GSP SPECIAL  »  SUPERREPORTAJE  »  SPECIAL GSP \ CICLISM

Citeşte aici povestea lui Eduard Novak, campionul fără picior: «Erou în şa»

Articol de - Publicat joi, 20 noiembrie 2008 00:00

Medaliat cu argint la Jocurile Paralimpice de la Beijing, Eduard Novak compară România cu Sparta antică, în care cei cu defecte erau sacrificaţi


Eduard Carol Novak şi-a dorit o medalie olimpică la patinaj viteză, dar a cucerit-o la ciclism. A visat-o în două picioare, dar a cucerit-o într-unul. Aceasta este povestea lui.

Beijing 2008. 12 septembrie. 14:18.
Dezamăgirea locului patru e în aerul poluat al Beijingului. Concurase în trei probe diferite, toate încheiate la un pas de podium. "În 2004, la Atena, terminasem tot pe patru", spune Eduard. Ultima cursă, ultima şansă la medalie. Contratimpul.

Şaua bicicletei e cu 5,3 centimetri mai jos decît ar fi trebuit pentru a eficientiza efortul. Lucru pe care ciclistul l-a descoperit cu două luni înainte de Jocurile Paralimpice. "Mă antrenasem cu bicicleta asta de ceva vreme. Nu mai era timp de schimbări", adaugă Eduard. 24,8 kilometri pe care i-ar fi putut parcurge şi cu ochii închişi.

Timpul. Singur împotriva secundelor. Ierarhiile se stabilesc abia la final. 34:04,60. Traseu vălurit, curbe croite în formă de argint.

Miercurea Ciuc 2008. noiembrie. 14:18 Dar ce căuta Eduard Novak pe 12 septembrie la Beijing?

În urmă cu 12 ani şi-a pierdut laba piciorului într-un accident de maşină. Avea douăzeci de ani, din care cincisprezece petrecuţi cu patinele în picioare. Patinaj viteză, alternativa pentru orice locuitor al Miercurii Ciuc care nu se apucă de hochei.

"Acel accident"

Eduard vorbeşte despre accidentul care i-a întrerupt bătăia cu secundele numindu-l "acel accident". De atunci a mai avut cîteva, dar sînt trecute la fapt divers în povestea lui pe care o spune în mansarda unei clădiri albe în care miroase a spital. Totul e alb, la fel ca ipsosul din care se plămădesc modele de proteze. Doar zîmbetul lui Eduard nu e alb, e plin de culori. Şi zîmbeşte mult. :) Mai ales cînd îşi aduce aminte de argintul de la Beijing, cînd vorbeşte despre cei trei copii de acasă, despre ciclism.

România-Sparta
"În România e ca în Sparta, dacă nu eşti întreg ar trebui să fii aruncat de pe o stîncă", spune singurul medaliat al României la Jocurile Paralimpice de la Beijing. Cinci reprezentanţi a avut România la Beijing. "E o ruşine ca o ţară atît de mare să aibă atît de puţini sportivi la Jocurile Paralimpice", adaugă Eduard.

- Ai primit bani de la stat pentru medalie?
- Da. 60.000 de lei noi.

- De ce diferenţa asta?
- Nu ştiu. În Ungaria premiile sînt egale cu cele ale persoanelor valide.

Miercurea Ciuc 2008. noiembrie. 16:18 Cînd schimbă scaunul de la birou cu bicicleta şi pantoful cu cizma cauciucată care-i ţine proteza, Eduard se transformă. E serios, concentrat. Roţile se învîrt. "E periculos să faci ciclism în România. Unul dintre colegi mei de la echipă s-a trezit direct la spital după ce a fost lovit în plin de un şofer iresponsabil. De aceea de la anul vrem să ieşim mai mulţi la antrenament şi să avem o maşină în spate, care să ne protejeze", spune ciclistul care a participat de nenumărate ori în Turul României şi care organizează Turul Ţinutului Secuiesc, inclus în calendarul UCI.

Spre Londra
Dincolo de şosele înguste şi pline de gropi din jurul oraşului Miercurea Ciuc se găseşte casa lui Eduard, unde cei trei copii şi soţia Laura îl aşteaptă după orele istovitoare de antrenamente. E foarte cald. "Trebuie să ştiu că acasă totul e perfect ca să mă pot concentra în cursă", spune Eduard. Cel mai mare dintre copii s-a întors de la grădiniţă. O îmbrăţişare fugară pentru tata, care este lăsat în favoarea desenelor de la televizor. Ingrid, mezina familiei Novak, zăboveşte mai mult pe piciorul tatălui. O după-amiază caldă în oraşul cel mai îngheţat din România

Londra 2012. septembrie. 14:18 Rîndurile următoare vrea Eduard Novak să le completeze cu povestea medaliei de AUR.


