Articol de Oana Duşmănescu - Publicat luni, 18 august 2025 10:39 / Actualizat luni, 18 august 2025 12:33
În anii 2000, concursul TV „The Biggest Loser” exploda în lumea showbiz-ului cu un concept nemaivăzut până atunci. Participanții, toți supraponderali sau obezi, se angajau să slăbească, lăsându-se supuși unui program de dietă și de exercițiu fizic neomenesc. Netflix a realizat o scurtă serie în care prezintă câteva din cazurile nefericite din cadrul emisiunii, printre abuzuri verbale și fizice, umilințe extreme și acuzații de dopaj.
Danny Cahill, câștigătorul unuia dintre sezoanele show-ului „The Biggest Loser” - titlu în sine umilitor -, este unul dintre protagoniștii seriei. El face parte din majoritatea copleșitoare a concurenților care, după ce au slăbit enorm, au luat în greutate și mai mult, după revenirea acasă.
De ce? Pentru că așa e normal. În timpul emisiunii, cei care-și doreau să slăbească și să-și transforme viața erau supuși unei diete de numai 800 de calorii zilnic și, uneori, ajungeau să facă opt ore de efort pe zi.
Acest lucru nu se poate susține zi de zi, la nesfârșit, pentru că ar însemna moartea. După programele intense de slăbit, cu sport mult și mâncare puțină, metabolismul corpului uman încetinește și e o chestiune de timp până când kilogramele se pun la loc.
Intrat în concurs cu 196 de kilograme, Danny Cahill a ieșit cu doar 87 de kilograme. Acum, el cântărește peste 200 de kilograme din nou.
„Sunt un monstru”, spune despre sine Danny, care spune că a slăbit peste 1.000 de kilograme în toate încercările sale însumate de a deveni normoponderal.
Concurenții se plâng de felul în care erau tratați pe platoul de filmare de la ”The Biggest Loser”. Cei doi antrenori, Bob Harper și Jillian Michaels, îi obligau pe cei care doreau să slăbească să muncească peste puterile lor în sala de sport, împingându-i peste limitele fizice și jignindu-i.
În această privință, cea mai șocantă poveste este cea a lui Tracey Yukich, o concurentă care aproape că a murit după o cursă de alergare pe plajă. Femeia s-a prăbușit după linia de finiș și medicii care i-au sărit în ajutor au constatat că nu mai reacționează.
„Nu-mi amintesc prea multe”, a spus Tracey în documentar. „Țin minte că am auzit elicopterul. Simțeam că plutesc. Apoi l-am văzut pe bunicul. Apoi am văzut întuneric, după care lumină. Atunci mi-am dat seama că, în ziua aceea, eu am murit”, a adăugat concurenta, care suferea de rabdomioliză, o boală care afectează mușchii și care face ca toate organele să cedeze, unul după altul.
Tracey a insistat să rămână în emisiune după ce a fost spitalizată, dar cei care au urmărit documentarul pe Netflix și-au pus întrebarea legitimă: ”De ce nimeni nu a insistat ca starea de sănătate a femeii să fie prioritizată?”.
Foștii concurenți se întreabă în prezent de ce nu au beneficiat de îngrijiri ulterioare, care să-i ajute să-și mențină avantajul câștigat în emisiune
De altfel, mai toți participanții la emisiune au declarat că antrenorii nesocoteau de multe ori sfaturile date de medicul show-ului, Robert Huizenga, care le spusese în mod repetat că 800 de calorii pe zi nu pot fi suficiente și că un adult trebuie să aibă un aport caloric de minimum 1.200 de calorii.
Acuzându-i de producătorii show-ului de practici periculoase, concurenții la „The Biggest Loser” au vorbit și despre lipsa oricăror îngrijiri ulterioare, care să asigure o continuitate rezonabilă a programelor extreme prin care trecuseră în timpul diverselor sezoane ale emisiunii.
În plus, i-au acuzat pe antrenori și pe producători că s-au îmbogățit în dauna sănătății lor, și așa șubredă în multe dintre cazuri.
Ryan Benson, câștigătorul primului sezon, a povestit că deja nu-l mai interesa să ducă o viață sănătoasă, ci doar să piardă în greutate. „Voiam doar să câștig”, a spus Ryan.
La scurtă vreme după ultimul episod din sezon, în urina lui Ryan Benson a fost găsit sânge. Benson susține că antrenoarea Jillian Michaels i-a spus după show: „Ryan, tocmai m-ai făcut milionară”.
Tot Michaels a fost acuzată că le-a dat concurenților pastile cu cafeină concentrată, pentru a-i face mai rezistenți la efort și pentru a le tăia pofta de mâncare, deși mulți dintre ei nu aveau voie nici măcar să bea cafea.
Există și cazuri fericite: surorile Hannah și Olivia Ward, care au slăbit în timpul emisiunii și care nu s-au mai îngrășat. Cele două spun că „The Biggest Loser” este cel mai bun lucru care li s-a întâmplat vreodată.
Concursul „The Biggest Loser” a numărat 17 sezoane la NBC - din 2004 până în 2016. Documentarul de pe Netflix este încă o poveste moralizatoare despre dietele extreme și despre programele sportive epuizante, care propovăduiesc o schimbare fizică rapidă, dar care nu poate fi menținută pe termen lung și care e, de cele mai multe ori, foarte dăunătoare pentru sănătate.