Articol de Vlad Nedelea - Publicat marti, 26 octombrie 2021 14:50 / Actualizat marti, 26 octombrie 2021 15:11
Narcis Răducan s-a întors în timp pentru o oră și a readus în atenție povești din cariera lui de fotbalist. De la meciurile din Ligă cu Steaua, la transferul în Giulești. Și nu numai. O serie de amintiri amuzante pline cu nume mari ale fotbalului românesc.
Specialist la DigiSport, mai nou blogger cu tente jurnalistice. Și mai nou proprietar de școală de fotbal. Narcis Răducan trece prin toate. De când s-a lăsat de fotbal a fost oficial de club, în mai multe rânduri, n-a spus niciodată nu nici invitațiilor din mass media în rol de specialist. Pandemia și autoizolarea l-au determinat să-și facă timp și pentru scris, pe narcisraducan.ro, pentru o mai veche pasiune. De un an, a intrat și în rol de profesor, la propria școală de fotbal.
Timp de circa 60 de minute însă, a lăsat toate deoparte și făcut o incursiune prin amintirile strânse în toții anii de fotbal. z
Regretele carierei: Zaragoza și naționala
„Prima dată când m-am accidentat a fost după eventul cu Steaua, în '96. Din 24 de jucători, 20 au plecat în străinătate. Și eu aveam ofertă de la Real Zaragoza, care câștigase Cupa Cupelor cu un an înainte. S-a dus totul. Totuși, nu văd doar partea negativă din acest lucru. Dacă mergea totul în sus, poate nu făceam master, facultate, celelalte lucruri care m-au ajutat după viața de sportiv.
Regretul meu, dur spus, ar fi că n-am jucat mai mult la echipa națională. Am fost în acel turneu din Cipru. Totuși, recunosc că era greu pentru mine. La mijloc erau Lupu, Sabău, Panduru, Ilie Dumitrescu, Hagi. Ce să le fac? Trebuia să deschid geamul noaptea să răcească unul dintre ei ca să prind și eu loc”.
„Pe mine Steaua a dat mai mulți bani decât s-a anunțat"
„Transferul meu la Steaua, în '95, a fost cu cântec. Promovasem cu Bacăul, am fost golgeter, singura dată în cariera mea. Primul an împrumut cu opțiune de cumpărare. Oficial, suma a fost de câteva sute de mii de euro. Neoficial, mult mai mult. N-aveam pârghiile necesare să aflu, aveam 18-19 ani. Cert e că a fost cu cântec. Dumitru Sechelariu, un tip pitoresc de fel, a mediatizat acel transfer. Steaua a făcut eforturi mari să mă ia"
VIDEO Narcis Răducan, amintiri de la începutul carierei: „Simțeai că trebuie să se alinieze planetele ca să ajungi la o echipă mare”
„Eram cu tigăile pe stradă pentru ei..."
„Impactul transferului în Ghencea a fost enorm. Era foarte greu de ajuns la cluburile mari. Trebuia să se alinieze planetele. Vedeam acei jucători de la Steaua la TV, apoi erau colegii mei. Era la scurt timp după Mondialul din '94.
Eram cu tigăile pe stradă de bucurie pentru ei, apoi mă antrenam umăr la umăr. Ba chiar mă luptam pentru un loc de titular. Nu mai era o joacă. Atunci se sfârșește atitudinea de suporter, de respect nemăsurat. Am intrat în competiție cu idolii mei. M-aș bucura să trăiască acest sentiment orice suporter iubește fotbalul".
Țiți și surprizele de la guma de mestecat
„Înaintea primelor jocuri de campionat au venit la mine jucători mari, colegi de la Steaua, și mi-au zis să joc ce știu eu. Cum jucam în curtea școlii. Să nu stau să mă gândesc că sunt la Steaua. Asta le-am zis tuturor și eu apoi, ca manager. Și a funcționat. Țin minte că Țiți mi-a zis înaintea meciului cu Rangers să nu mă uit la fețele lor, la Gascoigne sau Laudrup, pentru că apoi îmi aduc aminte că aveam poze cu ei de la guma de mestecat cu surprize".