Ar vrea în Turul Franţei
Carol Novak spune că şi-ar dori să participe în Turul Franţei, dar că este foarte greu. "Ai nevoie de o echipă puternică. Mulţi bani şi trebuie să mai fii şi invitat", spune Eduard. În timpul Le Tour, Eduard şi echipa sa nu prea au timp să stea în faţa televizorului să urmărească etapele. "De obicei, sîntem la antrenament după-amiază, dar mai avem şi zile în care facem forţă şi ne putem uita", a adăugat ciclistul. Cît despre Lance Armstrong, cel de al cărui nume se leagă în ultimii ani Turul Franţei, Eduard spune; "L-am admirat o singură dată, atunci cînd a cîştigat o etapă pentru colegul său care a murit în cursă".

A făcut şi mountain-bike
Medaliatul cu argint de la Jocurile Paralimpice de la Beijing a trecut şi prin perioada în care se apucase de escaladatul munţilor cu bicicleta. Înainte de a lua în serios ciclismul pe şosea, Eduard participa la cursele de mountain-bike. "M-am enervat mult în aceea perioadă. Din cauza protezei nu aveam echilibru şi picam foarte des", a mai spus Eduard Novak. Acum mai organizează diverse concursuri prin munţi şi se dedică şoselei.


"Am trecut de mult de perioada . Eu vreau de fiecare dată să cîştig"
Eduard Novak

"Fericit am fost în primii ani de ciclism. Acum doar o cursă din zece e plăcere"
Eduard Novak

16.000 de euro a primit Eduard Novak din partea statului român, în timp ce Ana Maria Brînză, vicecampioană olimpică, a primit 56.000 de euro

Medaliat cu argint la Jocurile Paralimpice de la Beijing, Eduard Novak compară România cu Sparta antică, în care cei cu defecte erau sacrificaţi

Eduard Carol Novak şi-a dorit o medalie olimpică la patinaj viteză, dar a cucerit-o la ciclism. A visat-o în două picioare, dar a cucerit-o într-unul. Aceasta este povestea lui.

Beijing 2008. 12 septembrie. 14:18.
Dezamăgirea locului patru e în aerul poluat al Beijingului. Concurase în trei probe diferite, toate încheiate la un pas de podium. "În 2004, la Atena, terminasem tot pe patru", spune Eduard. Ultima cursă, ultima şansă la medalie. Contratimpul.

Şaua bicicletei e cu 5,3 centimetri mai jos decît ar fi trebuit pentru a eficientiza efortul. Lucru pe care ciclistul l-a descoperit cu două luni înainte de Jocurile Paralimpice. "Mă antrenasem cu bicicleta asta de ceva vreme. Nu mai era timp de schimbări", adaugă Eduard. 24,8 kilometri pe care i-ar fi putut parcurge şi cu ochii închişi.

Timpul. Singur împotriva secundelor. Ierarhiile se stabilesc abia la final. 34:04,60. Traseu vălurit, curbe croite în formă de argint.

Miercurea Ciuc 2008. noiembrie. 14:18 Dar ce căuta Eduard Novak pe 12 septembrie la Beijing?

În urmă cu 12 ani şi-a pierdut laba piciorului într-un accident de maşină. Avea douăzeci de ani, din care cincisprezece petrecuţi cu patinele în picioare. Patinaj viteză, alternativa pentru orice locuitor al Miercurii Ciuc care nu se apucă de hochei.

"Acel accident"

Eduard vorbeşte despre accidentul care i-a întrerupt bătăia cu secundele numindu-l "acel accident". De atunci a mai avut cîteva, dar sînt trecute la fapt divers în povestea lui pe care o spune în mansarda unei clădiri albe în care miroase a spital. Totul e alb, la fel ca ipsosul din care se plămădesc modele de proteze. Doar zîmbetul lui Eduard nu e alb, e plin de culori. Şi zîmbeşte mult. :) Mai ales cînd îşi aduce aminte de argintul de la Beijing, cînd vorbeşte despre cei trei copii de acasă, despre ciclism.

România-Sparta
"În România e ca în Sparta, dacă nu eşti întreg ar trebui să fii aruncat de pe o stîncă", spune singurul medaliat al României la Jocurile Paralimpice de la Beijing. Cinci reprezentanţi a avut România la Beijing. "E o ruşine ca o ţară atît de mare să aibă atît de puţini sportivi la Jocurile Paralimpice", adaugă Eduard.

