Articol de Remus Răureanu, Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat luni, 03 februarie 2020 11:26
3 februarie 1988. România dispută un meci de verificare la Haifa, contra naționalei Israelului. Selecționerul Emeric Ienei profită de faptul că steliștii au rămas în țară pentru a pregăti în liniște bătălia cu Glasgow Rangers (2-0, 1-2), din „sferturile” CCE, și debutează patru jucători în prima noastră reprezentativă.
Este vorba despre un fundaș lateral, „studentul” Romeo Daniel Ciucă, și despre trei mijlocași: mureșeanul Ioan Ovidiu Sabău, dinamovistul Ioan Angelo Lupescu și rapidistul Ion Goanță. Primii doi sunt titulari, completându-se în banda dreaptă, ceilalți au intrat pe parcurs.
Poate neașteptat, cel mai bine se descurcă Daniel Ciucă. Acesta joacă excelent toate cele 90 de minute, iar în minutul 70 înscrie golul doi al nostru. Pe primul îl reușise Boloni (15').
Pe parcursul acelui an 1988, Ciucă mai este folosit cu succes în alte două amicale, 2-2 cu Polonia și 3-3 cu RDG. După care, din motive nu tocmai clare, dispare complet și definitiv din anturajul naționalei. La scurt timp după Revoluție, pleacă în Germania, unde evoluează la formații din eșaloanele inferioare, și astfel se irosește un fotbalist care promitea extrem de tare la un moment dat.
O altă apariție meteorică sub tricolor, Goanță. În acea partidă cu Israel, vedeta Grantului intră pe gazon în minutul 70, substituindu-l pe Mateuț. Apoi, prinde o jumătate de ceas și în finalul confruntării cu Polonia (2-2), de peste 3 zile. Ulterior, deși se numără printre cei mai apreciați giuleșteni, nu mai este niciodată convocat!
Cu totul altfel a stat situația în cazul lui Sabău. Deși era foarte tânăr, la debut avea 20 de ani fără 9 zile, și provenea de la o echipă, ASA Târgu Mureș, de plan secund, Moțu' l-a convins instant pe Ienei și a devenit om de bază în campania de calificare la Mondialul din Italia '90.
10 trofeea câștigat Sabău de-a lungul carierei, cu Dinamo, Rapid, Feyenoord și Brescia
De altfel, în decisivul duel cu Danemarca (3-1), de la București, Sabău a jucat absolut fenomenal în, probabil, cea mai solidă apariție a sa în reprezentativa de seniori. A marcat golul de 2-1 și a inițiat acțiunea din care Balint a făcut 3-1. „Echipa aia a danezilor cred că a fost cea mai puternică națională împotriva căreia am evoluat vreodată”, avea să rememoreze legendarul optar.
55 de selecții și 8 goluria adunat Sabău la națională, în perioada 1988-2001. A participat la două turnee finale, CM '90 și CE '96
Cariera de internațional a lui Lupescu a pornit un pic diferit, dar, per total, a fost cea mai consistentă. În 1988, după cele 9 minute primite cu Israel, n-a mai fost deloc folosit de selecționer. Nici 1989 n-a fost un an strălucit. Numai trei selecții strânse.
7 trofeeare Lupescu în palmares, cucerite cu Dinamo și Al Hilal
Apoi, la CM '90, direct titular. Și cu URSS-ul lui Dasaev (2-0), și cu Argentina lui Maradona (1-1), și cu Irlanda lui Bonner (4-5 la penalty-uri)! Doar eșecul cu Camerunul lui Milla (1-2) l-a privit de pe margine. După care, până în 2000, rar a ratat o convocare, indiferent cine a fost stăpânul băncii tehnice.
74 de selecții și 6 goluria strâns Lupescu la prima reprezentativă, în perioada 1988-2000. A participat la patru turnee finale: CM '90 și '94, CE '96 și 2000
Israel - România 0-2 (0-1)
Haifa, 03.02.1988
Stadion: Kiriat Eliezer.
Spectatori: 5.000
Au marcat: Boloni (15'), Ciucă (70')
România: Silviu Lung (U Craiova) - Romeo Daniel Ciucă (Sportul), Ioan Andone (Dinamo), Mircea Rednic (Dinamo), Emil Săndoi (U Craiova) - Ovidiu Ioan Sabău (ASA Tg. Mureș) / 81' Ioan Angelo Lupescu (Dinamo), Ladislau Boloni (Racing JET), Dorin Mateuț (Dinamo) / 70' Ion Goanță (Rapid), Michael Klein (Corvinul) - Mihai Țârlea (Sportul) / 46' Claudiu Vaișcovici (Dinamo), Marcel Coraș (Sportul).
Selecționer: Emeric Ienei
Arbitru: Van der Leer (Olanda)
„Mi-amintesc că aveam emoții mari înaintea debutului, însă domnul Ienei m-a ajutat foarte mult. A discutat pe îndelete cu mine, mi-a dat multe sfaturi. Cel mai important? Să nu mă complic. Să joc mereu simplu, la cel mai apropiat coechipier. «Dragă, lasă-i pe cei experimentați să greșească!», mi-a zis nea Imi. L-am ascultat și mi-a ieșit cam tot în acea partidă”
- Ioan Ovidiu Sabău
„După debutul cu Israel, am fost titular și cu Polonia, când am și marcat. Apoi, la revenirea în țară din acel turneu, selecționerul a fost întrebat ce jucător l-a impresionat și a pronunțat numele meu. «În locul cui ar putea juca Sabău?», a mai fost chestionat domnul Ienei. «Chiar în locul lui». Adică nu prea aveam concurent pe post” :)
- Ioan Ovidiu Sabău
„Emeric Ienei n-a fost doar un antrenor excelent, ci și un om extraordinar. Iubea jucătorii și se făcea iubit, la rândul său, de cei pe care-i pregătea”
- Ioan Ovidiu Sabău
