SPORTURI  »  ALTELE  »  SPECIAL

Tată pînă la capătul lumii » Un american de 72 de ani şi fiul său, paralizat, formează cea mai uluitoare echipă din lumea triatloniştilor

Un echipaj formidabil, Dick şi Rick, în care legătura de sînge şi bucuria sportului au depăşit orice bariere +2   FOTO
Un echipaj formidabil, Dick şi Rick, în care legătura de sînge şi bucuria sportului au depăşit orice bariere

Articol de - Publicat miercuri, 10 octombrie 2012 00:00 / Actualizat marti, 09 octombrie 2012 21:02

De peste 35 de ani, Dick Hoyt îşi poartă fiul, pe Rick, care nu poate merge şi nici vorbi, în curse de maraton, triatlon sau Ironman, împreună alergînd, înotînd sau pedalînd cît să înconjoare Pămîntul pe la Ecuator.

Era o seară liniştită în Holland, Massachusetts. Familia Hoyt se pregătea de culcare. În sufragerie, Rick, fiul de 15 ani, stătea lungit pe o canapea. Tocmai citise un articol despre o

cursă de alergare de 8 kilometri, în scopuri caritabile, pentru un copil rămas infirm în urma unui accident. Rick a lăsat revista şi a început să tasteze un mesaj pe un computer: "Tată, hai să facem şi noi ceva deosebit împreună, să simt şi eu că trăiesc! Hai să alergăm în cursă, vreau să facem asta!".

La numai doi metri de fiul său, Dick Hoyt, tatăl, stătea afundat în gînduri într-un fotoliu. Beep! Un semnal sonor îl anunţă că Rick i-a trimis un mesaj. Cei doi nu pot comunica altfel. Băiatul său nu poate merge şi nici nu poate vorbi. La naştere, cordonul ombilical i s-a înfăşurat în jurul gîtului, un ştreang care i-a luat o felie imensă de viaţă: paralizie cerebrală. Medicii le-au spus părinţilor să-l interneze într-o clinică specială, "ca să nu fie doar o legumă". Dar Dick şi soţia, Judy, n-au avut inimă să-l lase.

L-au învăţat alfabetul, să scrie, să citească. Apoi l-au dat la o şcoală normală, i-au luat un calculator prin care să poată comunica, prin mesaje. Pentru că puştiul, deşi la marginea vieţii, era foarte inteligent. Dick a văzut mesajul. Şi-a muşcat pumnii mari şi le-a ordonat lacrimilor să nu ţîşnească. Era locotenent la Paza Aeriană, un tip aspru, obişnuit să comande, să lupte pînă la capăt, mai ales pentru fiul său.

"Tată, nu mă mai simt handicapat!"
Dick Hoyt nu era un alergător. Dar Rick voia să simtă viaţa şi altfel decît pînă atunci şi asta a fost de ajuns. Au participat în acea cursă, Dick împingînd scaunul cu rotile în care se afla Rick, şi de atunci nu s-au mai oprit. Mai ales că, la finiş, Rick a ridicat braţele a victorie. Era fericit: "Tată, în timpul cursei, n-am mai simţit deloc că aş fi handicapat!". Şi atunci Dick a înţeles că asta trebuia să facă. Pentru a-i oferi copilului său o altă viaţă, pentru a o salva chiar pe a sa.

Antrenamente cu sacul de ciment
Din acea zi, Dick a început să se antreneze. Pentru că trebuia să-l care pe fiul său, iar acesta era la şcoală, a început să alerge zilnic împingînd un cărucior în care punea un sac de ciment de 50 de kilograme. Aşa s-a născut Echipa Hoyt, cum au fost numiţi cu simpatie cei doi în lumea triatloniştilor. Aşa a început, în 1977, o cursă incredibilă, o bătălie cruntă cu imposibilul.

Cursa de-o viaţă
De 35 de ani, tatăl şi fiul tot concurează. Împreună au străbătut, înotînd, alergînd sau pedalînd, aproape 40.000 de kilometri, cît să înconjori Pămîntul pe la Ecuator. În cursele de triatlon, în proba de înot, tatăl poartă peste umeri un ham de care este legată o barcă gonflabilă în care stă întins Rick. Ajunşi la mal, Dick îşi ia fiul în braţe şi aleargă cu el pînă la bicicletă. Îl pune pe locul suplimentar şi începe să pedaleze.

Apoi iar îl cară în viteză pînă la un cărucior cu rotile special, şi continuă proba de alergare. Totul este contracronometru. Iar un triatlon înseamnă 1,5 kilometri înot, 40 de kilometri pe bicicletă şi 10 kilometri de alergare. Şi Rick e complet dependent de forţele tatălui său. Vreme de trei decenii, au participat chiar şi la cîte 50-60 de evenimente anual, fie că erau curse de 5 kilometri, maratoane sau triatloane. Au terminat aşa şi 8 concursuri Ironman.

