Articol de Justin Gafiuc - Publicat miercuri, 05 februarie 2025 11:32 / Actualizat joi, 06 februarie 2025 20:19
În al doilea episod al interviului pentru GSP, Gheorghe Hagi vorbește despre relația cu Mircea Lucescu, Anghel Iordănescu și Emeric Ienei, explică pasul curios de la Real Madrid la Brescia, scanează situația lui Ianis Hagi la Rangers și repune pe masă o predicție epică: „Generația de acum ne va depăși la Mondialele din 2026”.
Celelalte două părți ale unui interviu unic, acordat în exclusivitate pentru Gazeta Sporturilor:
În muzeul său organizat la complexul sportiv din Ovidiu, Gheorghe Hagi continuă dialogul cu Gazeta despre călătoria sa de 60 de ani prin viață și prin fotbal. E o continuare la fel de fascinantă după începutul interviului, în care a evocat emoțiile unei aniversări speciale, amintiri dulci din primii ani de carieră, povești spectaculoase din Ghencea și momentele care-i puteau schimba destinul.
Gheorghe Hagi: „Generația de acum are tot ce-i trebuie pentru a ne depăși la Mondialele din 2026”
- Domnule Hagi, prin 2010 spuneați că, în maximum zece ani, scheletul naționalei se va construi pe jucătorii Academiei Hagi. A fost optimism sau intuiție?
- Când ai profesorii pe care i-am avut, înseamnă că am putut să învăț de la oameni de valoare. M-au educat, m-au crescut, m-au dezvoltat, m-au făcut să fiu din ce în ce mai bun. Firește însă că, acum, ca antrenor, am propria identitate, am ajuns să gestionez un întreg club, încerc să câștig, să impun aceeași mentalitate de a deveni cel mai bun. Și mă bucur că am reușit să ridic această construcție în timp, cu tineri talentați. Dacă citiți cartea mea, am detaliat acolo viziunea despre fotbal, pe care o urmez în continuare.
- Mi-aduc aminte că, în urmă cu destui ani, mai lansați o provocare: Mondialul din 2026 va fi turneul la care naționala de azi va putea depăși Generația de Aur, ce destin!, tot în SUA. Vă păstrați același crez?
- Sută la sută! Nimic nu vine întâmplător. Iar generația de acum s-a construit temeinic. În spatele ei stau numai calificări. Nu poți să faci minuni peste noapte dacă nu-ți treci pe CV calificare, calificare, calificare. Iar acum au ajuns la maturitate, la vârsta cea mai bună de performanță, în jur de 26 de ani. Joacă în Serie A, în Primera, în Premier League, foarte bine la națională. Au experiență, au crescut. De ce nu ne-ar putea depăși în 2026? Au tot ce le trebuie!
- Vă gândiți la semifinale, finală de Mondiale?! Nu e un gând prea curajos, totuși?
- Au capacitatea să ne depășească. Sigur, sunt la mijloc și elemente de necunoscută, sănătate, formă de moment, cum și cât joacă fiecare, dar nu pot să accept că în România nu avem 20 de copii foarte buni, câte doi pe fiecare post, capabili să se bată cu absolut oricine. Dați-mi voie să rămân cu convingerea asta!
„Grupă ușoară pentru America? E simplu să vorbim pentru noi, ăștia de-afară!”
- Sincer, vă mai așteptați să-l vedeți pe Mircea Lucescu selecționer, la 79 de ani?
- A fost o surpriză. Dar e o revenire extraordinară, echipa a reacționat formidabil. Unii spun că am avut meciuri ușoare. Nu există meciuri ușoare. Ești obligat mereu să câștigi, să arăți fotbal, să acoperi și ofensiv, și defensiv, uneori te forțează adversarul să faci asta, fiindcă e bun. Da, echipa a arătat foarte bine, a marcat, a etalat un joc eficient. Nea Mircea și-a pus repede amprenta. Ne bucurăm, trebuie s-o facă și la Mondiale.
- Sunteți de acord cu abordarea că grupa aceasta pentru Mondiale, cu Austria, Bosnia, Cipru și San Marino, nu arăta atât de bine nici dacă ne-o făceam cu mâna noastră?
