Articol de GSP - Publicat luni, 03 februarie 2020 20:08
"Prietenos, glumeț, băiat de șpriț, dar și un mare fotbalist!". Așa îl descriu Adrian Bumbescu și Ștefan Iovan, cei mai buni prieteni ai lui Ilie Bărbulescu, pe fostul lor coleg care a decedat vineri noapte în somn, la 62 de ani, în urma unui infarct miocardic.
Ieri, trupul lui Ilie Bărbulescu, fostul internațional român, decedat sâmbătă dimineață, a fost depus la capela Bisericii Sf. Andrei din Pitești. Diagnosticul de la IML: infarct miocardic. Bărbulescu nu figura în istoricul medical ca având probleme cu inima, dar a reieșit că suferea de cardiopatie ischemică severă.
"Nu-i plăcea să se ducă la doctori. Abia îl convingeam să meargă la câte un control", își amintește fiul său, Andrei, stabilit de 5 ani în Germania. Lumea a început să se strângă în jurul lui Ilie Bărbulescu, printre primii făcându-și apariția foștii colegi Helmuth Duckadam, Viorel Turcu și Radu II, dar și alți coechipieri de la FC Argeș.
Poate cei mai buni prieteni ai lui Ilie Bărbulescu din perioada în care a jucat la Steaua au rămas, de-a lungul timpului, Ștefan Iovan și Adrian Bumbescu. Pe teren, împreună cu mai tânărul Belodedici, cei patru alcătuiau una dintre cele mai tari defensive, nu doar la nivel național, dar și european. În afara gazonului, cei trei "seniori" aveau obiceiul să fie la fel de uniți și la câte un șpriț prelungit dincolo de miezul nopții. Belodedici, mai puști, avea altă "trupă", cu Balint, Lăcatuș, cărora mai târziu li s-a adugat și Gică Hagi.
Legendele Stelei și-au luat rămas bun de la Ilie Bărbulescu
Colegi de palier la "Haiducului"
În anii '80, jucătorii din provincie care evoluau la Steaua locuiau la Hotel Haiducului, din Drumul Taberei, la o aruncătură de băț de stadion. Pe același palier stăteau, unii împreună cu familiile, Iovan, Bumbescu, Bărbulescu, Radu II, Pițurcă, Duckadam și Bălan.
Bumbescu își amintește: „Cam asta era gașca noastră. Noi de obicei mergeam la Hanul lui Manuc sau pe la Lido. Bălan, Dumnezeu să îl ierte!, pleca mai mereu cel mai repede, că îl certa nevastă-sa. Ilie era sufletul petrecerilor. Era mare povestitor, dar băga în ele, mamă, mamă, ce le mai înflorea. Noi îl ascultam, îl tachinam, el se enerva, ne mai înjura. Dar nu se supăra, ținea la tăvăleală, era un prieten adevărat.
Se credea cel mai frumos dintre noi. Eu îl tot râcâiam, că e urât, din «Cap de Mort» și «Balamuc» nu-l scoteam. Avea mereu gura mare. Și la pocker, când mai jucam pe la Scornicești, în cantonamente, cu Halagian, cu Pițurcă, nu avea nimic în mână, dar tot timpul încerca să ne facă din vorbe. «Armeanu'» era versat însă, mereu ne lua banii. «Balamuc» pierdea des și amenința că nu mai joacă la meci. Așa îl făcea pe Halagian să ne dea înapoi măcar jumătate din banii pierduți”.
Fuga la carnavalul de la Livorno și pândele „Sfinxului”
Tot Bumbescu își amintește că „eram în cantonament pe la Livorno, înainte de Supercupa Europei cu vreo două săptămâni. Noi aveam zi liberă și auziserăm că era un carnaval în oraș. Am tăiat-o din cantonament, ne-am distrat până pe la 4:00 dimineața. Eram toți «bemveuri», cum ziceam eu când ne lua valul, de la șpriț. La întoarcere nu am găsit taxi, așa că am luat-o în alergare spre hotel, vreo doi kilometri. Eu cu Ilie, că pe Iovan nu știu pe unde îl pierduserăm.
Fugea Ilie, abia mă puteam ține după el. Apăruseră pe lângă noi și câțiva zeci de motocicliști, d-ăia cu lanțuri, punkiști. Roiau pe lângă noi, ne era și frică. Când am ajuns, în holul hotelului ne aștepta Ion Alecsandrescu, «Sfinxul». Cu țigara în colțul gurii, la 5:00 dimineață.
După noi, la câteva minute, a apărut transpirat tot și Iovan, că și el alergase. Ne trecuse de tot efectul de la băutură. «Ce faceți, băieți? Unde ați fost? Vedeți că v-am dat dezertori în țară!» ne-a zis el. Ilie a încercat s-o dreagă, dar văzând că nu ține, a ripostat: «Bre, da' mata nu dormi niciodată, n-ai somn nici la ora asta?!». Ne-au băgat în ședință, voiau să ne scoată din Partidul Comunist. Așa, să ne sperie, că nu ne făceau nimic. Dacă pe teren eram mereu buni, ce să ne facă?!”
