„Într-o dimineață, s-a trezit și nu mai putea merge” » Fratele lui Sinisa Mihajlovic, interviu eveniment în Gazzetta dello Sport: „Vărul meu a vrut să ne arunce în aer casa, în timp ce părinții mei erau înăuntru”

„Prima amintire despre noi doi nu e a mea, ci a lui. Mi-a povestit-o de nenumărate ori și arată exact cine era fratele meu”, a spus Drazen.

„Sinisa avea poate șase ani, iar eu doar doi. Părinții noștri plecau devreme la serviciu și nu aveau bani de bonă sau de grădiniță, așa că dimineața, după ora 6, el trebuia să aibă grijă de mine. Ieșea din casă în timp ce eu încă dormeam și se ducea să cumpere lapte și pâine pentru micul dejun”, a adăugat fratele mai mic al fostului jucător de la Steaua Roșie Belgrad, Sampdoria, Lazio, Roma și Inter.

Drazen Mihajlovic: „Fratele meu era un copil care se comporta ca un om mare”

Fratele său mai mic și-a continuat confesiunile: „Deși făcea lucruri de om mare, era doar un copil, cu toate fricile vârstei sale. Când se întorcea acasă, stătea cu spatele lipit de sobă, nemișcat, cu ochii mari deschiși, uitându-se fix la ușă de frică să nu intre cineva. Cred că atunci a învățat să-și învingă orice teamă”.

Drazen Mihajlovic a adăugat că amintirea lui preferată despre celebrul său frate nu este legată de o întâmplare anume, ci de un sunet.

„Este vorba despre sunetul mingilor pe care Sinisa le șuta toată ziua în ușa garajului din fața casei noastre. Țintea colțurile. Acolo s-au născut faimoasele sale lovituri libere. Trăgea de zeci de mii de ori și-l scotea din minți pe vecinul nostru, domnul Dragan”, și-a reamintit fratele mai mic al fostului manager de la Bologna.

Întrebat dacă împărțeau jucăriile, Drazen Mihajlovic a răspuns: „Sinisa nu era deloc gelos, dar era mereu ordonat. Eu, când păream, deranjam și spărgeam totul. Poate mă jucam cu mașinuțele lui, dar nu-mi dădea niciodată să-i ating mingile.

Avea grijă de ele ca de copiii lui, le dădea cu vaselină seara ca să nu se strice, iar pe unele le folosea doar pe iarbă, ca să nu se uzeze. Însă mereu făceam schimb de încălțări”.

Drazen Mihajlovic: „Acum, beau trei pahare de rachiu”

Despre relația cu părinții (mama lor era croată, tatăl lor era sârb), Drazen Mihajlovic a povestit cu nostalgie: „Mama a fost adevăratul general al casei, ea ne-a crescut, deși muncea. Tata a avut o viață grea, istovitoare, fără prea multă distracție, ca majoritatea oamenilor din generația lui, prinși între război și regimul lui Tito.

Asta îl trăgea adesea spre cârciumă, iar când se întorcea, era greu... A murit acum mulți ani, din cauza unei tumori. Siniša spunea că, pentru a-și aminti de el, comanda mereu două pahare de rachiu, unul pentru el și unul pentru tata. Acum, eu comand trei”.

Am intrat în poliție, nu aveam talentul lui Sinisa, fotbalul nu era pentru mine. Cred că în Italia nu au înțeles niciodată ce a însemnat Sinisa pentru țara noastră, deși a jucat puțin aici. El este un mit absolut, nu doar în ochii suporterilor echipei Steaua Roșie Belgrad și pentru victoria în legendara Ligă a Campionilor din 1991.
- Drazen Mihajlovic

„Eram în Sardinia, când într-o dimineață, după ce s-a trezit, Sinisa nu a mai putut merge”

Fratele lui Sinisa Mihajlovic a vorbit și despre ororile războiului dintre sârbi și croați. „Vărul meu croat, fiul surorii mamei mele, a vrut să ne arunce în aer casa din Borovo în timp ce părinții mei erau înăuntru, în timpul finalei cu Olympiakos.

