Articol de Sebastian Culea, Alexandru Mone - Publicat marti, 04 noiembrie 2025 11:46 / Actualizat marti, 04 noiembrie 2025 11:49
Gazeta propune o călătorie în timp către stadioanele care nu mai există în Capitală, dar care sunt păstrate de povești și legende. Episodul 1: Stadionul „Venus”.
Parcul Operei, azi, pare doar un colț de verdeață uitat între bulevarde. Copaci înalți, acoperiți de iederă, pământ moale și frunzos. În locul în care creștea primul gazon pe un teren de fotbal din România, acum cresc stejari tineri și frasini. Flora e petecită cu locuri de joacă amenajate de Primărie.
Aici a fost Stadionul Venus. Primul teren adevărat al Bucureștiului, locul unde se strângeau oameni într-o duminică după-amiază să vadă cum se joacă fotbalul în alb și negru. Pe sub frunze, probabil, mai sunt bucăți de beton sau urme de alei. Nimeni nu le caută. Doar vântul pare să știe că aici s-a strigat cândva pentru o echipă.
Bucureștiul interbelic. Tramvaiele electrice traversau Calea Victoriei, cinematografele și teatrele erau pline, iar cafenelele din jurul Universității și al Bulevardului Elisabeta adunau scriitori, ziariști și politicieni. Ziarul „Universul” era la apogeu, iar sportul, în special fotbalul, se bucura de o popularitate din ce în ce mai mare.
Fotbalul, spectacol al noii burghezii
Echipe precum Venus București, Ripensia Timișoara sau Unirea Tricolor deveniseră adevărate branduri ale modernității. Stadionul Venus, construit în 1931, simboliza ambiția orașului: un loc unde fotbalul era mai mult decât un joc - era o afirmare a capitalului și a eleganței.
Publicul de atunci venea la meciuri îmbrăcat sobru, iar tribunele adunau comercianți, funcționari, ofițeri, studenți și doamne cu pălării elegante. Meciurile de duminică deveniseră un eveniment social.
Setea vizavi de modernitate e subliniată și de faptul că pe Venus s-a jucat primul meci oficial în nocturnă (1935): Bucureștiul voia să fie la nivelul marilor orașe europene, precum Parisul sau Budapesta.
În același timp, mai are loc un o premieră, și anume primul cuplaj: pe 22 septembrie 1935, Stadionul Venus a găzduit partidele Unirea Tricolor - AMEFA și CFR București - Crișana.
De altfel, Stadionul Venus este și primul teren gazonat din România: tribune din beton, vestiare moderne, pistă de zgură, arena avea o capacitate de aproximativ 15.000 de locuri, o cifră uriașă pentru perioada interbelică. În complex mai existau terenuri anexe, sală de recuperare și un cabinet medical.
Federația s-a folosit de stadion pentru partide internaționale și finale de Cupă.
5este numărul finalelor de Cupa României jucate pe „Venus"
Potrivit mai multor istorici ai fotbalului (printre care Radu Cosașu și Mircea Tudoran în „100 de ani de fotbal românesc”), primul meci în nocturnă ar fi avut loc în 1929, într-un amical pe terenul Romcomit, sub o instalație importată din Italia și montată experimental, lumina fiind slabă. Evenimentul a fost mai de grabă o inovație tehnică, un test, nu un sistem permanent: „Un lucru să nu uitați: pe Romcomit exista nocturnă! Primitivă, însă exista. Lumina era slabă, becurile agățate pe sârme. Se spărgeau des, mai ales la degajările portarilor. Se înălța o scară de zugrav, becurile ardeau din nou”, povestește și Ioan Chirilă în “Glasul roților de tren”.
Venus, de 8 ori campioană a României
Echipa Venus București, fondată în 1915, era supranumită „aristocrata fotbalului românesc”, o echipă a elitelor. Avea culori negru-alb, jucători în echipamente elegante și conducători care proveneau din mediul burghez și intelectual.
Venus a fost prima echipă care a creat o aură de stil și prestigiu în jurul fotbalului bucureștean.
Rivalele ei erau Unirea Tricolor, Juventus București și, mai târziu, Ripensia Timișoara - singura care i-a disputat supremația reală în campionat.
Venus a câștigat de opt ori campionatul României (în 1920, 1929, 1932, 1934, 1937, 1939, 1940 și 1949) și a fost prima echipă românească participantă într-o competiție europeană, Cupa Europei Centrale, în 1937.
Și Steaua a jucat pe Venus
Steaua (ASA) a fost ultima echipă importantă care a jucat pe Stadionul Venus, înainte ca arena să fie demolată câțiva ani mai târziu, în 1953.
La momentul fondării, 1947, ASA nu avea încă un stadion al ei. Construcția bazei sportive din Ghencea avea să înceapă abia în anii ’60. Prin urmare, în primul său an de existență, echipa a jucat pe terenuri închiriate din Capitală, printre care și Venus.
După război, totul avea să se schimbe. Odată cu instaurarea regimului comunist, cluburile considerate „burgheze” au fost desființate sau date spre colectivizare.
În 1949, Venus București a fost dizolvată, iar în 1953, stadionul a fost demolat pentru a face loc unei noi zone urbane: a fost nivelat și transformat într-un spațiu verde modest, pentru ca în anii 60 să prindă contur (pe vechea fundație a stadionului). Parcul Venus (Parcul Operei), așa cum îl știm noi astăzi. Fundația arenei a rămas vizibilă până în 2011, când lucrările la Parcul Venus au șters ultimele urme.
E greu să-ți imaginezi un stadion aici, între Opera Română și Spitalul Universitar. Și totuși, dacă rămâi puțin, dacă taci, dacă lași orașul să se audă doar în fundal, se simte ceva: o respirație caldă a pământului, un ecou mic, înfundat, ca o minge care mai lovește odată bara.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
