Articol de Octavian Cojocaru - Publicat luni, 20 octombrie 2025 16:03 / Actualizat luni, 20 octombrie 2025 16:10
SUA - Anglia 1-0, din 29 iunie 1950, a fost prima mare surpriză din istoria turneelor finale ale Campionatelor Mondiale de fotbal. Joe Gaetjens, autorul golului acelui rezultat-șoc, a avut un sfârșit tragic: a fost arestat, torturat, ucis și aruncat într-o groapă comună de oamenii dictatorului haitian Francois Duvalier.
În acest episod de „Istorii Neștiute”, vom descoperi în amănunt povestea lui Joe Gaetjens, care a fost un „roller-coaster” cu sfârșit tragic, de la momentul în care a atins „Everestul” fotbalului, asigurându-și nemurirea, până la finalul crud în care l-a aruncat ura unui dictator.
„Meciul să înceapă cu un avantaj de trei goluri pentru SUA”
La acea dată, 29 iunie 1950, Campionate Mondiale existau din 1930 (se desfășuraseră primele trei ediții, iar următoarele două, din 1942 și 1946 au fost anulate din pricina celui de-Al Doilea Război Mondial), iar competiții fotbalistice oficiale existau din 1871, de 79 de ani!
Dar niciun „cutremur” anterior acestei date n-a avut magnitudinea celui de la Belo Horizonte. Surprize mai fuseseră, dar niciuna de o asemenea intensitate.
Anglia nu participase la primele trei ediții ale turneelor finale de Mondiale. Orgolioșii britanici nu se „încurcau” cu cei care le „furaseră” invenția.
În 1950, englezii au lăsat orgoliul deoparte și au venit la ediția găzduită de Brazilia „ca să-i învețe minte” pe cei care îndrăzniseră să ia startul fără ei și care transformaseră deja Mondialul de fotbal într-o competiție care nu numai că rivaliza cu Jocurile Olimpice, ci le depășise deja în popularitate.
Anglia era văzută printre marile favorite ale turneului final din 1950. SUA nu avea nicio șansă. Meciurile din prima etapă a grupei B confirmau calculele făcute anterior: Anglia – Chile 2-0, Spania – SUA 3-1.
Urma partida, Anglia – SUA. „Meciul ar fi corect să înceapă cu un avantaj de trei goluri pentru SUA”, scriau, superiori, cei de la „Daily Express”, înaintea jocului. Alții au numit echipa Statelor Unite „o bandă de ratați”.
Clipa astrală a lui Joe Gaetjens
Meciul a început. „Ratații” din naționala SUA au reușit cum-necum să țină scorul „alb”. Până în minutul 38, când, la o primă acțiune ofensivă a lor, Walter Bahr a șutat de la circa 20 de metri, portarul englez Bert Williams s-a aruncat pe direcția balonului, dar Joe Gaetjens, aflat în zona punctului de la 11 metri, a deviat mingea cu capul.
Aceea a fost clipa lui astrală, acela a fost momentul care i-a asigurat nemurirea. Mai ales că echipa SUA a reușit să apere acel rezultat-bombă.
Ultima etapă a confirmat că englezii au fost șocați de acel eșec, pierzând și cu Spania (0-1) și că SUA nu era departe totuși de eticheta de „bandă de ratați”, nord-americanii fiind nimiciți de Chile, scor 2-5. SUA și Anglia au plecat împreună acasă încă din faza grupelor.
Ce căuta un haitian în naționala SUA?
Dăm timpul înapoi mult înainte de 1950 ca să aflăm povestea completă a eroului „Miracolului de la Belo Horizonte”. Ne întoarcem până pe data de 19 martie 1924, când în „Bois Verna”, un cartier select al orașului Port-au-Prince, capitala statului Haiti, se năștea Joseph Edouard Gaetjens. Pe scurt, „Joe”.
Acesta provenea dintr-o familie înstărită cândva. Bunicul lui, Thomas Gaetjens, originar din Bremen, plecase în 1825 în Haiti, unde s-a însurat cu o anume Leonie Dejoie, fata unui general haitian. Rețineți acest nume – Dejoie –, îl vom reîntâlni în cursul poveștii tragice a lui Joe Gaetjens!
Familia a dezvoltat numeroase afaceri, s-a îmbogățit, dar în perioada 28 iulie 1915 - 15 august 1934, SUA au ocupat Haiti, iar marii afaceriști ai țării și-au văzut afacerile falimentând una după alta.
Joe Gaetjens s-a născut și a crescut într-o familie care avusese „cheag”, dar care acum se chinuia, chiar dacă rămăsese bine plasată în societatea haitiană.
Joe Gaetjens a început fotbalul la 14 ani, în 1938, când a fost legitimat la Etoile Haïtienne.
De ce rivalii nu mai joacă niciun meci joia
Poreclit „Ti-Joe”, Gaetjens a debutat la seniorii lui Etoile la 18 ani, în 1942, într-un derby local cu Racing Club Haitien, tot din Port-au-Prince, campioana en-titre a țării la acel moment. Meciul era programat într-o joi.
Racing conducea cu 3-0 la pauză, iar portarul îl tot tachina pe Joe Gaetjens, atacantul „amărâților” de la Etoile.
Acesta le-a cerut colegilor să facă orice ca echipa să nu mai încaseze goluri. Iar Etoile a reușit ceea ce azi numim o „remontada” de senzație, câștigând cu 4-3, cu primul și ultimul gol marcate chiar de eroul Joe Gaetjens! Se spune că, de atunci, cei de la Racing refuză să mai joace meciuri în zilele de joi.
