Povestea CUTREMURĂTOARE a unei duble campioane olimpice: „Mă uitam în oglindă și mă uram! Atunci am început să mă tai” » Cum s-a recuperat și ce face acum

Nicio cursă importantă de semifond din anii 90 și începutul anilor 2000 nu pornea fără ea la start. Mai puțin atunci când era dincolo de stadion, așteptând anxioasă ca vreo nouă accidentare să-și încheie procesul de vindecare. Aurul a ocolit-o până spre finalul carierei, când a izbutit ceva ce mai apoi nu a mai stat în puterea altei atlete: să cucerească titlurile olimpice atât la 800 de metri, cât și la 1.500 de metri. La Atena 2004, ultima mare competiție a britanicei. Pentru că ea și-a ales momentul în care să pună punct. Și a vrut s-o facă din vârful podiumului.

Confesiunile faimoșilor

Avea aproape 35 de ani când s-a retras de tot din atletism, în 2005. De atunci, a rămas în atenția lumii și nu doar pentru că a devenit, între timp, Dame Kelly Holmes. Mereu surprinzătoare, a abordat recent un domeniu extrem de sensibil. Unul pe care îl cunoaște bine, din proprie experiență, și care nu este sportul. Ci sănătatea mintală.

Ea a inițiat o serie de 11 podcast-uri în care intervievează celebrități britanice, iar acestea se deschid total în fața fostei atlete, după cum povestește chiar ea în The Guardian. 

Oamenii își dezvăluie momentele de slăbiciune extremă, când au fost pe punctul de a ceda. Alastair Campbell, cunoscut jurnalist, fost purtător de cuvânt al premierului Tony Blair „cântă la cimpoi în baie în timp ce discută despre căderea psihică pe care a suferit-o”. Scriitorul Philip Pullman „citește din Anatomia melancoliei, o carte veche de 400 de ani, și spune cum a plâns luni întregi la 20 de ani. Prezentatoarea tv Davina McCall și Holmes merg la sala de forță, unde prima admite cum „dependența de cocaină aproape a distrus-o”.

Dubla campioană olimpică a mărturisit, la rândul ei, că e un privilegiu să-i asculte vorbind deschis. „Deseori avem câte o conversație și spunem Cum ești?, bla, bla, bla, și totul e un pic superficial. Dar de câte ori ne așezăm și ne adresăm serios: Spune-mi despre tine?”, afirmă ea. Kelly știe cum să conducă interviurile, lăsând interlocutorului spațiu, dar punctând momentele delicate prin fraze de încurajare: „Am fost și eu în asemenea situație”.

Pentru că succesul atât de efervescent de la Atena 2004 are în spate o istorie deloc simplă. La cei 34 de ani, își depășise, teoretic, punctul de vârf al carierei. Nimeni nu credea că va izbuti să facă ceea ce a făcut, nici chiar ea. Imaginile de după cele două curse stau mărturie. Abia după încă un an, Holmes a scris o carte autobiografică în care a relatat prin ce a trecut. Suferința mintală – un subiect pe care puțini îl abordau onest în urmă cu un deceniu și jumătate. Ea a avut acest curaj și, în plus, a dezvăluit că își făcea singură rău.

Născută în Kent de o mamă adolescentă – Pam Norman avea 17 ani când a adus-o pe lume – și cu un tată, Derrick Holmes, un mecanic auto jamaican, care le-a părăsit când Kelly avea un an, a petrecut o vreme în case de copii. Mama ei a fost însă hotărâtă să nu se despartă de fiică, s-a măritat cu pictorul-decorator Mick Norris și a avut alți doi fii cu el. Iar viitoarea sportivă l-a privit ca pe adevăratul ei părinte. 

Fosta atletă pozând în luna ianuarie la o premieră a trupei Cirque du Soleil FOTO Guliver/GettyImages

Potop de accidentări

Nu a fost o elevă bună, a părăsit școala la 16 ani. A arătat, în schimb, calități atletice remarcabile, preferate fiind de atunci probele de semifond.

A intrat în Armată la 18 ani, iar primele medalii au venit când încă era în serviciu, argint mondial și european în 1994 și 1995. Doi ani mai târziu, la maturitatea sportivă, au apărut problemele. Accidentări, boli care se țineau lanț. Febră glandulară, o ruptură la gambă, apoi la tendonul ahilian. Apoi operații la stomac, cinci, probleme cu ovarele, parcă nu se mai terminau. Timp de 7 ani nu a fost niciodată complet sănătoasă. 

În 2003, înainte de Mondiale, s-a accidentat iar. Și atunci a cedat. „Îmi spuneam: «De ce eu? Sunt atât de implicată, de dedicată, de ce eu, la naiba?» Mă uitam în oglindă și mă uram. Voiam să se deschidă podeaua, să sar în acel spațiu, să se închidă deasupra mea și să nu mai ies de acolo. Atunci am început să mă tai”. Nu mai știe cât a durat.

Doar că nu a mărturisit nimănui. Acoperea rănile cu machiaj și continua să alerge, să concureze. „Trebuia să ai acea atitudine pozitivă, să nu arăți slăbiciune, să rămâi concentrată”, povestește. Vindecarea a venit odată cu Atena. Atunci a dormit cu medaliile, iar când s-a trezit le-a atins, le-a sărutat și a plâns. Și a regăsit zâmbetul. Iar acum îi ajută și pe alții să-și spună poveștile dureroase. Pentru că ea chiar știe cum e să atingi punctul de minimum personal. 

A avut o cafenea

După ce s-a retras din atletism, a avut dorința de a cumpăra magazinul de dulciuri din Hildenborough, Kent, deja ruinat, unde lucrase în anii adolescenței. A reușit și l-a transformat într-o cafenea, Cafe 1809, cunoscută mai degrabă drept Kelly s Caff, pe care a deschis-o în 2014. „Am vrut să fie un loc în care să vină lumea pentru că acolo, în sat, am trăit toată viața”, a spus Holmes. Investiția nu a mers însă, iar în noiembrie trecut a fost nevoită să închidă cafeneaua și să transforme clădirea într-un spațiu de închiriat pentru evenimente. 

CV Kelly Holmes

Născută pe 19 aprilie 1970
Are 1,64 metri
Jocuri Olimpice: aur la 800 m și 1.500 m la Atena 2004, bronz la 800 m la Sydney 2000
Campionate Mondiale: argint la 1.500 m la Goteborg 1995 și la 800 m la Paris 2003, bronz la 800 m la Goteborg 1995
Campionate Europene: argint la 1.500 m la Helsinki 1994, bronz la 800 m la Munchen 2002