Articol de Cezar Titor - Publicat luni, 26 ianuarie 2026 19:21 / Actualizat luni, 26 ianuarie 2026 19:23
Sub comanda lui Michael Carrick, Manchester United a renăscut din propria cenușă în acest sezon, dovadă stând cele două succese cu primele clasate din Premier League: Manchester City (2-0) și Arsenal (3-2). După ce au câștigat derby-ul local pe „Teatrul Viselor”, „diavolii” au recidivat ieri, aplicându-le „tunarilor” primul eșec pe „Emirates” în acest sezon de Premier League, primul din luna mai încoace, de altfel.
Trupa lui Mikel Arteta a deschis scorul după o deviere nefericită a lui Lisandro Martínez, însă Mbeumo a restabilit rapid egalitatea, profitând de o eroare a lui Zubimendi. Patrick Dorgu, eroul improbabil din ultimele săptămâni, i-a adus pe cei de la United în avantaj cu o execuție de autor.
În stil caracteristic, Arsenal a egalat după o lovitură de colț, prin Mikel Merino, iar duelul ce ridicase tensiuni în lupta pentru titlu la începutul anilor 2000 părea să se îndrepte spre o remiză.
Aproape de „Fergie Time”, Cunha a consfințit victoria „diavolilor”, cu un șut perfect plasat din afara careului.
Ce s-a schimbat însă față de restul sezonului, când lusitanul Ruben Amorim se afla la manșă? GSP a consultat raportul Wyscout, iar concluziile sunt următoarele:
„Tunarii” au dominat doar în teorie. United a „mușcat” de fiecare dată când a avut oportunitatea
Odată cu trecerea de la Amorim la Carrick, United a schimbat filosofia de joc. Dacă sub Amorim echipa încerca să domine prin posesie (medie de aproximativ 55-60% în meciurile tari) și pressing avansat (PPDA 9-11), sub Carrick controlul se obține fără minge și prin tranziții.
Contra celor de la Arsenal, United a cedat posesia (41%), a tolerat un PPDA mai mare (14,1) și a redus durata posesiei la 00:13, dar valoarea fiecărei acțiuni ofensive a crescut: 3 goluri din 0,87 xG. O United mai puțin „dominantă”, dar mai oportunistă. Practic, în loc să se adune numărul paselor inutile pe acțiuni de atac, United finalizează hotărât în puținele șanse pe care le are, deși defensiv încă nu este pusă la punct.
0,18 secundea avut, în medie, Arsenal posesia cu „diavolii”.
PPDA-ul este un metric care măsoară intensitatea presingului. Mai simplu spus, câte pase permite o echipă adversarului înainte să încerce recuperarea mingii.
Un PPDA mic indică un presing agresiv și eficient, în timp ce un PPDA mare reflectă un presing slab, retras. Acronimul PPDA provine de la „Passes Allowed Per Defensive Action”.
Bruno Fernandes, din nou „decar”
Una dintre mișcările importante ale lui Carrick a fost readucerea lui Bruno Fernandes în rol de coordonator, de „număr 10”. United a început meciul în 4-4-1-1, cu lusitanul în rol liber între linii și Mbeumo punct fix de plecare pentru tranziții. După introducerea lui Mazraoui din partea a doua și reorganizarea liniei defensive, „diavolii” au terminat partida în 5-4-1. Arsenal a jucat în 4-3-3, care se transforma într-un 2-3-5 pe fază ofensivă!
Căpitanul „diavolilor” a avut 41 de pase precise dintr-un total de 51, a creat două șanse, a șutat de trei ori, de fiecare dată pe lângă poartă și a „orchestrat” faza golului lui Dorgu, contabilizând un assist.
Meciul ilustrează contrastul dintre volum și eficiență. Arsenal a finalizat 14 șuturi pentru 1,25 xG, dar doar 4 pe poartă, în timp ce United a avut 10 șuturi pentru 0,87 xG, dar 3 goluri.
Execuțiile decisive au avut însă valori PSxG ridicate: Mbeumo (0,47), Dorgu (0,64) și Cunha (0,13). Asta se traduce prin faptul că reala calitate a acestora a fost peste modelul xG de bază.
xG măsoară dificultatea șansei înainte de șut, raportându-se la poziție, unghi și presiune, în timp ce PsxG cuantifică execuția, ținând cont de traiectorie, plasament și probabilitatea intervenției portarului.
AI UN PONT? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