- E ușor să vorbim pentru noi, ăștia de-afară. Greu va fi pentru cei din interior. Trebuie să fim conectați la miza campaniei, serioși, să avem pregătite detaliile, cu care poți câștiga un meci. Sper ca toți să fie inspirați și să mergem fericiți în America, noi pe lângă ei. Jucătorii au calitate, e bine că începem să găsim soluții și prin apărare. Lucrurile merg bine, am încredere totală în nea Mircea.
Vor mai apărea și alți jucători în lot, în mod natural. E ca un concurs pentru cei tineri, toți vor să fie acolo. Ăsta e un lucru extraordinar. Trebuie să rămânem însă echilibrați
Gheorghe Hagi, pentru gsp.ro
„Ianis a trecut cu bine peste o situație greu de înțeles la Rangers”
- Pentru că oricum se apropie startul campaniei pentru Mondiale: ce sfaturi i-ați da lui Ianis, ca de la părinte la fiu?
- I-am dat destule până acum. A crescut. Toate la timpul lor. A ascultat, a făcut bine, a ajuns la o vârstă frumoasă, știu ei ce au de făcut în vestiar, unde există un mentor deosebit. E un grup extraordinar și n-au cum scăpa această șansă printre degete. La națională te duci cu inima și sufletul, abia după aceea intervine valoarea. Să joci pentru țara ta e cel mai frumos lucru posibil.
- A trecut printr-o perioadă sensibilă la Rangers, cum ați traversat toată perioada asta incertă în calitate de tată?
- Mă bucur că n-a cedat. A știut ce vrea. Și a găsit multă căldură la națională. Când întâlnești lucruri bune la lot, e clar că te ajută să te întorci mai puternic la Rangers. A trecut peste o situație greu de înțeles, a dovedit că e matur.
„Nea Mircea m-a bătut la cap vreo șase luni să mă ia la Brescia”
- Ne întoarcem la Mircea Lucescu prin prisma experienței pe care ați avut-o împreună la Brescia vreme de doi ani, 1992-1994. A părut o alegere surprinzătoare să lăsați Real Madrid pentru a merge la o echipă fără pretenții din Italia.
- În acel moment, Italia era campionatul cel mai tare din lume. Și mă chema antrenorul care a crezut cel mai mult în mine. A avut curaj să mă ia de la nimic și să mă ducă sus. De la el am învățat ideea de a accelera procesul de formare al unui tânăr. Iar când primești un telefon de la un asemenea om, n-ai cum să închizi convorbirea. M-a bătut la cap vreo șase luni să merg la Brescia, iar pasul ăsta m-a ajutat să ajung într-un campionat în care am învățat ce înseamnă detaliile, tactica. Plus că m-a dus într-o formă extraordinară pentru Mondialele din America!
- E însă la Brescia povestea aceea cu refuzul de a vă da drumul la Napoli, unde puteați deveni succesorul lui Maradona. S-a închis rana?
- N-am fost lăsat, nu știu de ce, n-am avut detalii de culise. A fost însă un moment-cheie al carierei, peste care am trecut cu brio. Am mers la Mondiale, m-a luat Barcelona imediat. E vorba despre oportunități. M-a antrenat apoi omul care a născut Ajaxul și Olanda anilor ‘70, „portocala mecanică”, Cruyff, un zeu. Au fost doi ani extraordinari la catalani, alături de un idol de la care am deprins și ce trebuie să fac în partea cealaltă, când trec la antrenorat.
„Am fost niște norocoși că am ajuns până la momentul Suedia 1994”
- Ați invocat mai devreme rolul lui Lucescu în parcursul de la Mondialele 1994. Ce ne-a lipsit oare, cu adevărat, acolo pentru a face pasul cel mare spre semifinale, finală?
- Unii o numesc șansă, dar eu spun a fost vorba despre detalii. Despre anumite momente în care trebuie să știi cum să reacționezi. Ne-a lipsit experiența de a gestiona niște episoade vitale și sper ca generația de acum să fi tras învățămintele după ce-am pățit în 1994.
- Meciul cu Suedia e cea mai mare dezamăgire a carierei?
- O dezamăgire, da! Dar am fost și niște norocoși, pentru că am ajuns până acolo. Atât! Viața merge însă mai departe. Puterea unui campion stă în abilitatea lui de a se focusa pe ce are de făcut mai departe, a doua – a treia zi, să se antreneze, să demonstreze nivelul. Ăsta e sportivul!
