Articol de Luminiţa Paul - Publicat vineri, 12 decembrie 2008 00:00
Campioana olimpică Alina Dumitru spune că nu s-a închipuit niciodată eroină de carte, dar e foarte curioasă s-o citească
"Ziariştii se aruncă la terminalele de Intranet. Imprimantele scîrţîie. Toată lumea printează biografia româncei acesteia frumoase, zîmbăreţe şi turbate. La vestiare, învingătoarea plînge de fericire şi-şi strînge pumnii. «Gata, m-am descătuşat! Nu mai simt nici o presiune». Alina, Alina, cărţile nu reţin decît campionii! Ia mai duceţi-vă încolo cu înţelepciunile voastre fumate! După 20 de minute, din care doar 10 le-a petrecut la odihnă, se întoarce pentru finală. Serios, Alina, doar cei care merg pînă la capăt au loc în cărţile de istorie!".
La Beijing, Alina a mers pînă la capăt. A cîştigat aurul şi şi-a făcut loc în cartea de istorie, dar şi în cea dedicată Olimpiadei, în care e unul dintre personajele principale. "Sînt foarte curioasă! Abia aştept să apară şi s-o citesc. Chiar am văzut la televizor o reclamă şi am fost atentă la data cînd apare", spune judoka.
Nu s-a imaginat niciodată eroină de roman, dar e mîndră că a ajuns să fie. "Şi mai sînt mîndră că am reuşit acest lucru prin forţele mele. Au fost multe persoane care m-au ajutat să trec peste momentele grele şi le sînt recunoscătoare, însă pe tatami am fost doar eu", detaliază campioana olimpică, prima a judo-ului românesc.
Au trecut 4 luni de la momentul aurului, iar Alina recunoaşte că are momente în care totul pare să fi fost un vis. "Nu am crezut în medalie şi chiar şi acum parcă nu-mi vine să cred că am reuşit. Făcusem, pur şi simplu, o obsesie pentru Tani Ryoko. Abia după ce am învins-o, mi s-a luat o piatră de pe suflet şi am ştiut că pot să devin campioană", îşi aminteşte ea.
"În minutul 1:20 o trînteşte pe Bermoy. Salteaua alb-crem ţipă de durere, cei 3.000 de japonezi din tribună aclamă, «Ryoko nu a fost învinsă de o anonimă», şi din acel moment totul se amestecă în mintea românilor din sala Gymnasium, din ţară, din faţa televizoarelor şi din Satul Olimpic, acolo unde se clatină geamurile blocului A12. Culorile curg, se lasă liniştea, unde a dispărut lumea?, şi ce caută, doamnelor şi domnilor, această fată cu medalia la gît, mergînd desculţă cu un urs de bărbat lîngă ea, urmaţi de un moşneag medic formidabil?!".
Marele Zid şi rochia
Alina Dumitru a concurat în prima zi a Jocurilor, apoi a avut vreme să cunoască Beijingul. "Îmi doream foarte mult să merg la Marele Zid. Am fost şi am rămas impresionată. Aş fi vrut să-l parcurg pe tot, dar ştiu că e imposibil, are aproape 7.000 de kilometri. Oricum, am urcat o bucată abruptă, iar la coborîre am fost foarte atentă. Era atît de înclinat încît aveam senzaţia că vin în cap!", povesteşte amuzată Alina. Au fascinat-o şi raitele la cumpărături: "Era ceva ce nu mai întîlnisem niciodată. Cum săreau pe tine, să te întrebe, să-ţi ofere, să scadă preţul... N-am mai văzut aşa ceva!". Nu şi-a luat ceva specific chinezesc, doar telefon şi haine. A primit însă o rochie roşie tradiţională, qipao. "Am tot vrut s-o îmbrac, însă n-am găsit ocazia. Îi va veni ei rîndul!", încheie Alina.
Campioana olimpică Alina Dumitru spune că nu s-a închipuit niciodată eroină de carte, dar e foarte curioasă s-o citească
"Ziariştii se aruncă la terminalele de Intranet. Imprimantele scîrţîie. Toată lumea printează biografia româncei acesteia frumoase, zîmbăreţe şi turbate. La vestiare, învingătoarea plînge de fericire şi-şi strînge pumnii. «Gata, m-am descătuşat! Nu mai simt nici o presiune». Alina, Alina, cărţile nu reţin decît campionii! Ia mai duceţi-vă încolo cu înţelepciunile voastre fumate! După 20 de minute, din care doar 10 le-a petrecut la odihnă, se întoarce pentru finală. Serios, Alina, doar cei care merg pînă la capăt au loc în cărţile de istorie!".
La Beijing, Alina a mers pînă la capăt. A cîştigat aurul şi şi-a făcut loc în cartea de istorie, dar şi în cea dedicată Olimpiadei, în care e unul dintre personajele principale. "Sînt foarte curioasă! Abia aştept să apară şi s-o citesc. Chiar am văzut la televizor o reclamă şi am fost atentă la data cînd apare", spune judoka.
Nu s-a imaginat niciodată eroină de roman, dar e mîndră că a ajuns să fie. "Şi mai sînt mîndră că am reuşit acest lucru prin forţele mele. Au fost multe persoane care m-au ajutat să trec peste momentele grele şi le sînt recunoscătoare, însă pe tatami am fost doar eu", detaliază campioana olimpică, prima a judo-ului românesc.
Au trecut 4 luni de la momentul aurului, iar Alina recunoaşte că are momente în care totul pare să fi fost un vis. "Nu am crezut în medalie şi chiar şi acum parcă nu-mi vine să cred că am reuşit. Făcusem, pur şi simplu, o obsesie pentru Tani Ryoko. Abia după ce am învins-o, mi s-a luat o piatră de pe suflet şi am ştiut că pot să devin campioană", îşi aminteşte ea.
"În minutul 1:20 o trînteşte pe Bermoy. Salteaua alb-crem ţipă de durere, cei 3.000 de japonezi din tribună aclamă, «Ryoko nu a fost învinsă de o anonimă», şi din acel moment totul se amestecă în mintea românilor din sala Gymnasium, din ţară, din faţa televizoarelor şi din Satul Olimpic, acolo unde se clatină geamurile blocului A12. Culorile curg, se lasă liniştea, unde a dispărut lumea?, şi ce caută, doamnelor şi domnilor, această fată cu medalia la gît, mergînd desculţă cu un urs de bărbat lîngă ea, urmaţi de un moşneag medic formidabil?!".
Marele Zid şi rochia
Alina Dumitru a concurat în prima zi a Jocurilor, apoi a avut vreme să cunoască Beijingul. "Îmi doream foarte mult să merg la Marele Zid. Am fost şi am rămas impresionată. Aş fi vrut să-l parcurg pe tot, dar ştiu că e imposibil, are aproape 7.000 de kilometri. Oricum, am urcat o bucată abruptă, iar la coborîre am fost foarte atentă. Era atît de înclinat încît aveam senzaţia că vin în cap!", povesteşte amuzată Alina. Au fascinat-o şi raitele la cumpărături: "Era ceva ce nu mai întîlnisem niciodată. Cum săreau pe tine, să te întrebe, să-ţi ofere, să scadă preţul... N-am mai văzut aşa ceva!". Nu şi-a luat ceva specific chinezesc, doar telefon şi haine. A primit însă o rochie roşie tradiţională, qipao. "Am tot vrut s-o îmbrac, însă n-am găsit ocazia. Îi va veni ei rîndul!", încheie Alina.
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