Ce a făcut după victoria cu Rangers
„A fost ceva de neuitat partida cu Rangers. Ca de altfel toate meciurile din Champions League. Impactul a fost uriaș. De la Moreni și Brăila, am sărit direct la un duel cu Laudrup și Del Piero. Înainte de Rangers, am intrat în cantonament cu două zile înainte. În prima zi, Țiți și Mihai Stoichiță ne-au luat la discuții particulare. M-au chemat și mi-au zis că mă bagă titular, în spatele vârfurilor. N-am mai dormit.
Nu știu dacă a fost bine sau nu. Au fost niște procese în mintea mea... La meci am fost perfect din punct de vedere fizic. A fost ceva de vis, cu golul lui Didi Prodan, Dumnezeu să-l odihnească! Ceva extraordinar. Nici după joc n-am dormit. N-am plecat cu băieții de la club, cum se face acum. Am ieșit cu familia prin oraș să mâncăm. Eram nerăbdător să le povestesc ce am trăit. Am stat până la 2-3 noaptea cu familia și le-am descris cum a fost".
Cum a ajuns să schimbe pase cu Del Piero
„E o fază la București, cu Juventus. A nins, era foarte frig. La București am fost rezervă, iar la pauză schimbam pase, nu mai rețin exact cu cine. A venit la mine unul la fel de zgribulit ca mine. Mi-a zis că vrea să schimbăm niște pase. Era Del Piero! Am schimbat pase, apoi am intrat pe teren amândoi".
„Pe noi ne interesa de câte ori le-o dădeam printre picioare"
„Jucam pe Delle Alpi, nu ne auzeam unii cu alții. Țin minte că noi contabilizam câte mingi printre picioare le-am dat. Eu îi dădusem lui Deschamps, Lăcătuș nu mai știu cui. Aveam 3-0 sau 4-0 la asta. Dar la fotbal ne-au bătut ei, 3-0. Acasă a fost mai strâns jocul. Nici acolo n-a fost așa rău, ne-a dat un gol specific Del Piero și ne-au liniștit".
„Pe tata, mare dinamovist, l-am făcut stelist"
„Tata era dinamovist. Am fost cea mai mare pedeapsă a lui. Tot biroul lui a râs când am ajuns la Steaua. Ce putea fi mai tare pentru un dinamovist? L-am făcut stelist. Totul a funcționat pentru el ca dinamovist până a fost vorba despre copilul lui. N-a lipsit de la niciun meci. Era ca lupul singuratic de la Urziceni. Venea peste tot!".
Cum îl motivau fanii
„Fii atent cum te motivai la Steaua. Începeai de dimineață, vedeai 100-200 de suporteri cum ieșeai la balcon. Se strângeau în fața hotelului, indiferent de oraș. Începeau să cânte, când ne vedeau făceam poze. Nu mai aveai nevoie de nimic altceva. Stadionul era plin peste tot. 50% erau steliști. Ce mi-a rămas întipărit în minte e ce se întâmpla cu Dinamo.
Chiar am întrebat alți colegi dacă-și mai aduc aminte. Cum ne motivau suporterii înaintea Derby-ului. Intram în vestiar pentru ședința tehnică și deodată toți suporterii dădeau din picioare, ții minte că la Ghencea vestiarele erau sub tribuna a II-a. Simțeai că e cutremur, te trezea așa, deodată. Era spontan totul. Era în repertoriul lor. Băteau atât de tare... Era șocant!"
„Rapidiștilor le-am zis că nu voi înjura niciodată Steaua!"
„N-au fost probleme cu steliștii când am plecat la Rapid, mai ales că nu eu am fost cel care a ales să plece. După prima accidentare, clubul a reacționat precaut. Le-a fost teamă că nu voi mai juca. Acum sunt elegant cu ei... Aveam pubalgie. Când am ajuns la Rapid era dificil să mă adopte din prima. Primele două săptămâni aveam parte de o motivație specială. Unde era problema lor? De ce nu vreau să înjur Steaua! Le-am zis că nu voi face niciodată asta. Era vorba despre educație. Le-am zis că eu am fost adus să batem Steaua.