Nu a făcut asta doar pentru că în casă, alături de părinții mei, se afla și fratele său. Pipe, fratele de cruce al lui Sinisa, tot croat, a dărâmat-o parțial, dar doar pentru a-i speria pe părinții mei și a-i pune pe fugă. Cine a văzut acele grozăvii, nu le poate uita vreodată”.

Cum a aflat despre boala lui Sinisa? „Eram în Sardinia, când într-o dimineață, după ce s-a trezit, Sinisa nu a mai putut merge. L-am tachinat: «Pari un moșneag de 90 de ani...». Credeam că e o entorsă sau o inflamație, pentru că jucase padel. În schimb...”

Drazen Mihajlovic a vorbit și despre cum vestea a distrus-o pe mama lor. „A fost unul dintre cele mai grele momente din viața mea. Mama a fost mereu tare ca stânca, dar nici cea mai puternică femeie din lume nu poate suporta durerea bolii și a pierderii unui copil”, a spus fratele lui Sinisa Mihajlovic.

Drazen a rememorat și clipele îngrozitoare ale recidivei: „Curajul, forța fizică și voința fratelui meu au fost incredibile. A rămas mereu optimist, gata să lupte, convins că va reuși să scape de leucemie”.

Drazen Mihajlovic: „Nu e vina mea că nu l-am putut salva, dar tot mă doare”

De altfel, Drazen a fost unul dintre donatorii de măduvă osoasă pentru fratele său. „Părea că asta i-ar crește șansele de vindecare. Știu că nu e vina mea, dar faptul că nu am reușit să-l salvez e o rană care nu se va închide niciodată”, a mărturisit acesta. „Nu există consolare, dar poate ușura puțin durerea imensă știind cât de iubit a fost”.

În prezent, Drazen Mihajlovic își continuă viața alături de soția sa și de cei doi copii în orașul sârb Novi Sad.

„Am grijă de mama mea, merg des la Roma s-o vizitez pe Arianna, fosta soție a lui Siniša și pe nepoți, și mă implic în toate inițiativele posibile pentru a-i păstra vie memoria. Înainte să moară, am rămas o noapte întreagă lângă el. Am vorbit lucruri pe care bărbații nu și le spun niciodată”, a spus Drazen Mihajlovic, care a adăugat că și-ar dori să publice în Serbia biografia lui Sinisa.

Cine a fost Sinisa Mihajlovic (1969-2022)

• Sinisa Mihajlovic și-a început cariera în țara natală, în 1986. A câștigat Cupa Campionilor Europeni cu Steaua Roșie 5-3 după loviturile de departajare. Belgrad în 1991, alături de Savicevic și Prosinecki, după finala cu Olympique Marseille;
• În 1992 a semnat cu AS Roma, iar de-a lungul timpului a mai jucat la Sampdoria, Lazio și Inter. S-a retras în 2006 și și-a început ucenicia ca antrenor la Inter, unde i-a fost secund lui Mancini. A antrenat, ca principal, Bologna, Catania, Fiorentina, Serbia, AC Milan, Torino, Sporting. Ultima echipă pe care a antrenat-o a fost Bologna;
• A câștigat 3 titluri naționale cu Vojvodina (1989) și Steaua Roșie (91 și 92), două titluri de campion cu Lazio (2000) și Inter (2006), 4 Cupe ale Italiei cu Lazio (2000 și 2004) și Inter (2005 și 2006), 3 Supercupe ale Italiei cu biancocelesti 98 și 2000) și nerazzurri (2005). Cu Steaua Roșie, pe lângă Cupa Europei, a câștigat și Cupa Intercontinentală în 1990. O Cupă a Cupelor cu Lazio în 1999, o Supercupă Europeană în același an, tot cu biancocelesti.