„Ti-Joe” a câștigat două titluri cu Etoile – „Steaua” lor –, apoi a plecat în SUA. Chiar dacă familia își pierduse mare parte din avere după ocupația americanilor, el a văzut în SUA șansa de a-și schimba viața.
A studiat la celebra „Columbia University”
Gaetjens a știut că nu poate trăi din fotbal, mai ales într-o țară ca Haiti. Provenea dintr-o familie care fusese în elita țării și, drept urmare, s-a înscris la celebra Columbia University pentru a studia contabilitatea.
N-a putut sta departe de fotbal și s-a legitimat la Brookhattan (ați dedus, probabil, combinația din numele cartierelor Brooklyn și Manhattan), unde s-a impus rapid drept cel mai incisiv atacant.
El primea câte 25 de dolari pe meci, dar mai lucra și în restaurantul patronului clubului, unde spăla vasele, pentru a-și rotunji veniturile.
În primul sezon, 1947-1948, a marcat 14 goluri. În al doilea, 1948-1949, a fost golgheterul campionatului, cu 18 goluri. Cu aceste cifre impresionante a intrat în vizorul naționalei SUA și atunci era suficient să declari că ai întenția de a obține cetățenia pentru a primi dreptul de a juca în naționala Statelor Unite. Iar FIFA n-avea o problemă cu asta.
Așa a ajuns haitianul Joe Gaetjens să reprezinte SUA la Campionatul Mondial din 1950. Deși n-a avut niciodată în viața lui cetățenia Statelor Unite!
3meciuri a jucat Joe Gaetjens pentru naționala SUA, cele de la Mondialul din 1950, iar singurul lui gol a fost cel cu Anglia! Pentru Haiti a strâns tot 3 selecții, prima în 1944, ultima în 1953!
42de goluri în 64 de partide a strâns Joe Gaetjens la Brookhattan, în perioada 1947 – 1950
Visul european frânt de accidentări repetate
După „miracolul de la Belo Horizonte” și după ce și-a terminat și studiile la Columbia University, Joe Gaetjens și-a încercat norocul și în Europa, mai precis în Franța. În sezonul 1951 – 1952, a fost legitimat de Racing Club Paris, dar a prins doar 4 meciuri și a marcat 2 goluri în Ligue 1.
Accidentările repatate l-au împiedicat să evolueze mai mult. În 1952 – 1953, a mai coborât o treaptă, în Ligue 2, la Olympique Alès, care a terminat pe ultimul loc. Acolo a reușit tot 2 goluri, dar în 15 partide.
După doi ani în Franța, s-a întors acasă, la Etoile Haïtienne, unde a mai evoluat până în 1957, când i s-a născut primul fiu.
4goluri a marcat Joe Gaetjens în cele două sezoane petrecute în Franța
Povestea tragică începe tot în 1957. Și începe de la numele Dejoie
În anul în care „Ti-Joe” a decis să pună stop carierei de fotbalist și s-a lansat în afaceri, deschizându-și o curățătorie de haine, în Haiti au avut loc alegeri.
Și ne întoarcem la numele menționat anterior. Louis Dejoie, rudă îndepărtată cu Joe Gaetjens, a candidat la alegeri împotriva lui Francois Duvalier, poreclit „Papa Doc”.
A câștigat ultimul, dar o elită haitiană autoexilată în Republica Dominicană, partea bogată a insulei împărțite de cele două state, a pus la cale o lovitură de stat în 1958. Printre complotiști au fost și Jean Pierre și Fred, frații mai mici ai lui Joe Gaetjens.
Duvalier a rezistat la putere, a mai câștigat niște așa-zise alegeri în 1961. Regimul lui s-a dovedit din start unul dictatorial. Iar din 1964, când s-a autoproclamat prin decret „președinte până la moarte”, toată lumea a înțeles că urmau anii de teroare a regimului lui „Papa Doc”.
Frații l-au sfătuit să plece în exil, Joe nici n-a vrut să audă
Frații și restul familiei au plecat în exil, conștienți de faptul că urmau represaliile ordonate de Duvalier.
„Eu sunt Joe Gaetjens, mă cunoaște toată lumea, nu plec nicăieri, nimeni nu-mi va face vreun rău”, le-a spus fostul fotbalist fraților lui când s-au despărțit.
Joe, care nu fusese niciodată angajat politic în vreo tabără, a crezut că statutul câștigat pe terenul de fotbal îi va fi un scut. S-a înșelat.
L-au ridicat din fața soției, l-au torturat și l-au ucis
Pe 14 iunie 1964, „Papa Doc” a fost declarat „președinte pe viață”. La nici o lună distanță, pe 8 iulie 1964, Joe Gaetjens s-a trezit la ușă cu cinci soldați din „Tonton Macoutes”, aparatul represiv al dictatorului Duvalier. Aceștia l-au ridicat pe Joe din fața soției, l-au dus la „Fort Dimanche”, închisoarea unde au fost uciși direct sau prin tratamente inumane cei mai mulți opozanți ai regimului Duvalier.
Nu s-a mai știut nimic de el. Duvalier a lăsat puterea pe 21 aprilie 1971, în ziua când a murit. Mult mai târziu, un coleg de celulă cu Joe Gaetjens a dezvăluit că acesta a fost torturat și ucis în închisoare. Nu se știe exact, dar dacă acea mărturie e reală, a murit pe 10 iulie 1964, la doar 40 de ani. Trupul i-a fost aruncat într-o groapă comună și n-a mai fost găsit niciodată.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
