Lăsați-o mai moale cu laudele!

Îl interpretează ca o repetiție generală reușită a Mondialelor pe Națiuni, programate anul viitor în Statele Unite, Mexic și Canada. Preponderent în SUA, care va da în 2026 grosul orașelor gazdă, 11 din 16.

Când proclamă CMC drept o lovitură de imagine și o rețetă financiară strălucită, Infantino et Co insistă asupra celor 80.619 spectatori care au umplut tribunele de la Rose Bowl din Pasadena (vi-l amintiți de la World Cup '94?) la meciul dintre PSG și Atletico Madrid. Invocând că s-au vândut 340.000 de bilete la primele 8 partide ale turneului, „mult peste așteptări într-o țară în care baseballul, fotbalul american, baschetul și hocheiul sunt mai populare decât soccerul” (NYTimes), organizatorii și partizanii CMC par să aibă câștig de cauză.

Există însă, ca de obicei, și un revers al medaliei, de aceea merită ascultați și cei ce nu se sfiesc să critice megacompetiția în curs de derulare. Să se dezică de ea. Aceștia răspund cu aceeași monedă, pedalând pe asistența redusă de la alte întâlniri: numai 3.412 plătitori, de necrezut!, la Ulsan - Mamelodi pe InterCo Stadium din Orlando și 22.137 la Chelsea - Los Angeles FC, răzleți pe cele 71.000 de locuri ale arenei Mercedes Benz din Atlanta.

Un fel de, greșesc?, lăsați-o mai moale cu laudele că nu-i chiar așa!

Ce se vede cu ochiul liber și nu poate fi negat e că CMC suferă din pricina căldurii neobișnuite și a umidității excesive. Pentru că multe partide au început la prânz în SUA, în beneficiul telespectatorilor de pe alte continente, mai ales al europenilor, s-a jucat uneori și la 41 de grade Celsius (106 Fahrenheit)! Situații în care, precum la duelul de la Philadelphia dintre Flamengo și Chelsea, temperatura la nivelul gazonului s-a apropiat de 50 de grade C!

Ca atare, n-a mirat pe nimeni declarația lui Enzo Maresca, managerul lui Chelsea: „Nu se poate ține ritmul pe o asemenea arșiță”. Și nici decizia aceluiași tehnician de a scurta la maximum durata ședințelor de pregătire: „Băieții mei sunt și așa epuizați, n-am cum să mai trag de ei, în ciuda pauzelor dese de hidratare”. De aici și până la o altă declarație, aparținând lui Nico Kovač, n-a rămas decât un pas. Antrenorul croat al Borussiei Dortmund a pronosticat că „Nu va câștiga trofeul echipa cea mai bună, ci aceea care se va adapta mai repede condițiilor de climă din vara americană”.

În aceeași idee, acuzând „o căldură teribilă”, Marcos Llorente, starul lui Atletico Madrid, s-a plâns că „alerg, dar nu-mi simt picioarele, parcă nu-s ale mele!”. Asta în timp ce, fără precedent în istoria modernă a fotbalului, rezervele lui Kovač au fost trimise să stea în vestiar la meciul cu Mamelodi Sundowns de la Cincinnati deoarece „aerul părea să ia foc în jurul băncii, să explodeze”.

De spus și că la World Cup 2026 nu se va juca la Cincinnati, la Orlando, la Washington (în capitală!) și la Nashville, gazde la CMC, dar se va juca în orașele texane Dallas și Houston din sud, în care meteorologii avertizează că va fi și mai cald! De unde riscuri sporite pentru sănătatea jucătorilor și chiar a fanilor, întrucât nu-i de presupus că toate partidele de la anul se vor disputa în nocturnă.

Și-ar mai fi ceva care a deranjat la CMC. Faptul că 4 întâlniri s-au întrerupt din cauza descărcărilor electrice, capitol la care americanii sunt foarte fermi și opresc orice manifestare publică. E lege. Dacă astfel de incidente nu s-au semnalat în 1994, ele s-au petrecut de data asta la Orlando (de două ori), la Cincinnati și la East Rutherford, confruntarea Benfica - Auckland City reluându-se după 120 de minute!

Într-un asemenea context, mai degrabă îngrijorător în perspectiva Mondialelor pe Națiuni din 2026, propunerea lui Pep Guardiola de a fi permise, pentru protejarea jucătorilor, mai mult de 5 schimbări pe parcursul unui meci, 7 ori chiar 8, nu mai pare utopică, hazardată. Ea poate reprezenta o bază serioasă de discuție și, de ce nu?, începutul unui drum.