Articol de Daniel Scorpie - Publicat marti, 02 septembrie 2025 13:44 / Actualizat marti, 02 septembrie 2025 14:21
De la Neymar și Kylian Mbappe înaintea pandemiei se pot număra pe degetele a două mâini transferurile de peste 100 de milioane de euro: Cristiano, Bellingham, Enzo Fernandez, Grealish, Lukaku, Havertz, Joao Felix, Hazard, Griezmann, Dembele. Niciodată un club nu a dat două lovituri în aceeași fereastră de mercato precum Liverpool. Dar cum și de ce își poate permite campioana din Premier League să investească o jumătate de miliard de euro în această vară fierbinte?
Care e explicația pentru care, deși și-a doborât de două ori în câteva săptămâni recordul clubului, prin achiziționarea lui Wirtz și apoi a lui Isak, echipa lui Arne Slot nu are nicio problemă cu fair-play-ul financiar în Anglia, și nici în Europa (despre care m-am mirat într-un recent editorial)?
Cum se face că marile cluburi din LaLiga și Serie A, ca să dau două exemple, nu pot investi în total în noi jucători suma plătită de Liverpool doar pentru a cumpăra un star de la Newcastle ori de la Bayer Leverkusen? Bani care oricum nu se achită toți odată, ci se trec în rate pe șase ani!
Liverpool i-a făcut toate poftele lui Slot! Mai puțin Guehi!
Pe de o parte, întrucât „cormoranii” au stat la cutie în urmă cu un an, când Arne Slot a preluat ștafeta de la Jurgen Klopp și s-a descurcat (de minune) cu materialul „clientului” german. Cu alte cuvinte, au păstrat banii pentru următorul mercato estival și s-au dezlănțuit vara asta, speriind concurența.

Nu s-au uitat deloc la bani și lui Slot i s-au făcut acum aproape toate poftele. Mai puțin Guehi, transfer picat la gongul final - deși stoperul englez făcuse vizita medicală - din cauză că Crystal Palace nu i-a găsit înlocuitor.
În spatele demonstrației de forță pe piața transferurilor stau foarte multe surse de venit: banii proveniți din câștigarea titlului de campioană, premiile uriașe adunate din Liga Campionilor (chiar cu un traseu oprit, prematur, de PSG!), noul contract cu sponsorul tehnic și impactul clubului de pe Anfield în rândul fanilor din întreaga lume.
Ca să nu mai vorbesc despre sutele de milioane de euro din drepturile de televizare, rețeta meciurilor de pe teren propriu, marketingul și tot ce are legătură directă cu fenomenul Premier League.
Partea de la suprafață a icebergului financiar o reprezintă suma de 220 de milioane de euro obținută din vânzările de jucători, la care se vor adăuga banii din obligația de cumpărare de 40 de milioane deja stabilită de Aston Villa pentru Harvey Elliott.
Liverpool poate ajunge la venituri de un miliard pe sezon!
Nu doar acest plus se pune însă în balanță atunci când se face calculul bugetar pentru fair-play-ul financiar. Secretul constă în cele 296 de milioane de euro încasate sezonul trecut din bonusuri pentru titlul din Premier League și din participarea în Liga Campionilor. În cele 70 de milioane pe an pe care sponsorul tehnic Adidas le trimite în vistieria clubului de la 1 august 2025.

În cele 6 milioane care vin de la fiecare meci cu casa închisă pe „Anfield”. În cele peste 250 de milioane de euro din drepturile de trasmisie TV și în sumele considerabile din merchandising (Liverpool are o masă mare de suporteri pe glob), ce trec de 100 de milioane de euro.
Numai așa clubul cu patron american își permite să facă transferuri neverosimil de mari pentru fotbalul de pe continent, dar sustenabile și în FFP-ul britanic și în monitorizarea UEFA.
Se mai pune totuși o întrebare, legitimă aș spune. Cât de departe se va ajunge cu acest tăvălug al transferurilor? Bogații vor fi și mai bogați, pentru că fanii vor plăti bani mai mulți pentru a-și vedea favoriții sau abonamente TV, salariile vedetelor (orice club din Premier League își poate permite măcar una, dovadă mercato-ul nou-promovatei Sunderland!) nu vor sta pe loc nici ele, omorând perpetuu concurența din restul campionatelor de top, și în general Premier League va avea o cifră de afaceri în creștere de la an la an.
OK, dar nu cumva există pericolul ca, mai devreme ori mai târziu, fotbalul englez să se spargă precum bula imobiliară a ultimei crize majore, din 2008, ca piramida de aur numită Premier League să se năruie cu zgomot, nemaiputând fi susținută de bază?