uite, am și eu o problemă”, chiar i-am povestit cam despre ce este vorba.
- Așa.
- Mi-a spus: „Vino, am un prieten foarte bun aici la Liege, te duci, uite te programez, te duci mâine să vezi despre ce este vorba”. M-am dus acolo, într-adevăr m-a consultat, mi-a făcut toată documentația, EKG și așa mai departe, și mi-a spus că nici în Liège nu există acest aparat, numai la Bruxelles, la cel mai mare spital, un spital universitar din Bruxelles. Tot așa, cunoștea pe cineva acolo și s-ar putea să poată să mă opereze.
- Am înțeles.
- M-am dus la Bruxelles, am vorbit cu doctorul, mi-a spus: „Da, există posibilitatea să te operezi prin tăierea fasciculului de curent prin înghețarea lui, prin crio-operație”. Și după ce am terminat campionatul, la sfârșit, m-a chemat, mi-a făcut operația, am stat cam șapte ore în operație, trei zile la spital. De atunci nu mai am nicio problemă. Chiar nu-mi venea să cred.
- Deci medicii v-au interzis să mai jucați la 18 ani.
- Da, nu mai puteam pentru că intram în tahicardie în anumite momente în timpul meciului. 280 de bătăi pe minut, da. Și trebuia să rămân în apnee, nu mai puteam să alerg, nu mai puteam să fac nimic.
„Am făcut Coverciano pe banii mei ca să fiu preparator fizic”
- Ce jucați? Mijlocaș, nu?
- Mijlocaș central, am mai jucat și fundaș dreapta.
- La echipa de juniori a Stelei.
- Am fost cu Marian Aliuță, cu Edi Iordănescu împreună, Alin Stoica, chiar și Cătălin Munteanu, aveam o generație bună. Marian Alexandru, a jucat și el pe la Bistrița, atacant a fost.
- N-ați jucat fotbal că a trebuit din rațiuni medicale să renunțați de vreme. Dar ați făcut însă Coverciano,
- Am fost la Coverciano ca și preparator fizic. La început, în 2008, 2009, conceptul de preparator fizic în România nu prea exista. Antrenorul principal le cam făcea pe toate, îi spunea secundului: „Fă și tu o alergare de 20 de minute, de 40, o oră”, sau mă rog, un antrenament specific. Am fost la Coverciano, am stat șase luni acolo, am făcut școala de preparator fizic.
- Pe banii dumneavoastră?
- Da, pe banii mei. Eram atunci la Dinamo II.
- Aveți diplomă la Coverciano de preparator fizic.
- Da. După care am venit în România. Mircea Rednic la început a avut nevoie de un preparator fizic la Vaslui, m-am dus ca preparator fizic.
- La fel a început și Mourinho, fiind traducător.
- Cred că este o meserie în care într-adevăr trebuie să fi jucat fotbal, la fel cum și meseria de arbitru cred că la fel, trebuie să fi jucat fotbal, trebuie să simți anumite lucruri și trebuie să ai o experiență. Eu am fost foarte mult secundul lui Mircea Rednic și atunci am prins foarte multe.
Ce este sindromul WPW
Wolff-Parkinson-White syndrome (WPW) este o afecțiune cardiacă prezentă de obicei din naștere, în care inima are o cale electrică suplimentară între atrii și ventricule. Această „scurtătură” electrică face ca impulsurile inimii să circule anormal și poate declanșa episoade de bătăi foarte rapide ale inimii (tahicardie).
În mod normal, impulsul electric al inimii trece printr-un traseu bine controlat (prin nodul atrioventricular). La persoanele cu WPW există însă un fascicul suplimentar de conducere, iar semnalul poate circula pe două căi și poate crea un circuit electric rapid, ceea ce duce la pulsuri foarte mari. Uneori 200-300 de bătăi pe minut.
Verdict înainte de play-off: „La ce calitate avem, nu avem voie să pierdem vreun meci!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