"Nu mă pot opri!"
Dar anii au trecut. Dick are acum 72 de ani, fiul său 50. De ceva timp, au mai coborît ritmul. Călătoresc mai mult, concurează mai puţin, dar nu s-au oprit. Dragostea şi devotamentul celor doi a rămas la fel. Chiar dacă unele concursuri nu le-au putut finaliza din cauza problemelor de sănătate ale fiului sau a epuizării tatălui, pe care toţi cunoscuţii îl sfătuiesc că a venit timpul să pună capăt unui stil de viaţă transformat într-un supliciu.

Mai ales că, din cauza efortului, Dick Hoyt a suferit numeroase operaţii, inclusiv de implant a trei stenturi, după un atac de cord suferit în 2003, în urma unei curse. Şi Rick are probleme tot mai mari. Respiră şi se hrăneşte printr-un tub, ajunge tot mai des la spital, dar cei doi şi-au promis să nu renunţe. Nu încă. Chiar dacă ajung tot mai greu la linia de sosire. "Hai, tată, încă un maraton! Cînd alergăm nu mă mai simt handicapat!". Şi inima bătrînului Hoyt nu are puterea să spună "Gata! Ajunge!". Ştie că doar împingînd în alergare căruciorul în care stă fiul său mai cîştigă puţin. Timp, viaţă.

Cel mai puternic tată din lume
De-a lungul timpului, Dick Hoyt a fost declarat de cîteva ori "Cel mai puternic tată din lume" de celebra revistă Sports Illustrated, pentru performanţele realizate împreună cu fiul său. O statuie a celor doi Hoyt este expusă şi acum într-unul dintre terminalele aeroportului din Boston, iar fanii continuă să-i oprească pe stradă pe Dick şi pe Rick, să le ureze mult succes, să-i încurajeze şi să le mulţumească pentru lecţia de viaţă pe care o dau încă întregii lumi.

Rick are o diplomă la Universitatea din Boston
Dovadă că Rick este, în ciuda handicapului său major, un tip inteligent este şi faptul că a reuşit să termine Universitatea din Boston în 1993, obţinînd o diplomă în educaţie specială. Ulterior, el a ajuns să lucreze la un laborator al unui colegiu din Boston, unde a contribuit la dezvolarea unor sisteme de comunicare pentru persoanele cu dizabilităţi.

Ce înseamnă concursurile Ironman
Triatlonul Ironman este cel mai dificil gen de concursuri în care sportivii trebuie să înoate, să pedaleze pe bicicletă şi să alerge, consecutiv, fără pauze. Timpul limită pentru finalizarea celor trei probe este de 17 ore. Distanţele sînt cele mai mari prevăzute pentru o competiţie: 3,8 kilometri înot, 180 de kilometri mers pe bicicletă şi 42 de kilometri (maraton) de alergare.

"Lui Rick i-a plăcut mereu sportul. El a fost salvatorul meu, el m-a determinat să concurez. Nu ştiu dacă vom mai putea participa la vreun Ironman de acum, dar la maratoane nu vom renunţa" (Dick Hoyt, tatăl lui Rick)

1069 de competiţii printre care 247 de triatloane, 60 de maratoane şi 8 concursuri Ironman au finalizat Rick şi Dick Hoyt în carieră

45 de zile a durat pentru cei doi Hoyt o cursă în care au traversat SUA cu bicicleta sau în alergare, străbătînd 6.000 de kilometri

Playtech: ȘOC! Medic infecționist din Iași, anunț BOMBĂ pentru românii vaccinați anti-Covid: „Sunt ca persoanele nevaccinate”


Comentarii (4)
adiultras
adiultras  •  10 Octombrie 2012, 12:37

doar frumos....este vointa umana...nici 0,5 la % ..e mult...este ceva ce nu iti poti imagina....stam la tv si vedem ratati,fufe,si fotbal de nimic....este o poveste ce trebuie transmisa si inteleasa.....in generatiile viitoare..ce inseamna vointa....umana....inconparabila....

madskills
madskills  •  10 Octombrie 2012, 11:57

Am vazut un documentar cu cei doi. Incredibil de omotionant !!! Asa vointa nu stiu daca au macar 0.5% din toti cei care traiesc pe glob. Respect etern pentru oamenii astia, pacat ca abia acum apare un articol despre ei, care sunt cu adevarat niste celebritati, nu alde gigi sau porumboiu

paiazze
paiazze  •  10 Octombrie 2012, 08:37

Incredibil... N-ai cum sa nu respecti un asemenea tata.

Vezi toate comentariile (4)
Comentează