- Ai primit bani de la stat pentru medalie?
- Da. 60.000 de lei noi.

- De ce diferenţa asta?
- Nu ştiu. În Ungaria premiile sînt egale cu cele ale persoanelor valide.

Miercurea Ciuc 2008. noiembrie. 16:18 Cînd schimbă scaunul de la birou cu bicicleta şi pantoful cu cizma cauciucată care-i ţine proteza, Eduard se transformă. E serios, concentrat. Roţile se învîrt. "E periculos să faci ciclism în România. Unul dintre colegi mei de la echipă s-a trezit direct la spital după ce a fost lovit în plin de un şofer iresponsabil. De aceea de la anul vrem să ieşim mai mulţi la antrenament şi să avem o maşină în spate, care să ne protejeze", spune ciclistul care a participat de nenumărate ori în Turul României şi care organizează Turul Ţinutului Secuiesc, inclus în calendarul UCI.

Spre Londra
Dincolo de şosele înguste şi pline de gropi din jurul oraşului Miercurea Ciuc se găseşte casa lui Eduard, unde cei trei copii şi soţia Laura îl aşteaptă după orele istovitoare de antrenamente. E foarte cald. "Trebuie să ştiu că acasă totul e perfect ca să mă pot concentra în cursă", spune Eduard. Cel mai mare dintre copii s-a întors de la grădiniţă. O îmbrăţişare fugară pentru tata, care este lăsat în favoarea desenelor de la televizor. Ingrid, mezina familiei Novak, zăboveşte mai mult pe piciorul tatălui. O după-amiază caldă în oraşul cel mai îngheţat din România

Londra 2012. septembrie. 14:18 Rîndurile următoare vrea Eduard Novak să le completeze cu povestea medaliei de AUR.

Ar vrea în Turul Franţei
Carol Novak spune că şi-ar dori să participe în Turul Franţei, dar că este foarte greu. "Ai nevoie de o echipă puternică. Mulţi bani şi trebuie să mai fii şi invitat", spune Eduard. În timpul Le Tour, Eduard şi echipa sa nu prea au timp să stea în faţa televizorului să urmărească etapele. "De obicei, sîntem la antrenament după-amiază, dar mai avem şi zile în care facem forţă şi ne putem uita", a adăugat ciclistul. Cît despre Lance Armstrong, cel de al cărui nume se leagă în ultimii ani Turul Franţei, Eduard spune; "L-am admirat o singură dată, atunci cînd a cîştigat o etapă pentru colegul său care a murit în cursă".

A făcut şi mountain-bike
Medaliatul cu argint de la Jocurile Paralimpice de la Beijing a trecut şi prin perioada în care se apucase de escaladatul munţilor cu bicicleta. Înainte de a lua în serios ciclismul pe şosea, Eduard participa la cursele de mountain-bike. "M-am enervat mult în aceea perioadă. Din cauza protezei nu aveam echilibru şi picam foarte des", a mai spus Eduard Novak. Acum mai organizează diverse concursuri prin munţi şi se dedică şoselei.

"Am trecut de mult de perioada . Eu vreau de fiecare dată să cîştig"
Eduard Novak

"Fericit am fost în primii ani de ciclism. Acum doar o cursă din zece e plăcere"
Eduard Novak

16.000 de euro a primit Eduard Novak din partea statului român, în timp ce Ana Maria Brînză, vicecampioană olimpică, a primit 56.000 de euro

Playtech: BOMBĂ! Anamaria Prodan, de urgență la spital. Ce se întâmplă cu vedeta, reacția de la Floreasca (exclusiv)


Comentarii (12)
delouene
delouene  •  01 Septembrie 2012, 18:23

Da, dezamagitor modul in care este scris articolul. Cat despre acest adevarat sportiv si om, numai cuvinte de lauda. Si nu uitati, este roman de nationalitate maghiara, nu va afirma niciodata ca este ungur! Chestiune de educatie. Bravo Eduard Novak, mult succes in tot ceea ce intreprinzi. Apoi, daca citesti aceasta postare domnule Novak, te rog sa-mi trimiti un semn de viata la adresa [email protected] , pentru a-ti sugera o oportunitate de a dezvolta structura echipei si a contribui si eu cu ceva la aceasta. Cu bine.

 •  21 Noiembrie 2008, 14:37

incredibil de prost scris! duduita n-are nici o treaba cu jurnalismul

 •  20 Noiembrie 2008, 18:45

doamna fleseru, f slab reportajul dumneavoastra. acest erou merita sa scrieti altfel despre el. daca nu i-as fi stiut povestea, n-as fi inteles nimic despre ce fel de om este.

Vezi toate comentariile (12)
Comentează