Au continuat să mă înjure. A venit meciul din Ghencea, Rapid nu câștigase de mult timp acolo. Am câștigat atunci și din acel moment s-a terminat tot. Am devenit foarte iubit la ei, deși nu am pierdut nici dragostea steliștilor. Pentru că aflaseră că nu am dorit să-i înjur. Când mă vedeam cu Corsicanu' și mă întreba unde mă simt mai bine, evident că ziceam că la Rapid, apoi mă vedeam cu Jean Pavel sau Mustață le ziceam că-s de-ai lor. Până m-am văzut cu amândoi și atunci ziceau: «Hai să te vedem cu cine ții!». Din fericire, glumeau"
„Ești cumva Rică?"
„Am avut probleme din cauza numelui. Nu mă strigau numai Marcel Răducanu, ci și Rică Răducanu. Era o generație mai veche de suporteri. Mergeam prin oraș și eram confundat. Cu Rică mai mult femeile, diferența de vârstă era mare. Îmi ziceau «Ești cumva Rică?». Eu ziceam: «Rică nu-s. N-am intrat la apă». Cu Marcel mă confundau mulți. Mă onora chestia asta. Nu l-am prins, dar știam că e driblangiu. Îmi e drag. Mă mai confundau cu Claudiu Răducanu.
Nu pot să zic că mă simțeam prost, e un fost golgeter, dar era și genul care mai scotea perle. Ziceam că mă pot confunda oriunde, nu și la mine, la Focșani. Ei, am fost o dată în Focșani și m-a luat cineva: «Tu nu ești cumva Claudiu Răducanu?». Am zis: «Nu, că fac diferența dintre un blocnotes și o clădire». Mi s-a mai întâmplat când m-am dus în probe la o echipă din Rusia. Cei de acolo credeau că au de a face cu Claudiu Răducanu. Toți cei care au purtat numele ăsta au fost fotbaliști buni".
„Marius și Jean nu ratau nimic"
„Cu Lăcătuș și Vlădoiu am câteva amintiri. Sunt acele automatisme cu mingea scoasă în margine la antrenamente, centrare în fața porții și finalizare. Și țin minte că eram cu ei doi, rar vezi un jucător să nu rateze nicio centrare și nicio finalizare. E valabil pentru amândoi. Nu greșeau nimic. Acest lucru te obliga și te trăgea după ei. Aveai de la cine învăța. Când ajungi într-o echipă mare și calitățile tale sunt scoase la vedere".
Didi și casetofonul de rapper
„Am fost printre primii jucători de la noi care au avut o melodie dedicată. O melodie de rap. Didi Prodan glumea mult pe ideea asta. Lua mereu câte un casetofon mare pe umăr, așa ca raperii americani, și băga melodia. Avea mereu glumele la el".
„Măcelul" de la Bastia
„Meciul de la Bastia a fost cel mai greu. Ne-am calificat, însă a fost ceva de pomină. Erau atât de agitați și suporterii încât era greu să le faci față. Am luat 200 de capace de sticlă în cap la un corner. Când mergeam spre corner deja mă durea capul. Arbitrul a lăsat foarte liber jocul. Erau momente când, după câte un gol marcat de noi, primeam câte un pumn. Nu erau nici camere de luat vederi.
Ne ciupeau, erau foarte agresivi. Pe mine m-a marcat căpitanul, care se voia mai elegant. Ăsta a fost norocul meu. Culmea e că în afara trerenului erau diferiți, când am ajuns pe insulă erau foarte prietenoși. În meci a fost infern, după aia iar ne luau în brațe. Ne gândeam, Doamne, cum sunt pirații ăștia corsicani! Nu înțelegeam de ce nu dormeau echipele la ei acolo, sunt nebuni complet".
De ce-l tentează jurnalismul
„Tot timpul mi-a plăcut să învăț ceva nou. Mereu am înțeles menirea presei. Sigur, la început ai un spirit de conservare și mergi pe ideea că iar intră ăștia în viața mea, iar se țin după mine. Totuși, dacă te gândești puțin, jurnalistul face legătura dintre suporteri și jucători.
Jurnaliștii te fac celebru și din acest motiv când te duci la rând la o instituției, ți se dă locul mai în față. Acum pun pe hârtie și eu tot felul de lucruri. Și vă înțeleg când stăteați după noi. Trimit întrebările și vin după o săptămână sau mai mult. Abia aștept să-i văd pe cei care îmi răspund greu".
Citește și:
EXCLUSIV Rocada MARE: Edi Iordănescu la națională, Rădoi la FCSB?!
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