N-am mai stat să revăd fazele din 1994. Mă uit doar înainte, nu vreau să trăiesc din amintiri. Mă interesează doar proiectele în care sunt implicat în prezent
Gheorghe Hagi, pentru gsp.ro
„Supercupa Europei și Cupa UEFA, trofeele-reper! Dar greu de atins din nou pe aici cu diferențele de bugete existente azi”
- Care trofeu vă e cel mai aproape de suflet?
- Toate sunt importante. Dar m-aș raporta la două: Supercupa Europei cu Steaua și Cupa UEFA cu Galatasaray. Am câștigat cu echipe provenite din zone cărora nu prea le era destinat să învingă. Ei bine, uite că se poate! Dar acum e tot mai greu, fiindcă diferențele de bugete față de ceilalți sunt prea mari.
- Cu cine ați rămas în relații mai apropiate dintre foștii colegi de la Real, Barca, Galata?
- Cu toți! De la Madrid – cu Butragueno, de la Barcelona – Pep, Txiki Begiristain, Hristo, Amor. Mă aud din când în când cu băieții de la Galata. Iar când mă uit azi la naționala Ungariei, îl văd pe bancă pe Marco Rossi, fostul meu coleg de la Brescia. Sunt mândru de toți, cred că și ei de mine!
N-o să accept niciodată să fac primul 11 al celor alături de care am evoluat. Nu pot! Sunt atât de mulți și atât de buni! Ar trebui să pun cinci pe post. N-am cum să rămân doar cu unul. Cine sunt eu să spun că ăla e primul sau nu? Important e că, atunci când ne întâlnim, toată lumea mă respectă
Gheorghe Hagi, pentru gsp.ro
„60% din golurile și din pasele de gol ale naționale produse de jucătorii Academiei”
- Am vorbit în prima parte a acestui dialog despre profesorii pe care i-ați avut, în frunte cu Ienei, Lucescu și Iordănescu. Cu ce ați rămas de la fiecare?
- Nea Puiu – disciplina. Nea Imi știa să discute cu jucătorii. Nea Mircea – arta de a construi o echipă mare, flerul de a accelera formarea anumitor fotbaliști. Iar aici secretul stă în selecție. E cel mai greu lucru să găsești, să iei decizii, să zici „băiatul acesta e foarte bun”. Sunt hotărâri grele și complexe. De-aia e dificil să devii manager! E mult mai ușor să joci fotbal. Ai grijă doar de tine și-atât! Amintiți-vă, însă, ce a realizat nea Mircea la Hunedoara, de unde a dus vreo cinci jucători până la lotul național! Și, tot în direcția asta, luați statistica din 2024, cel mai bun an din istoria recentă a naționalei de seniori, și veți vedea că 60 la sută din golurile și pasele de gol au fost realizate de jucători plecați din Academia Hagi. 60%!
- Evocați această disciplină și duritate în dreptul lui Iordănescu. Povestea la un moment dat că vă certa uneori nedrept în vestiar ca să bage la cap toți ceilalți, motiv pentru care își și cerea scuze.
- Nu-mi place să aud asta, că nea Puiu și-a cerut scuze! Noi eram jucători, dânsul – șeful, așa că trebuia să ascultăm de antrenor. Un antrenor e primul lider din echipă și abia apoi vin ceilalți. Iar împreună se formează o familie, când toți fac lucruri și lucrează împreună.
- Pe Gică Hagi o să-l mai vedem antrenând la 79 de ani, precum Lucescu?
- Jos pălăria pentru ce reușește nea Mircea! E admirabil că are încă puterea și ambiția de a fi acolo, sus. Asta înseamnă dedicare și pasiune pentru meserie. E un exemplu pentru mine, iar oameni ca el te împing înainte. Bravo lui și sper să ne califice la Mondiale!
6e numărul turneelor finale la care a jucat Hagi: 3 Mondiale (1990, 1994, 1998) și 3 Europene (1984, 1996, 2000)
35 de goluria marcat Hagi pentru România, fiind golgeterul all-time al reprezentativei, la egalitate cu Mutu
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