VIDEO » Ilie Bărbulescu s-a stins din viață la doar 62 de ani
Bere și tabinet sub privirile nemților de la Bayern
O altă amintire, tot de la Bumbescu: „Eram invitați la un turneu internațional și stăteam în hotel cu Bayern Munchen. Îi bătusem pe Anderlecht și urma să jucăm cu nemții. Într-o dimineață, eu cu Ilie și cu Lăcătuș stăteam în hol, la o masă, cu câte o bere, la o țigară, și jucam un tabinet. S-au strâns ăia de la Bayern în jurul nostru, uimiți. Ne ziceau în engleză: «Cum, voi beți bere, fumați, jucați cărți înainte de meci?!» Ilie le-a zis că îi batem și așa. A doua zi ne-au tras ei 4-1. Se mai întâmplau și d-astea. Dar i-am mai bătut și noi, că pe vremea aia nu aveam niciun complex față de nimeni”.
Fuga cu Aro de la Forban
Nici în cantonamentele montane, pe care Steaua le făcea mai ales la Cabana Forban, cei trei prieteni nu se puteau abține de la disparițiile nocturne. Ștefan Iovan rememorează: "Stăteam acolo, în vârf de munte, câte două săptămâni. Ne mai plictiseam și dispăream din cantonament cu un Aro. Făceam un șpriț și ne întorceam spre dimineață.
Se mai supăra nea Imi, ne făcea observație, dar știa cum s-o facă. Avea mult tact, de aceea am rămas o echipă. Ilie, cu gura lui mare, îi zicea că suntem și noi tineri, că ne mai trebuie câte o supapă, că să aibă încredere în noi că n-o să îl dezamăgim la meciuri. Dormeam câteva ore și apoi la antrenament eram beton. Nea Ion Alecsandrescu ne certa mai tare, ne mai ținea în stres, ne mai amenda, ne punea să așteptăm mai mult când se mai dădea câte un video sau alt cadou. Dar treceau toate”.
Bicicleta ținută de ceață:)
Și Iovan spune că „Ilie era de caterincă maximă la petreceri. Inventa niște povești... Ne zicea că odată, în copilărie, era cu bicicleta prin Pitești și că, din cauza ceții, s-a oprit și a lăsat-o într-o parcare. Și că stătea bicicleta dreaptă din cauza ceții, care era foarte groasă și o ținea așa! Îți dai seama ce îi făceam. Apoi zicea că odată i-a luat Miliția mașina și că s-a dus cu cheia de rezervă și când nu erau ăia atenți a plecat cu mașina din parcarea lor, fără să se prindă nimeni. Chestii d-astea SF. Se dădea mare, voia mereu să fie el cel mai tare. Dar era un băiat super și un fotbalist de mare clasă”.
„Odată, eram în Italia, cu lotul olimpic, Ilie și cu Telu Stancu au vrut să schimbe niște bani, dar nu s-au dus la o casă de schimb, ci au vrut s-o facă pe stradă. A venit Poliția, i-a pus la zid cu mâinile sus. Până la urmă s-a lămurit, erau puști, nu știau cum se face, dar ce am mai râs de ei atunci”
Adrian Bumbescu, fost internațional român
„Ilie Bărbulescu era un coleg incredibil. Era curajos, loial, sărea să te ajute, nu te lăsa niciodată la greu, nici pe teren, nici în afara lui. Era un fotbalist complet, făcea ambele faze, nu-ţi era teamă de nimeni”
Ștefan Iovan, fost internațional
„Eu eram mai mic și câteodată mai asistam la poveștile lui nea Ilie. Ne făcea să râdem, era mereu haios. Nu mă duceam la șpriț cu ei, că era greu să intri în gașca aia. Dar mereu mi-a dat încredere. Când jucam în deplasare îmi zicea să fiu mai rău, să joc mai tare. Cu el alături aveam și eu alt curaj”
Miodrag Belodedici , fost internațional român
„Amintirile cu tata vor rămâne mereu în sufletul nostru. Pentru noi, el va rămâne un mare campion”
Andreea Bărbulescu, fiica lui Ilie
„Tata a fost un mare jucător. A fost mai boem, bea și 10 șprițuri și nu avea nimic. Mai aud că zic unii că ar fi murit de la băutură, dar sunt doar minciuni. Nu se plângea niciodată de nimic. A avut el supărările lui, cu modul în care erau tratați foștii mari fotbaliști. Era mereu pus pe glumă, dar când avea ceva de zis o făcea direct, fără ocolișuri”
Andrei Bărbulescu, fiul lui Ilie
PALMARESUL LUI ILIE BĂRBULESCU
- Născut: 24 iunie 1957, Piteşti
Post: fundaş stînga - A jucat la: FC Argeş (1971-'74 juniori, 1974-'82), FC Olt Scorniceşti (1982-'83), Petrolul (1984), Steaua (1984-'87), Petrolul (1987), FC Argeş (1988), Dacia Piteşti (1988), Callatis Mangalia (1989)
- A antrenat grupele de copii şi juniori ale lui FC Argeş
- 357 de meciuri şi 22 de goluri în Liga 1, 22 de partide şi 3 goluri în cupele europene, 5 jocuri la "naţională"
Patru titluri de campion şi o Cupă a României, Cupa Campionilor Europeni, Supercupa Europei
