Articol de Marius Mărgărit - Publicat joi, 16 octombrie 2025 17:08 / Actualizat joi, 16 octombrie 2025 17:08
Recent, Anda Arghir (25 de ani), sportiva clubului Steaua, a câștigat primul său titlu național la campionatele paralimpice de tir cu arcul, organizate pe stadionul Arcul de Triumf. Și a dublat potul câștigând și proba pe echipe mixte, alături de colegul ei, Eduard Romilă.
Nu sunt însă singurele performanțe ale Andei. Care progresează și pe partea de refacere, după ce, în ianuarie 2023, în timp ce mergea spre școală, a fost surprinsă de un plop care a căzut pe ea.
VIDEO emoționant: Anda Arghir, primii pași după 11 luni
Atunci, diagnosticul a fost crunt, fractură de coloană cu interesare medulară, adică secționarea măduvei spinării. Medicii nu-i mai dădeau șanse să meargă vreodată. Dar nu a acceptat niciodată acest verdict și a început să lupte. Și-a spus mereu că "nu se poate, eu trebuie să merg!".
În primele 6 luni nu putea mișca deloc picioarele, nu simțea absolut nimic. Dar kinetoterapia a început să dea roade și ulterior a început să poată mișca puțin degetele. Iar la 11 luni de la accident făcea primii pași, cu ajutorul unor orteze lungi, care îi rigidizau picioarele, astfel încât să poată merge sprijinindu-se de un cadru. A fost prima mare victorie.
Iar de atunci tot progresează. Viața ei se împarte între antrenamentele de tir cu arcul și ședințele de kinetoterapie. Acum a trecut la antrenamentele indoor, unde lucrează mai mult la partea de tehnică. Face pregătire câte 3 ore, de 3-4 ori pe săptămână. Și visează să poată participa la Jocurile Paralimpice din 2028, de la Los Angeles.
A trecut la cârje, dar vrea mai mult
La recuperare lucrează zilnic câte 4 ore. Așa a ajuns că acum folosește orteze puțin mai scurte și poate merge cu cârjele.
„Fac 20-30 de metri, mă opresc, după aceea mai fac o repriză și tot așa. E greu fiindcă nu am încă chiar așa multă forță în brațe.
Dar important e că fac progrese, că merg mereu un pic mai mult. La piciorul stâng nu pot încă să blochez genunchiul și nu simt nimic în jos. La dreptul reușesc, e ceva mai bine. Dar deocamdată mă bazez pe mâini.
Fără cârje n-aș putea să mă mențin în picioare. Uneori progresele sunt destul de lente, dar mă gândesc mereu de unde am început, când nu mă puteam mișca deloc. Și asta îmi dă putere să merg mai departe. Inclusiv la tir cu arcul", spune Anda.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
