Spaniolii sunt bântuiți și acum de Steaua și de Duckadam! » „Sunt nume care ți se lipesc de haine ca velcro-ul”

Barcelona vizează toate punctele rămase în joc în ultimele două etape din grupa unică la Ligii. Diseară, la Lisabona, contra Benficăi, și în ultima rundă, cu Atalanta. Vrea nu doar să fie între primele opt, pentru a se vedea direct în „optimi”, ci s-o facă de pe primul loc, pentru a încasa mai mulți bani de la UEFA. În total, potrivit cotidianului AS, ar aduna 56 de milioane de euro!

FCSB

Au anunțat șansele FCSB-ului la top 8 în Europa League! Noile calcule înainte de Qarabag

Steaua și Benfica au învins-o pe Barcelona în finale de Cupa Campionilor

Însă Benfica este, ca și Steaua, un adversar care le trezește amintiri neplăcute catalanilor. Suporteri și jurnaliști, deopotrivă. Mai ales celor trecuți de o anume vârstă. În fața portughezilor, Barca a pierdut o finală de Cupa Campionilor (actuala Champions League) în 1961: 2-3 la Berna, în Elveția.

Iar Steaua a învins-o în finala aceleiași competiții, în 1986, la Sevilla. Atunci când legendarul Helmut Duckadam a parat patru penalty-uri la loviturile de departajare și roș-albaștrii au câștigat cu 2-0. Astăzi, în ziua meciului de la Lisabona, un jurnalist de la AS le-a amintit cititorilor de cele două coșmaruri ale Barcelonei, mărturisind că Benfica și Steaua „sunt nume care ți se lipesc de haine ca velcro-ul”.

AS: „Portarul român Duckadam ne-a spart capul cu o crosă la loviturile de departajare”

Berna este foarte departe

Sunt nume care ți se lipesc de haine ca velcro-ul. Mi se întâmplă cu Steaua București și Benfica, amintiri îndepărtate ale unor finale europene care ne-au traversat ca o sabie dintr-o parte în alta. Pe aceasta din urmă o vizităm diseară la Lisabona, de parcă ar fi o întoarcere la noaptea din 1961, de la Berna, cu reflectoarele orbindu-l pe Ramallets și cu stâlpii pătrați de lemn jucând ca un nou berbec pentru lisabonezii conduși de Coluna.

Aveau să treacă 13 ani până să câștige din nou campionatul, iar la acea vreme doar cupele europene se jucau, fiind campioni naționali. Următoarea dată când ne-am uitat în sus, portarul român Duckadam ne-a spart capul cu o crosă la loviturile de departajare.

Astăzi, nici Coluna, nici „O Monstro Sagrado”, nici Ramallets, nici Duckadam nu mai sunt în viață, stâlpii de poartă sunt metalici, formele lor sunt rotunjite, iar aceste meciuri nu mai sunt o loterie.

O remiză ar putea fi suficientă pentru Barça, care ar mai avea opțiunea de a juca acasă în ultima zi pentru a ajunge în optimile de finală fără play-off. Privilegiul a șase victorii europene la rând.

Un moment bun pentru a testa dacă revenirea începută în Clasicul arab se consolidează împotriva unei echipe de talie internațională care nu trebuie să se baricadeze în tranșee pentru a fi competitivă. Așadar, să ne bucurăm de această seară și să uităm de Berna și de stâlpii ei pătrați.

X. Fortes, jurnalist AS

Clasamentul în grupa unică a Ligii Campionilor