Articol de Mihai Mironică - Publicat luni, 16 februarie 2026, 15:09 / Actualizat luni, 16 februarie 2026 15:22
Gigi Becali traversează cel mai rușinos sezon din cariera sa fără egal printre patronii, primăriile și chiar ministerele din fotbalul românesc al acestui secol.
Și cel mai ridicol dintre toate aceste sezoane care au alcătuit o longevitate remarcabilă. Cu zeci de milioane de euro la teșcherea după parcursul formidabil din Europa League, Becali s-a afundat totuși într-o mediocritate cum nu a mai trăit cu FCSB, locul 10 într-o ligă cu 16 echipe. Practic, în urma lui sunt doar Farul cea mereu în pană de bani și minionii care se luptă pentru supraviețuire.
În fotbal, există conceptul de „pase telefonate”, „șuturi telefonate”, cele previzibile, ușor de anticipat de adversari. Becali a venit cu contribuția sa la îmbogățirea conceptuală a fotbalului nostru și a inventat victoriile telefonate.
Este invincibil prin telefon, mătură cu adversarii europeni, culege pe un ton cântat 3 puncte pe la Zagreb, 3 pe la Basel, alte 3 la Belgrad. Împreună cu victoriile telefonate, cele repurtate prin telefon în diverse emisiuni, vin și clasamentele telefonate, cele în care FCSB „calcă totul în picioare”, vorba vechiului cântec stelist de peluză.
FCSB, între discursul extatic și realitatea derizorie
În timp ce FCSB este pe 10 în clasament și după meciuri în care unii adversari au fost mai puțin Duri și mai mult Bozoancă, Leonardo da Vinci al clubului, omul deplin care este și patron, și antrenor, și psiholog, și scouter, și director de marketing, și comunicator șef anunță câștigarea campionatului, a Cupei, deși realitatea este una derizorie: FCSB este la jumătatea distanței dintre titlu și barajul pentru evitarea retrogradării.
În Cupă, echipa nu a putut trece de o grupă de care a trecut locul 17 din Liga 2. FCSB este precum acele produse ridicole de lux care arată jalnic, dar au prețuri astronomice datorită brandului.
Eu înțeleg umorul lui Gigi Becali. Chiar îl apreciez. Uneori are și o doză de autoironie. Dar e o graniță subțire care desparte un astfel de discurs de penibil. “UTA este o echipă foarte slabă” doar că FCSB este două locuri sub ea după 27 de etape.
La fel, Dinamo și Rapid sunt neglijabile, doar că Becali a ajuns să atârne la niște victorii pe care ar trebui să le obțină Farul cu FC Argeș și CFR Cluj pentru a se putea strecura FCSB în playoff-ul în care Dinamo și Rapid sunt deja calificate.
FCSB, în universul său paralel
Echipa cu dubluri, cu tripluri, a trimis niște rezerve jalnice pe Ion Oblemenco. Să fii FCSB și să vii de pe bancă cu Baba Alhassan, cu Toma, cu umbra lui Octavian Popescu e deja ridicol și pentru nivelul ligii noastre. FCSB este o echipă care se sabotează din interior pe bani extraordinar de mulți.
FCSB ar trebui să-și pună un antrenor care să producă un impact precum Kopic, Rădoi, Grozavu sau Pancu.
FCSB ar trebui să-și externalizeze scoutingul internațional. Deși este cea mai bogată echipă din campionat, joacă în București și are pașaport european, FCSB atârnă la ce identifică prin străinătate pigmei precum Botoșani, Oțelul, Hermannstadt, U Cluj. În plus, FCSB nu ar trebui să aibă în lot protejați și nu ar trebui să aibă pe banca tehnică glugi de coceni.
Dar nimic dintre toate acestea nu se va întâmpla. Din buncărul său, Gigi Becali va continua să-și mute diviziile iluzorii prin telefonul public în timp ce adversarii reali îl încalecă în clasament.
Becali spune că doar dacă stăpânul își atinge vita ea se îngrașă. Numai că actualul sezon aduce falimentul acestui model arhaic de administrare a clubului. Din păcate pentru Becali, meciurile de fotbal mai trebuie jucate și pe teren deși el le câștigase fulminant la telefon.